* * *

De cine ţi-e frică, Dora?
Ai văzut tu scorpion
să se teamă de nisip?!

Oamenii vin şi pleacă,
au în buzunare tot felul
de reţete pentru viaţa veşnică.
Uneori un demon caucazian
coboară şi le pune în palmă
două trei boabe de cafea prăjită. Ei închid
ochii, îşi aprind o ţigară şi trosnesc în dinţi cafeaua. Oricum
somnul nu va veni niciodată,
aşa că trezia asta a ta nu mă sperie. Am în
buzunar câţiva bănuţi
culeşi de la un mort,
pe care o să-i pun sub o pernă inutilă.

Şi oricum peste tot e nisip.
Nisipul nu face niciun rău
dacă închizi ochii.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci paradoxale

Oamenii sunt lipsiţi de logica şi de recunoştiţă, şi sunt egoişti.
Oricum, iubeşte-i.

Dacă le faci bine, te vor acuza de egoiste motive ulterioare.
Oricum, săvârşeşte fapte bune.

Dacă ai succes, te vei pricopsi cu falşi prieteni şi cu duşmani adevăraţi.
Oricum, continuă să lupţi pentru succes.

Binele pe care îl faci astăzi, mâine va fi uitat.
Oricum, fă bine.

Onestitatea şi francheţea te fac vulnerabil.
Oricum, fii deschis şi onest.

Oamenii cu idei mari pot fi ucişi de oameni cu minţi mici.
Oricum, dacă tot e să gândeşti, gandeşte în stil mare.

Oamenii profită de fraieri, dar urmează întotdeauna învingătorii.
Oricum, bate-te şi pentru câţiva fraieri.

Tot ce construieşti în ani de muncă, poate fi distrus peste noapte.
Oricum, construieşte.

Toţi oamenii au nevoie acută de ajutor, însă te pot ataca dacă îi ajuţi.
Oricum, ajută-i.

Oferă lumii ce ai mai bun şi vei primi un dos de palmă peste gură.
Oricum, oferă tot lumii ce ai mai bun.

poezie de Kent M. Keith (1968), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără punctuaţie

- Care apropie oamenii, ai spus?
Nu ştiu - parcă-aş vrea să-ţi ghicesc în talpă.
- Poate în palmă.
- Eu nu ghicesc decât în talpă.
- Ce semn de punctuaţie?
- Nimic, adică pune un număr.
Ce număr porţi la pantofi?
- 36.
- Foarte bine, 36 mă inspiră.
Oricum, e un număr câştigător -
Îmi place cum închizi tu ochii.
Atunci când închid ochii, plutesc.

poezie celebră de Marin Sorescu din Ecuatorul şi polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea cuvintelor

Un chip de nisip
şi mâini de nisip
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

David Dobel: Chiar tu ai spus-o, ţi-e frică să dormi singur. Despre asta e vorba. Te înhăitezi cu tot felul de puştoaice dintr-astea instabile emoţional care te scot din minţi, până şi şeful tău – e jidan! Oi fi împărtăşind eu convingeri iudaice, dar şeful ăla al tău e din triburile pierdute ale lui Israel care ar fi fost mai bine să rămână pierdute. Şi mai e şi terapeutul ăla care, precum Dumnezeu, nu spune niciodată nimic şi care, tot ca Dumnezeu, e mort. Nu e nimic rău în a-ţi fi frică. Aşa suntem noi, oamenii: ne e frică. De aceea ai nevoie de o trusă de supravieţuire!

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile paradoxale

Oamenii sunt adesea ilogici, iraţionali şi egoişti.
Iubeşte-i, oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse.
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi.
Caută succesul, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, va fi uitat mâine.
Fă binele, oricum.

Onestitatea şi sinceritatea te fac vulnerabil.
Fii onest şi sincer, oricum.

Marii bărbaţi şi marile femei cu cele mai mari idei pot fi doborâţi de bărbaţi mărunţi şi femei mărunte cu minţi mărunte.
Gândeşte în stil mare, oricum.

Oamenii îi favorizează pe perdanţi, dar îi urmează numai pe învingători.
Luptă pentru câţiva perdanţi, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi.
Construieşte, oricum.

Oamenii chiar au nevoie de ajutor, dar te pot ataca dacă îi ajuţi.
Ajută-i pe oameni, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi vei primi un pumn în gură.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

poezie de Kent M. Keith (1968)
Adăugat de Chitic Lenuta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutind

Plutind pe un ocean de nisip,
din roca Soarelui rupt,
ici, colo cîte un pom,
sădit cu grijă de om,
la numai trei metri
este Marea Arabă,
ce straluceşte-n Soarele viu,
lăsînd o pată de lacrimă de azur,
nisipul cîntă sub asfaltul gri,
cum rîde nisipul plîngînd!
de omul ce nu-l preţuieşte.
Zgîrîe norii peste tot
pe pat de nisip celest
unde-s ascunşi figuranţii extratereştri
ce nu pot să-şi mai găsească rostul
în oceanul de nisip
munţi de nisip adunaţi-borcane
clipind în Soare!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine, lângă sufletul tău

când ies frunzele din lumea lor de lemn
nimeni nu ştie
se întâmplă firesc într-o dimineaţă când ai impresia
că atunci în acea secundă s-a petrecut toată viaţa ta
duci câţiva paşi câţiva stropi de pe clanţa de care tocmai
ţi-ai desprins palma

singurele lucruri care vin către tine sunt nişte sticle împinse de vânt
şi chiar de-ar veni 1000 ar fi acelaşi lucru
tot te împinge somnul pe stradă
cu ochii pe jumătate închişi priveşti la vâslaş
îi auzi cântecul încheieturilor
pe faţa lui nerasă i se citeşte copilăria ce urmează
zâmbeşte
îţi vorbeşte despre iubire
ce ciudat să-ţi vorbească cineva despre iubire în aglomeraţia de la metrou
un vâslaş

te trece o transpiraţie ciudată
poate şi pentru că cei din jur vorbesc de pomenire de maslu
de faptul că nu a răspuns la telefon deşi a sunat de 30 de ori cum cere părintele

pe uşa biroului oamenii fac tic tac fără să aibă habar
tu rămâi cu chestia aia din piept ce se crede la maraton
dar nu spui nimic colegilor
ştii că ţi-ar răspunde nostalgic că au avut pe cineva drag
care a murit de aşa ceva
îţi vor da un număr de telefon neapărat să-l suni
neapărat să mori

îl rogi (îl suni?) pe cel născut peste noapte în barcă să te ducă acasă
uite închid ochii îi promiţi şi îi loveşti ochii de aer cu rigla
ce dacă îţi scapă cana cu cafea şi se rostogoleşte sub dulap
îţi imaginezi apa unui izvor cum vine de dedesubt cum inundă
covorul biroului cum
îţi intră pe sub unghii şi rezolvă situaţia

lemnul bărcii e ud dar nu moale (cum e covorul
de aici multe semne de întrebare)
deschizi ochii şi îi vezi chipul de fată închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de adolescent închizi ochii
deschizi ochii şi îi vezi chipul de cerşetor închizi repede ochii
deschizi ochii şi îi auzi chipul de ploaie (întreînchizi ochii - ha!)
împingi cuvinte cu pixul afară din tine
dar nu le spui mai multe cuvinte decât trebuie
nici măcar prin mediumul
pe care l-au adus şi l-au pus pe oliţă
lângă

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daniel: Spune-i că o iubeşti.
Sam: În niciun caz! Oricum, ei pleacă în seara asta cu avionul.
Daniel: Şi mai bine! Sam, nu ai nimic de pierdut şi vei regreta mereu dacă nu faci asta! Eu nu i-am spus niciodată mamei tale îndeajuns de mult cât o iubesc. Ar fi trebuit să-i spun în fiecare zi, pentru că era perfectă. Ai văzut atâtea filme, puştiule. Nu se termină cu adevărat până nu se sfârşeşte totul.

replici din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ce-i? Ai ceva important să-mi spui?
Dora: În afară de faptul că plecaţi azi, peste doar câteva ore... Da... Ghici cu cine m-am întâlnit aseară, năroado?
Lia: Nu ştiu. Cu cine?
Dora: Cu colegul tău cel frumos, comandantul misiunii, Don Juan, norocoaso! E un tip super; superb...
Lia: Cu Luci? Zău?
Dora: Chiar cu el. Şi m-a oprit, ba chiar a vorbit cu mine.
Lia: Serios? Despre ce?
Dora: Păi, ca să vezi... Despre tine.
Lia: Cum adică?! Despre mine?
Dora: Da. M-a întrebat, destul de direct, fără ocolişuri, dacă ai vreun prieten, adică, mai exact, vreun iubit.
Lia: De ce te-ar fi întrebat aşa ceva?
Dora: Habar n-am.
Lia: Şi tu ce i-ai răspuns?
Dora: I-am spus adevărul, evident, că n-ai nici un prieten şi că n-ai avut niciodată.
Lia: De ce i-ai spus aşa ceva?
Dora: Dar ce-ai fi vrut? Să-l mint?! Încearcă tu, dacă poţi; eu n-am îndrăznit.
Lia: Ah, pricep; privirea lui intimidantă... Dar n-ar fi trebuit să-i spui. Oricum, n-are importanţă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Fii atentă, Dora,
peste tot trec femei
răpuse
de o coajă de măr. E roşu-roşu,
precum adâncul lacurilor
în care s-au prăbuşit iubiri
de mesteacăn.
Va ninge roşu.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama de eşec sau teama de succes, teama de schimbare, teama de a lua atitudine, teama de necunoscut, dacă nu sunt îndeajuns de bun pentru a face asta? Toate aceste temeri te împiedică să faci ceea ce vrei tu cu adevărat. De fapt nu îţi este teamă de ceva anume, ci îţi este teamă de gândurile pe care i le atribui lucrului respectiv. Când îţi este teamă de avion, nu îţi este teamă de structura lui, de aripi sau de motor, ci te sperie gândul "Dacă avionul se va prăbuşi". Şi da trăim conduşi de frică pentru că asta se promovează peste tot: în media şi la televizor ţi se prezintă numai acele ştiri rele, tocmai pentru a-ţi instaura starea de frică. Aşa vei fi mai uşor de controlat. Doar tu alegi ce parte a întregului tablou vrei să priveşti. Găseşte gândul din spatele fricii şi provoacă-l! Este real?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In loc de taceri

între pereţii mei
împart pâine prăjită
cu un cărăbuş rătăcit
şi-o inatenţie mică

de frig
mi se lipesc genele
pe sticla de gin
şi buzele pe gâtul păpuşii
de porţelan

o uram în copilărie pentru sânul ei rotund
şi ochii blegi de regina tâmpită
a raftului trei

acum mi-e milă s-o sfărâm în pumn
e şi ea un cocoloş de caolin pictat manual
aşteptându-ţi trecerea
să-i cutremure fustele învolburate
şi să-i încarce ochii
cu imposibile lacrimi de smalţ

eu
ea
cărăbuşul
câteodată tu
niciodată ceva
puţină pâine prăjită
cu vis şi unt proaspăt

*

finalul e simplu
ca o moarte
în somn
tot eu
te aştept
să nu vii
în loc de tăceri

fir-ar să fie de viaţă

poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisip peste tot

când mă trezesc în fiecare
dimineaţă o iau de la început
scot capul din nisipul
care este în patul meu
în fiecare zi tot mai mult
tot mai sufocant
o aştept să vină în cameră
şi să mă salveze
l-am tras pe nas cu o foiţă
făcută sul cum am văzut
în filmele de duzină
apoi merg alături de ea
îmi spune că a vrut să fie
cântăreaţă şi să cânte pentru noi
stăm la malul apei
sau în jurul unui foc
ne sărutăm în paturi diferite
la baie-mi trag palme
să mă trezesc şi să scap
de nisipul din pat
i-am spus să vină în fiecare dimineaţă
să-mi scoată capul din nisip
să mă salveze şi să mă iubească
cum mă iubeşte în fiecare zi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Levitaţia peste lucruri obişnuite

o cădere fără limite
este ca o îndoire a genunchilor
care nu se face din genunchi
este braţul care
arcuit
ţine de sete
şi ţine în loc drumul cu tot
ce e de mers mai departe

tu vei trece uşor cu degetul peste obraz
pe urma unei lacrimi care nu mai există
este aici o tristeţe
care nu vrea să meargă mai departe
o arcuire elastică a sentimentelor
peste un trup care încă pluteşte

când închid ochii
se aude cum în această viaţă
se ridică scaunele pe mese
şi totuşi nimeni nu mai are unde să plece

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O palmă doar

iubi,
uneori îmi vine să-ţi dau o palmă
măcar una în astă viaţă
să simt că mă pot răzbuna
nu pe tine
ci tocmai pe viaţă...
pe viaţa asta labirintică în care te-am iubit
întotdeauna, oriunde şi oricum

ţie,
sfârşitul şi începutul meu infinit,
ţi-aş da o palmă
una măcar
să răzbun fiecare piatră de după viaţa asta
care ne-ar apăsa mormântul de doi

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă în ciuda luminii întunericul leagă stelele

cum să nu întreb cum stă soarele agăţat acolo
ca un fruct într-un copac invizibil
dar cine să-mi răspundă din pustiul cunoaşterii
oricum în catedrala aceasta nu se trage clopotul niciodată
nici de funie nici de limbă nici în dungă nici la sărbătoare
de teamă să nu cadă galaxiile în ele
cum se prăbuşesc zăpezile în lipsa frigului
din vârful muntelui până pe fundul oceanului
acolo unde nicio stea nu poate lumina de atât adânc

chiar dacă mă întreb ca un idiot
chiar dacă să zicem că aş găsi un răspuns
cine m-ar crede
cui i-ar folosi această măsură a măsurii
în măsurarea nemăsuratului
cum să ridic infinitul într-o fracţie oarecare
ce numitor să-i pun
oricum necunoscuta va rămâne necunoscută
şi dincolo de egal
aşa cum fiecare fluture îşi poartă visul de omidă
fără să întrebe florile de unde vin

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Keating: Închide ochii, închide ochii! Închide-i! Acum descrie ce vezi.
Todd Anderson: Închid ochii.
John Keating: Da.
Todd Anderson: Şi această imagine pluteşte lângă mine.
John Keating: Un nebun transpirat cu dinţi mari.
Todd Anderson: Un nebun transpirat cu dinţi mari şi cu o privire care-mi zdrobeşte creierul.
John Keating: Este excelent! Acum dă-i o acţiune – pune-l să facă ceva!
Todd Anderson: Îşi întinde mâinile şi mă sugrumă.
John Keating: Asta e! Minunat, minunat!
Todd Anderson: Şi în tot acest timp mormăie.
John Keating: Ce mormăie?
Todd Anderson: Mormăie adevărul.
John Keating: Aşa, da.
Todd Anderson: Adevărul ca o pătură care îţi lasă întotdeauna picioarele reci. (Unii băieţi încep să râdă.)
John Keating: Nu-i lua în seamă! Rămâi la pătură. Spune-mi despre pătură!
Todd Anderson: Tragi de ea, o întinzi, niciodată nu-ţi ajunge. O smuceşti, o loveşti şi tot nu ne va acoperi pe niciunul. Din clipa în care ne naştem, plângând, până în clipa în care murim, nu ne acoperă decât chipul care se tânguie, strigă şi urlă. (După o pauză lungă, clasa aplaudă.)
John Keating: Să nu uiţi niciodată asta.

replici din filmul artistic Cercul poeţilor dispăruţi, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfătoşi prieteni

Ca la bătrâni, dacă nu-i ai
Să-i cumperi, că oricum te costă!...
Şi pe nevastă s-o faci fostă
Şi de nu au, tu să le dai?!?

Veşnic prezenţi în a da sfaturi
Nu-şi fac din rezultat probleme,
Că la eşec n-au de ce geme;
Singur te cureţi de rahaturi!

Nici pentru bani nu-ţi sunt credit
Că tot ei au mereu nevoie
Să-i ţii nătângule dom' Goe...
Din ei să-ţi facă un audit!

De vrei să-ţi iei maşină nouă
De lux, cu şarm decapotabil;
"E cum de n-ai indispensabil
Pe ploaie, iarna sau pe rouă"!?

Poţi tot să spui; n-ai bani, ţi-e rău,
De-n urmă eşti cu minte, rate...
Răspuns e; "dacă-i sănătate
E şi spital, e şi bulău"!?

De-ţi sunt şi la servici, colegi,
Te poţi baza că-ţi pun o pilă
La şefi; că tot le plângi de milă
Şi-i lauzi... Ei te rad, nu-s blegi!

Aşa că ţine-te de gură
Până şi dinţi de ţi-or cădea;
Că de lătrat e vreo căţea
Sfătoasă... şi de muşcătură!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât ne mai ţine Dumnezeu

Dacă aş dormi pe o piatră,
aş iubi piatra ca şi cum aş
fura un copil orfan şi l-aş
alăpta lângă foc.

Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ţi carnea
împietrită pe firul de iarbă.

Dacă aş pleca într-o
noapte, aş iubi întunericul
ca şi când aş rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama
moartă de o mie de ani.

Când se vor sfârşi ploile,
voi iubi muntele ca un porumbel
nemaiîntors pe corabie.

Prefă-te piatră, Dora, vei
zbura cu oase cu tot.
Cu pământ.

poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce ţi-e frică să spui "te iubesc"? Pentru că asta te face vulnerabil şi poate celălalt nu îţi va răspunde pe măsura aşteptărilor? Nu îţi face griji, oricum o să crăpaţi amândoi şi ocazia asta nu o vei mai avea. Poate prin moarte vei scăpa de ruşinea de a-ţi deschide inima. De ce ţi-e frică să îţi urmezi pasiunile, să faci munca ce o iubeşti? Poate nu vei câştiga destui bani? Stai liniştit, făcând munca ce NU îţi place nu îţi va aduce mai mulţi bani. Dimpotrivă. Poate când vei vedea că după zece ani de muncă pentru patron tot e nevoie să iei bani împrumut ca să îţi înmormântezi bunicii şi părinţii, ai să îţi dai seama dacă merită sau nu să îţi urmezi vocaţia în viaţă. De ce ţi-e frică să trăieşti clipa prezentă? Trecutul nu îl poţi schimba, viitorul e un mister şi este oricum opera ta prin acţiunile făcute ÎN PREZENT. Vrei să ai foarte multe regrete şi nici o putere de a le schimba peste mulţi ani de acum. Atunci caută siguranţa iluzorie în locul acţiunii de azi. Ce trebuie să se întâmple ca să te deschizi complet în faţa clipei prezente? Nu ai înţeles că dacă că eşti acum în viaţă este singurul lucru concret, real şi palpabil, aici şi acum? Doar acum poţi să iubeşti, să te bucuri, să simţi, să trăieşti. Doar acum. Şi acum. Şi acum. Şi nicicând altcândva. Doar acum.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!