Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Satul meu de lângă Prut

- Prutule, cu apă lină,
Curgi pe la mine în grădină.
Murmurând printre vâlcele,
Ducând dorurile mele.

Așa-i dat de Dumnezeu,
Treci pe lângă satul meu.
Ți-ai făcut o trecătoare
Printre stânci, printre izvoare.

Curge apa Prutului
Prin grădina raiului.
Printre florile de câmp,
Pe o palmă de pământ.

De pe bolta cerului
Îngerașii Domnului
Zi și noapte stau la strajă,
Satul nostru îl veghează.

Mierla, cucul, pitpalacul
Cântă de răsună satul.
Ciripesc cu drag și dor
Corul păsărelilor.

Nu există un loc mai sfânt
Ca acesta, pe pământ!
Căci e binecuvântat,
De la Dumnezeu lăsat.

Satul meu de lângă Prut
Niciodată n-am să-l uit.
A intrat în nemurire
Cu-a sa frumoasă denumire.

Văratic e satul care
N-are-n lume asemănare.
Mă mândresc c-anume aici
S-au născut și-ai mei bunici.

Iar mie mi-au dat povață:
Aici să trăiesc o viață.
N-o să plec, că m-am jurat
Să rămân la mine-n sat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vladimir Potlog

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.

poezie de (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Revenire

Satul meu bătrân, satul meu cuminte.
Din nou revin la tine și sufletul mi-e plin
De o iubire curată și fierbinte.
Sărut pământul pe care m-am născut.
Îți mulțumesc cu drag, căci ca un părinte mai crescut
Și mă aștepți mereu pe al casei mele prag.
Când stau cu frații mei la masăși un pahar de vin închin
Și gust dintr-un fagure de miere,
Atunci viața îmi pare un vis sublim.
Satul meu frumos cu văi, dealuri și coline,
Tu ești ca soarele care luminează ziua care vine.

poezie de (5 septembrie 2021)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Ursei

Plângând

Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Și o căsuță părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulți ani,
Părinții mei, Dumnezeiești țărani...
Am ajuns acolo mai de dimineață,
Pe vecinii noștri nu i-am mai prins în viață,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinții nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Satul meu

Convoaiele de cară, nici nu mai trec pe deal,
Vâlcenii ce duc mere le cară-n limuzine
La piețele Craiovei prin satul meu natal,
Din care nu mai pleacă azi oameni spre uzine.

Din satul meu natal toți tinerii plecară.
Poeții săi cei mulți s-au risipit ca norii;
La lilieci, pe rând și cei bătrâni se cară,
Doar cerul e același... și stelele și sorii!

Spre sat, destul de des, îmi trimit gândul-
Acolo, copilăria mi-a rămas!
Și am s-o caut, până-mi vine rândul
Să plec în moarte, din ultimul popas!

Și-acela eu aș vrea fie- satul -
În care am văzut lumina zilei,
În luna lui Gustar, când treieratul
Era în toi. Amin! Pun punct idilei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Satul meu

Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porți, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.

În centru, oamenii, bârfesc încet,
și beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliți pietruite, pline de copii.

Pe Șoseaua Mare pașesc încet,
flăcăi voioși și fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
și alei de flori și pașnic tineret;

satul meu mă farmecă discret.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Satul din cer

Trăiesc
în
satul
cu
cele
mai
frumoase
fete
din
lume

Dovada

Primarul
umblă
cu
pistolul
la
brâu

Popa
cu
pușca
pe
umăr

Iar
copiii
în
loc
de
porumbei

Cresc
îngeri

poezie de din Interludiu (1 august 2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cântec de Reunire

Poate sunt și țări fără durere,
Unde-ar fi veșnicia -ți îngâni,
Dar fiindcă nu râvnesc nici o avere,
Rămân mor aici, printre români.

Am frați, care m-așteaptă-n orice vară
Pe țărmuri de ocean, în munți--stăpâni,
Dar fiindcă nu vreau lutul mă doară,
Rămân mor aici, printre români.

Fac parte dintr-un neam ce se urăște
Și-i binevoitor cu cei păgâni,
Dar fiindcă Dumnezeu așa voiește,
Rămân mor aici, printre români.

Poate -s doar un om de modă veche,
Visând un Ideal ce nu-l amâni,
Dar fiindcă graiul meu n-are pereche,
Rămân mor aici, printre români.

Am clipe, când stau, supărat pe toate,
De lacrimi scris, în fața unei pâini,
Dar fiindcă vine ziuă după noapte,
Rămân mor aici, printre români.

Ultimul chiar de-aș fi, nu plec de-acasă,
Înconjurat de lupi, mușcat de câini,
Dar fiindcă nu știu moarte mai frumoasă,
Rămân mor aici, printre români.

Și vulturii când mi-or săpa mormântul
Lângă mioarele apusei stâni,
zică-atât: "Fiindcă-a iubit Cuvântul,
El a rămas, murind, printre români".

poezie de (2018)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Bolta de vise

Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are porțile deschise.
Printre cărți cu duh și taine,
Printre încercări mărețe,
Visul meu întru credință
Culege flori și povețe.
Printre-ai mei ce pragul sfânt
Al bisericii îl calcă,
Eu mă-nchin de bunăvoie
Ca smerenia să-mi placă.
Printre dâre de lumină
Ce mă însoțesc în viață,
Îmi aleg o țintă fix㠖
Soarele de dimineață.
Făcând cruce, gust agheasmă,
închin Domnului Sfânt
Ca să-mi rânduiască pașii
În raiul de pe pământ.
Printre sfinții din icoane,
Printre lumânări aprinse,
Sufletul meu de copil
Are bolta lui de vise!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Vladimir Potlog

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În satul meu

În satul meu, de cum dau zorii
Și cade roua pe poteci,
Flăcăii, mândri ca bujorii
Se-ntorc trudiți (din discoteci!)

epigramă de din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Satul meu povestea mea

Satul meu ca o grădină

ba e preș gură de rai

și nu știi cât o să țină

puntea între fugi și stai


Ba e preș gura de rai

cerul pare de mătase

oamenii ba câini ba cai

au zile și stele-n oase


Cerul pare de mătase

și nu știi cât o să țină

amintirea ce-ți rămase

satul meu ca o grădină


Cât e preș gura de rai

ce frumos e însă vai

poezie de din Cezeisme II (17 mai 2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ileana Nana Filip

Satul

La bunica, aici unde e satul copilăriei mele, cu perdele de fum și cu risipă de voie bună
simt a ta mireasă, mirele meu veșnic tânăr și încăpător
vreau a ta dulce sărutare, izvor nesecat de miere și salcâm
Plec urechea spre fântâna din colțul gurii mele...
Sunt atât de secată, încât acea secetă mă va risipi puțin câte puțin
Ce liniște și ce lacrimi îmi curg prin ochii negri-violet!
Sunt singură, dar nu sunt liberă
Nici nu pot fi decât a ta mireasa pe vecie, iubite sat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Satul

Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-și caute norocul

În jurul lui se învârte
și se tocește lumea.

Iată pe dealuri clăile de fân-
cușme uriașe de neînvinși haiduci.

Aici mi-e patria
și ale copilăriei
picioare desculțe
ce-au sângerat prin miriști...

poezie de din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

în satul cu troițe

îmi petrec timpul într-o arhitectură sacră
credința-n Dumnezeu s-a născut la țară
țărani evlavioși cu Hristos se consacră
păcatele se spală în apă de moară.

în satul cu troițe mă simt într-un rai
oameni-s vrednici preaslăvesc pământul
vântul cântă pe frunze precum la nai
miri de poveste își cinstesc legământul.

știu minunile s-au născut la sat
veșnicia începe cu prima rugăciune
ploile mănoase din cer s-au revărsat
pământul prospere fără amărăciune.

nu vreau fie nimeni răvășit stresat
ca frați se adune oameni la împăcăciune.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

* * *

Chiar azi e ziua mea șimândresc
Pe lume am de ce să mai trăiesc
Căci Dumnezeu mi-a dat un țel,
Am lângă mine un lăstarel.
La Dumnezeu chiar nu mai cer nimic
Doar pe pământ sămai lase un pic,
Să-mi cresc cu drag al meu pitic.
Să-i fiu acea călăuză în viață
Să-i dau aripi și speranță
In viață vreau îi fie bine...
E sufletul și chipul meu,
Mulțumirea ce mi-a dat-o Dumnezeu.
Pe-al nostru trup doare orice rană,
Dar nu-i nimic ca sufletul de mamă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Satul meu în seară

Când soarele apune
Și luna e pe boltă
Soarta mi se opune,
Și mă tot revoltă.

Din gară, în zare
Satul meu se vede,
Norocul îmi pare,
Din nou se pierde.

De pe deal aleargă
O lumină pală,
Sufletu'-mi dezleagă
O problemă clară.

Dar tu ești departe
Cu gândul la mine,
Viața ne desparte
Și nu ne este bine.

Din gură amarul
Mi-l strig totdeauna
Satul meu e mărul,
Din cuget, cu luna.

poezie de (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Mihai PitiliiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Satul meu

În satul meu, ce-l port și azi în gând
La fel cum se gătea în primăveri,
furișez adesea ascultând
Bobocii alintați de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăși în mine;

Azi-dimineață roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp, trifoi, de ieri cosit,
Însă un nor, spre casă m-a gonit
Și cât de-aproape-am fost atunci de glie,

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Pe a fântânii roată m-am rotit
Și-n stropi, apoi, de ploaie m-am uscat
În lutul prispei ce l-am încălțat
Când prima oară-n viață am pășit;

Dar astăzi, furișat pe lângă soare,
legăn în clopotnița bătrână,
Vestind în bronz de clopot, sărbătoare:
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână,

Însă de Paști, voi fi lângă Isus,
Din ochii lui mă aprind lumină,
ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare,
Și lanu-mi cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Și merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Anton

Satul fără umbre

S-au surpat clipele toate
Visele ard a singurătate;

Satul fără umbre mai așteaptă
Un copil c-o floare scuturată
vină la părinți la mormânt
le sărute trupurile de vânt!

S-au surpat amintirile vii
Încotro mergi nu mai știi;

Satul fără umbre pare răvășit
De începutul său de infinit
Încotro să mai aștepți pe cei morți
Dacă nimeni nu deschide vechile porți?!

S-au surpat tăceri în lumânări
Nu mai vin copiii din patru zări;

Satul fără umbre umblă pe-o cărare
Nu-i mai iese nimeni azi în cale
Totul e amurg fără de conținut
Orișice orizont pare mereu pierdut!

N-am pe nimeni azi pe prispă
Viața mea e tot, tot mai tristă;

Satul fără umbre-l aud în ecou
Merg către dînsul (și eu mi-s nou)
Sunt cel care vine, sunt cel care pleacă
(Toși copiii din lume părinții să-i înțeleagă)!

S-au surpat priviri în lacrimi
Gânduri au orbit în patimi;

Satul fără umbre e închis târziu
Ca un muzeu fără nimic, pustiu,
În care timpul orb parcă așteaptă
Dorul scump de Mamă și de Tată!

... Dacă n-ai străbuni atunci n-ai nimic,
Dacă n-ai satul tău ești venetic;

Satul fără umbre să-l porți mereu
Tainic în suflet ca pe Dumnezeu,
Să-l rogi în genunchi nu dispară,
Satul tău de suflet, Veșnicie, o Comoară!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ion Florin Vasilescu

Cocoșii, păcătoșii

Mini-fabulă

Cândva, gustând vacanțe, nepoții somnoroși
Treziți în zori de larmă, crâcneau lângă bunici,
Dar satul, scos la muncă în cântec de cocoși,
Era prosper – ca țara de harnice furnici!

Un soi de morală

Acuma, doar bețivii la crâșmă dau concert,
Iar satul zace-n tihnă, răpus ca de o boală
Și-n zori puțini cocoși mai cântă vag, incert,
Că-mpinși de dor de muncă, doar hoții se mai scoală!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În satul cu troițe

am strâns multe impresii în satul cu troițe
oameni prietenoși întâlniți la tot pasul
cu zâmbet pe față în obraji cu gropițe
m-au făcut fericită mi-au îndulcit popasul.

în satul liniștit doar câinii mai latră
vestească solii care bat la poartă
miroase toată zarea a pâine pe vatră
și lumea-i împăcată cu rurala soartă.

la margine de drum cresc tufe de măceșe
zâmbesc coapte în soare îmbie trecătorii
cu gust dulce acrișor cu miasme alese
dau energie sângelui- cântece pulsatorii.

în satul cu troițe crește credința mea
alături de prieteni și de sublimă stea.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook