In loc de taceri

între pereţii mei
împart pâine prăjită
cu un cărăbuş rătăcit
şi-o inatenţie mică

de frig
mi se lipesc genele
pe sticla de gin
şi buzele pe gâtul păpuşii
de porţelan

o uram în copilărie pentru sânul ei rotund
şi ochii blegi de regina tâmpită
a raftului trei

acum mi-e milă s-o sfărâm în pumn
e şi ea un cocoloş de caolin pictat manual
aşteptându-ţi trecerea
să-i cutremure fustele învolburate
şi să-i încarce ochii
cu imposibile lacrimi de smalţ

eu
ea
cărăbuşul
câteodată tu
niciodată ceva
puţină pâine prăjită
cu vis şi unt proaspăt

*

finalul e simplu
ca o moarte
în somn
tot eu
te aştept
să nu vii
în loc de tăceri

fir-ar să fie de viaţă

poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Votează! | Copiază!