Satul

Satul meu
nicicând nu va pleca
în altă parte să-şi caute norocul

În jurul lui se învârte
şi se toceşte lumea.

Iată pe dealuri clăile de fân-
cuşme uriaşe de neînvinşi haiduci.

Aici mi-e patria
şi ale copilăriei
picioare desculţe
ce-au sângerat prin mirişti...

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria mea

patria mea
este universul meu
"dodoloaţă" ciuntită,
denigrată, furată,
defrişată, minţită
părăsită de fii şi fiice
rămâne pentru mine
mama
copilăriei mele
locul unde m-am născut
şi trăiesc
orinde aş pleca
în universul
sufletului meu
rămâne patria mea
mai presus
de orice sentiment

păsările călătoare
migrează toamna
spre ţările
unde clima e caldă
primăvara
se întorc la cuiburile lor
cum reuşesc?
au şi ele patrie?
- da.... patria mea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta este patria strămoşilor noştri. Cei tineri sunt nevoiţi să caute în altă parte.

aforism de Jovo Nikolic, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interogaţie

Iată, fântâna cu apă vie te-mbie
să-i guşti fecioria din cupa
curată.
Ce verde câmpie mă-mpresoară
şi mă reînvie!
Uite, ciutura încet cum scoate
din străfunduri
adevăruri
şi oamenii de-acasă au mai albit
puţin,
de când mi-am îndepărtat pasul
de locul copilăriei mele,
ce-am luat-o cu mine
spre zări neştiute
şi grele,
iar clopotul bisericii de lemn se-aude
mai stins...
un dor de cei ce nu mai sunt
în jurul fântânii,
încet m-a cuprins...
Îi revăd ca prin vis,
Vai, cum lumea a nins
şi satul în focul amintirii
s-a stins!
Spune-mi, tu, tată,
dacă vom mai dezlega noi amândoi
o altă taină
uitată
sau, şi tu vei pleca departe,
lăsându-mă în neagra
singurătate?

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenire

Satul meu bătrân, satul meu cuminte.
Din nou revin la tine şi sufletul mi-e plin
De o iubire curată şi fierbinte.
Sărut pământul pe care m-am născut.
Îţi mulţumesc cu drag, căci ca un părinte m-ai crescut
Şi mă aştepţi mereu pe al casei mele prag.
Când stau cu fraţii mei la masă şi un pahar de vin închin
Şi gust dintr-un fagure de miere,
Atunci viaţa îmi pare un vis sublim.
Satul meu frumos cu văi, dealuri şi coline,
Tu eşti ca soarele care luminează ziua care vine.

poezie de Vladimir Potlog (5 septembrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec poteci cu bunici

Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;
Pleacă-n ele ogrăzi şi doar frigul rămâne.
În biserici sunt gări de uitări şi de silă
Şi mi-e bine cu ea, mi-e urât şi mi-e milă.

Pe la porţile vechi, numai dorul mai vine
Şi ne sfâşie mut, căci oricând şi oricine
Are blide în trup şi-are lacrimi sub pernă
Şi un ochi ostenind într-un lan de lucernă.

Pe la porţi de tăceri, numai ploaia ne bate,
Ni se surpă în vis şi ne mistuie-n noapte
Umbra maicii cântând liturghia cea mare
Când dormim în genunchi, pe sub ger, şi ne doare...

Trec măicuţe târzii, trestii negre prin sate
Se aşterne omăt peste crucile toate,
Viscoleşte pe pâini şi ne ninge cu sare,
Tăvălind un bazar de blazări sub picioare.

Şi mi-e bine cu ea, mi-e urât, mi-e ruşine...
Trec căruţe cu cai prin tocitele vine
Ale sângelui meu, ale patriei mele
Trec poteci cu bunici prin odăi şi prin stele...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărăbuşii au o groază de picioare, dar când se răstoarnă pe spate nu mai pot să-şi revină, sunt ca şi pe lumea cealaltă. Poate ar trebui să aibă o parte din picioare pe spate. Să-şi distribuie mai raţional picioarele.

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata şi Hemingway

Tatăl meu la douăzeci de ani
fără voia lui
a ajuns cătană la impăratul.
A fost in Galiţia şi în Italia.
A participat la bătălia de la Piave
unde a luat parte
şi Hemingway
despre a cărui existenţă
nicciodată n-a ştiut nimic.
Amândoi şi-au luat
adio de la arme.
Fiecare in alt fel dându-şi seama
ce inutil era
războiul lui Franz Josef.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fixare

Fixat sînt pe veci pe-o culme de deal,
n-am zepelin, n-am aripi
doar bietul dor de ducă
îmi poartă gândul
prin multele cetăţi.
Mi-s drumurile scurte
şi se suprapun ca firele de aţă pe un ghem.
Nu ştiu nici una din marile minuni
ce trebuiesc văzute
măcar odată-n viaţă,
nici jalea atâtor dezrădăcinaţi
dorind să-şi aşeze
numai pentru o clipă
tâmpla pe o glie
în satul lor natal.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul

Crezi
într-un bărbat care duce cu faţa la spate
o femeie pe pieptul lui
care duce cu ceafa în faţă
un copil pe spatele ei
care duce cu un obraz întors
un alt obraz neîntors dintr-o parte
în altă parte a noastră
în altă parte a noastră
în altă parte a noastră
cu noi în spate cu spatele la voi
cu voi în faţă cu faţa la noi
în altă parte
din altă parte
aici!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger în lumea nouă

L-am căutat în jurul meu o vreme
Şi nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aş fi aşteptat, n-aş fi crezut
Că va pleca şi n-o să mă mai cheme,

Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Îşi vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoţit, un timp, în toate.

Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceaţa care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.

A fost, în mine, înger şi lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.

E-un mugur ce aşteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veşnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria, onoarea, libertatea nu sunt nimic: universul se învârte în jurul unei perechi de fese, asta este totul...

citat celebru din Jean-Paul Sartre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nu pleca, iubitul meu, fără să-ţi iei rămas bun! Toată noaptea am vegheat, şi iată că acum pleoapele-mi cad de somn. Mi-e teamă că te-aş pierde, dacă adorm. Nu pleca, iubitul meu, fără să-ţi iei rămas bun!

Tresar şi întind mâinile să te ating cu ele. Mă întreb: "E oare vis?" De ce nu pot sădi picioarele tale în carnea sânilor mei şi să le ţin strânse la piept? Nu pleca, iubitul meu, fără să-ţi iei rămas bun!

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Eşti un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viaţa e grea, e şi uşoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când mă întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt şi eu deja.
Dar tu, satul meu, veşnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr şi eu voi rămânea.

poezie de Vladimir Potlog (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de tine soare,
mi-e dor de strălucirea ta.
De stoluri de cocoare,
când vine primăvara.

Mi-e dor de luna plină
din nopţile de vară.
Mi-e dor de-o zi senină
sub nucul de la ţară.

Mi-e dor de toamna ruginie
când îşi revarsă rodul.
De strugurele copt în vie,
de grâul care umple podul.

Şi de iarnă-mi este dor
când focul arde-n în vatră,
Când fierbe oala pe cuptor
şi-i cald în casa toată.

Mi-e dor de anul-întreg, se pare.
Şi nu de unul, de mai mulţi.
Aş vrea să mai trăiesc sub soare,
cât vieţuiesc munţii cărunţi.

Nicicând din viaţă n-aş pleca,
dar e lăsat de Dumnezeu,
Când la ceruri voi pleca
cu drag sărut pământul meu.

poezie de Dumitru Delcă (11 martie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ziua când m-am întors aici, în târguşorul nostru cel vechi, n-am stat o clipă. Am cutreierat în lung şi în lat locuri le cunoscute, în care au rămas vii pentru sufletul meu întâmplări le copilăriei - întâmplările luminoase ale
copilăriei aşa de îndepărtate.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile noastre din copilăria petrecută la sat coincid desigur cu ale celor mai mulţi dintre cititori. Ne aducem aminte: vedeam satul aşezat oarecum înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor.

Lucian Blaga în Trilogia culturii: Geneza metaforei şi sensul culturii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor de satul meu natal
leagănul copilăriei
de livada de pe deal
unde paşii mei treceau
printre flori-nrourate
mi-e dor de părinţii plecati,
lacrimă rămasă vie
şi de uliţa pe care
au răms urmele mele
astăzi toamna lin coboară
la casa însingurată
unde ceaţa se ridică
printe frunze ruginii
peste paşii mei trecuţi
şi paşii ce vor veni...
amintirea o păstrez
sub un colţ frumos de cer
unde gandul meu curat
poartă-n el dulce mister.

poezie de Maria Ciobotariu (2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piramida mea

E plăcut să spun:
"Piramida mea".
Sună grav, important.
E ceva conţinut aici, în
Piramida mea.

Pe de altă parte,
Nu mai pot scăpa de ea.
Toată lumea leagă numele meu
De piramida mea.

Toţi vorbesc numai
De Keops, cel cu piramida
Lui Keops.
Am făcut lucruri mai importante
În viaţă.
Poate mult mai măreţe, mai durabile.
De ce numai unora le e dat să absoarbă totul?
Să devină embleme?

Ah, numele
Nu-mi va ieşi nicicând din piramidă!

Am desenat în jurul ei un cerc
Şi-n fiecare dimineaţă controlez
Să văd dacă-a reuşit numele să treacă măcar cu un
Pas dincolo.
Dacă poate să existe singur,
Imposibil!

Totuşi piramida mea
Sună trăznitor,
(Pe silabe: Pi-ra-mi-da mea!)
Parcă-aş intra într-un imens clopot
De pământ şi cer.
Clopotul meu.

Dacă n-o înălţam atunci,
Cu toate că şi atunci erau vremuri grele,
Acum n-o mai puteam face.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul Măgurele

Află-acum şi cei pitici
Tot ce noi de-o viaţă ştim:
Măgurele-s dealuri mici
Ce-au dat muntele Efim!

epigramă de Florina Dinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în totalitate este jucăria Mamei Divine, care sub variate aspecte se joacă cu ea. Uneori Ea este Mahakali, necondiţionată, fără formă, altă dată Ea este nemuritoarea Nitya-Kali, distinctă de opera sa. Sub un alt aspect, Ea este Smasana-Kali, fiinţa care domneşte asupra morţii, asupra distrugerii a tot. Ea este pe de altă parte Rakshya-Kali, stând în picioare în faţa noastră, gata oricând să-şi protejeze şi să-şi binecuvânteze copiii care o iubesc (adoratorii). Ea apare de asemenea ca Shyama, Mama fermecătoare de culoare albastru intens, însoţită de Dumnezeul Eternităţii şi al Infinitului.

citat din Ramakrishna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!