Treaptă
mai am o treaptă
până să-i câștig dragostea
în arta răbdării
trupul meu se face iubit
ochii capătă atâta lumină
câtă face lumânarea
în fața icoanei nașterii
din suflet
celui care-i Dumnezeul meu
soare în amiaza nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lumânări
- poezii despre lumină
- poezii despre icoane
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Coarneșul
Nu mă miră nerăbdarea,
cireșul coarneș a înflorit,
cireșele lui negre și dulci
o să fie culese în curând
de femei cu sânii copți
de mângâieri calde.
Aroma nașterii din cofragul nopții
toarnă rozul în alveole.
Trupul se face pietros și fierbinte
cu plinul desprins din mine
ce nu-și mai lasă altceva
decât bucuria împlinirii.
Respirul ce aburește oglinda
și vede-n ea încrederea,
capătă izbândă
și putere de viață.
Un transfer de lumină
o parte de miracol,
născare slobozită
din ființa iubită.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre roz, poezii despre cireșe, poezii despre încredere, poezii despre viață, poezii despre sâni, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Nehotărâre
Cu binefacerile care ne ocolesc
nu reușim să intrăm în contact
și crezi că nu-i nicio pagubă,
mai mult, le dăm uitării și mergem înainte
fără să ne mai amintim de lipsuri.
Vor apune treptat stelele nopții,
se va face o dimineață de primăvară,
dragostea câtă a fost
s-a consumat într-o iubire sălbatică,
tu și în amiaza zilei mai tânjești,
dar eu am plecat pe drumul promis.
Nu știu dacă vrei să mă urmezi,
n-ai spus nimic
și timpul nu face pauze.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre promisiuni, poezii despre primăvară sau poezii despre pagubă
Izvor
Mai bogat în virtute decât mulți
învăț deprinderile înțelepciunii,
absorb cât mai din adânc izvorul
și-i las nisipul să-l filtreze
până capătă limpezimea de cleștar,
să-i beau cu dragostea apa vie
cu o sete de lup bătrân.
Nicio frunză nu-mi spune ce va urma,
pădurea așteaptă să se trezească cântăreții,
e o pregătire în surdină.
Prințesa dimineții sosește devreme
și nu mă mai recunoaște
pe semne am devenit
absența în care-mi prinde-n contur trupul
pe fața nevăzută a lunii
plecată la culcare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre învățătură, poezii despre păduri, poezii despre nisip, poezii despre muzică, poezii despre lupi sau poezii despre frunze
Când ziua se urcă la cer
Ea scrie cu sufletul pe fața gândului,
inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică,
se-nfășoară cu trupul în dorințe
și nu se lasă cucerită de iluzii.
Când ziua se urcă la cer,
noaptea coboară-n pământ,
și vine să se roage.
Dimineața o găsește la fântână
cu cofa plină,
satul ei nu știe nimic,
dar așteaptă cu sete
amiaza să-i vindece dragostea
înainte de plecarea la oraș.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre oraș, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Uneori cânt numai din gură
Până o să te întâlnesc, lucrurile se schimbă,
se face lumină în ce se așteaptă lămurit
și scopul capătă o altă turnură.
În gând am alte semne de interpretat,
caut cuvinte cu sensuri noi de înțeles
cuprinse într-un singur demers.
Nu-mi place să cânt la instrumente
uneori cânt numai din gură,
o fac foarte rar dar melodios
la strune cu lăutarul orb.
Când mă însoțești în taverna subterană
ești aproape de sufletul meu,
odată cu mine cânți de inimă albastră
până noaptea târziu.
Apoi ne vom iubi ca doi nesuferiți
într-un vagon tras pe o linie moartă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre schimbare, poezii despre moarte sau poezii despre inimă
Zâne din păduri fermecate
Din munți coboară pe cărări înguste
zâne din păduri fermecate
ce nu se mai ascund vederii
și îi iubesc pe oameni.
Am pornit să le întâlnesc fără reticențe,
frumosul capătă contur și formă
în fiecare femeie
cu pieptul înflorit în lumină.
În amiaza mea se înalță cântări,
mă regăsesc în sunete sculptate
pe chipul tău de zăpadă
și mă îndrăgostesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sunet, poezii despre sculptură, poezii despre munți sau poezii despre frumusețe
Cântec din stele
frigul mă desfrunzește
de gânduri
nu pot să visez frumos
fără un timp al sufletului meu
care nu îngheață până la sfârșit
se aude un cântec din stele
care mă face înger
al patimilor sângelui
noapte în care mă dezbrac de cuvinte
se îmbracă singură
în veșmintele viitorului
voi cei flămânzi de înțelepciune
deschideți ochii mari
și priviți lumina
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre viitor sau poezii despre sânge
Înrădăcinat în cuvinte
nu mă iubesc picioarele ce dor și obosesc,
mâinile nu pot face mai mult,
ochii nu se dau bătuți
privesc cu părtinire ce se întâmplă
și caută.
Înrădăcinat în cuvinte
în această ultimă fulgerare
mă ridic deasupra de gândurile fereastră
prin care pătrunde lumina,
nu pot aștepta
clipele se suprimă grăbite,
știu ce urmează și nu mi-e frică
trebuie să trec cu înțelegere
pragul nesfârșitului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre frică, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Rămân cum am fost
Tot ce s-a întâmplat departe de mine
era o poveste ruptă din rai,
nu m-a lăsat mama în gija altora
când totul părea că am sosit prea devreme,
dar Dumnezeul meu era cu mine în același trup,
nu m-a lăsat niciodată pradă întâmplărilor
și de aceea am devenit un muritor credincios
cu respectul pentru legea pământului.
Nu înțeleg minunea care mi-a deschis ochii minții
și mă face să sîngerez în rana tuturor
cu dragostea sângelui picurat prin lacrimi
pe fața celor ce mă însoțesc spre mântuire,
vă înțeleg ruga dar niciodată fapta
ce nu mă lasă să dorm liniștit,
întunericului care mă obsedează
îi caut lumina stelelor în ferestre.
Întotdeauna drumul care mă duce acasă
mă eliberează de răutățile lumii,
rămân cum am fost.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre răutate, poezii despre respect sau poezii despre rai
Nestăpânită lumină
Nu e clipa căderii pleoapelor peste așteptări
nici a frunzelor peste inimi,
e o sănătate în carnea flămândă
nerv prins în sinapse,
tot mai căutată starea de împăcare
cu sângele pornit să înverzească.
Vrea mai repede trupul să-l răsfețe
sădindu-i în sămânță fructului copt
nestăpânită lumină
mai adâncă decât sâmburele
din care se naște vie ființarea
și răzbare prin curgerea timpului.
Pune stâlpi la porțile nesfârșitului,
drumuri căutând să le treacă
până la împărăția cea fără de veste
de la care se așteaptă întregirea.
Închis cu zăvoare între ziduri de piatră
privesc la ardezii cum ard
cu flăcări peste ape-n colind.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sănătate sau poezii despre răsfăț
Carul cu flori
Venită din spatele umbrelor
cu raze de lumină în mâini
stratifică iubirea sub piele
și cu inima simte.
Nu mă mai caută cu ochii
se face scară să urc
până la izvorul din care beau.
M-atinge c-un gând, săgeată ascunsă,
alcătuire dureroasă în carne
plăcere cuibărind.
Poarta fără stâlpi înflorește
și lasă loc să treacă
carul cu flori.
Oaspeții așteaptă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre plăcere sau poezii despre durere
Amiaza se coace-n foc
cum un mănunchi de raze strălucitoare
pun stăpânire pe ziua de vară
în tăcerea ei odihneam la umbră
pe ierburile coapte blând mirositoare
amiaza fără nicio boare se coiace-n foc
și coace până-n inima pietrei
am alungat somnul pe apele înserării
simțindu-i trupul cum alunecă-n vânt
foșnitor prin frunze de plopi despărțiți
cu tristețe lăcrimată prin coaja alburie
drumul ca o purpură țesută purta povești
spuse copiilor înainte de somn
și înserarea bătea la porțile raiului
fără să intre grăbită-n ora captivă
noaptea se scufunda în adâncul întunericului
cu întâmplări rupte din viață
obosite de atâta lumină orbitoare
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre vânt, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Amiaza arde ca focul
cum un mănunchi de raze strălucitoare
pun stăpânire pe ziua de vară
în tăcerea ei odihneam la umbră
pe ierburile coapte blând adormitoare
amiaza fără nicio boare arde ca focul
și coace până-n inima pietrei
am alungat somnul pe apele înserării
simțindu-i trupul cum alunecă-n vânt
foșnitor prin frunze de plopi despărțiți
cu tristețe lăcrimată prin coaja alburie
drumul ca o purpură țesută purta povești
spuse copiilor înainte de somn
și înserarea bătea la porțile raiului
fără să intre grăbită-n ora captivă
noaptea se scufunda în adâncul întunericului
cu întâmplări rupte din viață
obosite de atâta lumină orbitoare
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În seve de lumină
Este o întâmplare păstrată în memorie
cum o comoară ascunsă în pământ
unde apele scot flăcări din valuri,
de noaptea foșnește pe cărări
cu semne bătrâne pe urme.
Cad meteoriți peste păduri de argint,
se scaldă lumina în aura dimineții,
roua fuge înainte de sosirea albinelor
și surprinse florile privesc în oglindă
cu dragostea iradiind în culori
dragoste vibrând în inimi.
Vara urcă prin spirale de suflet
și se înfășoară în cuvinte,
de holdele capătă arome și se coc
în seve de lumină,
în arșița căldurii din cuptorul lui iulie,
fructele devin dulci și zemoase
din trupul pământului.
Ca într-un sipet de aur
memoria soarbe gândurile și le mântuie,
de văd cum se înfiripă în vise
ce nu pot fi uitate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Elogiu muzei mele
De-ar fi să-ți fac altar, l-aș face din inima mea;
să fii din Soare și Pământ o parte,
din mireasma primăverii și ruginia toamnă,
din Eternitate,
a sufletului meu angelică doamnă.
De-ar fi să-ți fac un templu, l-aș face din albii trandafiri;
să fii o parte din Eden,
din rugăciunea către Tatăl Meu, din albul purității,
să-mi fii imnul abisal de suflet, scris într-un catren,
tu, veșnică Lumină a divinității.
De-ar fi să-ți scriu Poemul, l-aș scrie cu sângele de suflet;
să fii nemuritoarea doamnă a spiritului meu,
zeiță divină,
ție să mănchin, și-apoi lui Dumnezeu,
în veacuri de lumină!...
poezie de Ștefan Radu Mușat (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre alb, poezii despre trandafiri sau poezii despre toamnă
De la naștere până azi
între noi se odihnește miracolul
risipește prin gânduri flori albe de salcâm
mirosuri pătrunzătoare
mă recompun din fiecare privire albastră
trăiesc în miezul unui fruct al iubirii
de la nașterea până azi
noaptea s-a furișat pe acoperișuri de cer
dacă aș rămâne în ea
aș îmblânzi cuvintele care mă cheamă
în regatul de lumină al poemelor celeste
unde trupul copt de dragostea-n flăcări
îmi face carnea fierbinte
trăiesc rodind în aroma ta de amiază
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre odihnă sau poezii despre monarhie
Și sângele apă nu se face
Tu ai rămas nehotărâtă
în orașul trecut peste mări,
să cauți alt orizont
printre străinii mult prea străini.
Eu călătoresc spre casa din țara de suflet
cu inima pe un munte de sănătate
unde locurile mă cunosc
și sângele apă nu se face.
Te aștept adăugând câte o zi de tristețe
până la punctul terminus,
înlăuntrul tău descurajat de himere
sângerează rănită dragostea
și se preface-n strânsoare.
Lumile noastre nu simt diferența,
ea naște singurătate și orgoliu
ce într-o zi se pierde definitiv
și zorii ei îmi bat la geam.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (22 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre trecut, poezii despre singurătate sau poezii despre orgoliu
Până la înălțarea definitivă
E o neșansă a întâlnirii mele
când stăpânitoare nu mai ești în trupul tău
mai zdrobitoare decât mine, decât ochii mei
pe care-i ascund sub ochelarii vremii
ca sub o ceață mereu străină.
Să ne împărțim bucuriile, să plângem durerile
să le cântărim ori să le spargem în bucăți
până la despărțirea de noi și de ele
cum răul de bine, frumosul de urât.
Du-mi prezentul pe buza prăpastiei
picioarele desculțe să calce pietrele
trupul să se înalțe drept din suferință
tot mai înalt și mai subțire
să urce-n cer împiedecându-se de îngeri.
Să-mi spui că și tu ești o mirare
cu care mă minunez în fața stelelor,
că suntem un fluviu ce desparte munții
dealurile, câmpiile și tot ce stă-n cale,
că suntem o întâmplare găsită pe pământ
și nu căzută aiurea din cer
care se ridică și sărută lumina
prin luptă înfrigurată cu sine și restul
până la înălțarea definitivă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sărut, poezii despre suferință, poezii despre prăpăstii sau poezii despre plâns
Ieșirea la lumină
În convingere se topește adevărul
oglindă a reflectării în suflet,
de carnea cuvântului face cute
unde înțelesuri ascunse așteaptă
ieșirea la lumină.
Gândurile respiră adânc înălțimea
punând la un loc unitatea în diversitate
cu palmele doldora de rod
însămânțat să încolțească.
Nopțile cu ochii la vitralii,
sparg întunericul cu privirea
și lasă câte o rază de lumă
peste tăcerea care prinde trup,
dar nicio umbră nu se așază
în cutele somnului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unda de lumină
gândul în care călătoresc
fără să bănuiesc unde
mă lasă într-un ținut
din care pleacă păsările
peste un deșert de apă
Dumnezeu pescuiește sârguincios
încerc și eu cu undița de argint
dar nimic
aștept minunea când trag peștii
și se întâmplă
simt o undă de lumină
care mă atinge
și pleacă.
n-o urmăresc
prin înaltul cerului
se face o cărare
drumul meu se arcuiește frumos
și merg mai departe
să întâlnesc păsările sosind
în țara, grădină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre pești, poezii despre pescuit sau poezii despre hărnicie