Păcătosul
Un păcătos nu iartă pe nimeni,
nu se iartă nici pe sine,
în această lume fiecare iertare
se face de cel cu har
de aceea el își ascunde intenția
și faptele uită vorbele.
Pe drumuri bătătorite așteaptă răul,
pornirea nefirească,
o cădere la pământ
de unde nu se mai ridică om.
În spatele său stăpânește întunericul,
ochii nu mai au țintă
doar un blestem vine din interior
și produce dispreț
în care se pierde fără să vrea.
Lumina pare o anihilare dușmană,
să-și caute mijloacele,
numai Dumnezeu mai poate face ceva
dacă nu e prea târziu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre iertare, poezii despre întuneric, poezii despre religie, poezii despre ochi sau poezii despre Dumnezeu
Citate similare
Unde iertare nu este
Unde iertare nu este
continuă aprigă lupta.
Nici uitarea nu intervine,
rămâne o pată în amintiri
care nu se întinde, dar nici nu iese,
poate fi o cădere în gol
prin întunericul orb.
Timpul nu mai are răbdare,
ucide din vârstă și ultima dorință
fără să aibă remuscări,
un zid prin tăcere apără
chiar și pe cel învins
cu speranța revanșei.
Răul interior respiră și el binele
și încearcă schimbarea.
Cântar,
pe care din talere să-mi așez
greșelile dosite?
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vârstă, poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre timp, poezii despre schimbare, poezii despre greșeli sau poezii despre dorințe
Sfârșit nu va fi...
Tot ce am țesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.
Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilința sărută sufletele înnegrite
și uită punând lumina să vegheze.
Sfârșit nu va fi fără păcat, fără umbre,
nimeni nu poate să iese din piele
mai mult decât trupul de lut.
Înțelept sunt al cuiva
care mă smulge din mine și mă iartă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre pâine sau poezii despre negru
Privesc de aproape rătăcirea
Vezi cum se scrie pe suflet fără cuvinte,
unii pun vorbele să dospească nimicnicia,
închid între paranteze trecutul bolnav
și-l uită apoi pe rafturi ascunse
vor să se disculpe de păcate.
În jur este o viermuială de suflete ne-nțelese
ținute departe de aspirații,
să-și caute singure rostul fără rost
într-o lume ostilă și prefăcută
unde nimic nu se iartă
fără să cumperi iertarea.
Privesc de aproape rătăcirea,
nimeni nu iese din ea odihnit
dar de intRat intră toți cu bucurie.
Vântul îmi cântă-n fluiere de nuc
povestea păsărilor chemate de dimineață
la concursul de înterpretare
al tainelor iubirii și vieții
rămase nedescifrate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre păsări
- poezii despre promisiuni
- poezii despre odihnă
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina care ne stăpânește
Dintre întrebările fără răspuns
niciuna nu mă ridică în picioare
și cred că totul decurge normal,
lumea se mișcă după legile proprii
și după convingerile formate în timp.
Lumina care ne stăpânește pe pământ
ne va limpezi și poate ne ajută,
să înțelegem mobilul care ne conduce
spre unitatea și dragostea universală,
ori spre diferența care ne face unici
cum percepem existența
și cum o structurăm în conștiința noastră
încât să rămânem ziditori ai viitorului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre picioare, poezii despre legi, poezii despre existență, poezii despre conștiință sau poezii despre ajutor
Lumina fulgerată prin întuneric
cine se zidește cu piatra înțelepciunii
boltă face cât un curcubeu peste lume
timpul se curbează și el apoteotic
zăcământul de platină
nu se scoate la mezat
se ridică prin suflet puterea neștiută
și strânge în inimi dăruirea de sine
sângele Domnului odată cu logosul dulce
departe de unde vine înspicată
lumina fulgerată prin întuneric
rămâne în interior și deasupra noastră
ia în stăpânire trupul înrudit cu lutul
în care se sapă fântâni
și ies apele din care bem infinitul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre lut sau poezii despre inimă
De unde bate vântul
ai putea să-mi spui
de ce porți pe umeri întunericul
și nu-l fugărești călcându-l în picioare
el se lovește de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot să o înțeleg
lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
și nu pot să-i opresc să privească departele
de unde bate vântul
vine praful și ierburile îl subțiază
oamenii îi întorc spatele
și nu se lasă orbiți
poți neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îți călăuzește pașii.
drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
și ești așteptat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre furie
În zăcământul de platină
cine se zidește-n piatra înțelepciunii
boltă face cât un curcubeu peste lume
timpul se curbează și el apoteotic
în zăcământul de platină
ce nu se scoate la mezat
se ridică prin suflet puterea neștiută
și strânge în inimi dăruirea de sine
sângele Domnului odată cu logosul dulce
departe de unde vine înspicată
lumina fulgerată prin întuneric
rămâne în interior și deasupra noastră
ia în stăpânire trupul înrudit cu lutul
în care se sapă fântâni
și ies apele din care bem infinitul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fapte nu vorbe
Faptele sunt mai necesare decât vorbele
au în ele substanța vie,
dimensiunea prestanței omului
ce urcă sau coboară în trepte
pe scara cu susținere proprie.
Lumea se înalță în fiecare zi
pe cerul înțelegerii sale
in așteptatul târziu
al umbrei.
Lumina trece din vorbe-n cuvinte
și se sedimentează în timp
desprinsă din faptele
făcute ori nefăcute.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Copiii așteaptă
Amenințarea-i pe urme
o himeră pierdută pe drumuri,
vin anotimpuri nebune
fără oșteni,
fără arme,
doar cu vremuri potrivnice.
Nu poți să fugi;
se urcă frigul în oase,
zăpezile se îmbulzesc,
sănii de vânt aduse de cai
n-au loc pe cărări.
Bunicii povestesc întâmplări,
țes pânza florilor de gheață.
Copiii așteaptă
și visează cu ochii deschiși
o lume ce nu mai vine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre săniuș, poezii despre gheață, poezii despre flori de gheață, poezii despre copilărie sau poezii despre cai
Dezamăgire
Sărac, nu mă mai gândesc la libertate
nici nu am ce face cu ea,
e și democrația destinată numai celor avuți,
un fel de clamare continuă
care nu e de niciun folos celor mulți.
Nici nu știu ce vom face fără niciun drept
cei din justiție sunt independenți, etc.
pot face ce vor și când vor
pot pune alte cuvinte în propoziții
pot schimba și pierde dovezi
ori construi după interes,
cu democrația și dreptatea nu poți face nimic
cel mult poți deveni o victimă
care își cere să plece din țară.
Visele au devenit ruginite și desuete,
un fel de infatuare desumflată brusc,
o bucurie adusă la plâns târziu.
Când mă îneacă dezamăgirea
și capăt o greutatea-n picioare
de nu mai poate ține pasul drept,
rămân un copac desfrunzit
în iarna vieții geroasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre sărăcie, poezii despre plâns, poezii despre libertate sau poezii despre justiție
Într-o altă stare
Ai înghițit sufletul înainte de a muri
și ai rămas în stare latentă de așteptare,
care ascultă tot, luptă și revine la viață.
Ai sondat lumina de dincolo de moarte
prin porțile deschise ale cetății necunoscute
unde intră caii cu trăsurile vântului stelar
fără să știe unde se duc.
Dacă totul trebuia să se întâmple așa
nimeni nu știe,
durerea filtrată-n suferință își râde-n crez
cum umbrele îmbracă haine de vitejie
și fug la nevoie.
Refacerea simțurilor căzute prea jos
ridică trupul la silueta avută înainte
și-l face să trepideze din interior
pentru o perioadă de timp
neștiută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre vestimentație sau poezii despre suferință
Cu voie sau de nevoie
întotdeauna omul nîndreptățit
se ascunde cu totul în sine însuși
își adăpostește durerea care-l roade în trup
uneori își ascunde visul de văzul, auzul și mirosul lumii
se preface într-o apă liniștită și întinsă
pe care nici nu știi când te înhață vârtejul morții
sub tălpile sale pământul e nesigur, alunecă
pașii trebuie măsurați și făcuți cu atenție
gândurile nu trebuie spuse mai degrabă simulate
tot ce mișcă conține mai multă primejdie
noi vedem doar aparența lucrurilor
însăși viața e un fel de închisoare
în care ești pus în lanțurile situațiilor posibile
numai moartea îți dă libertatea deplină
când poti pleca singur, repede unde vrei
și toți te iartă pentru greșelile comise
cu voie sau de nevoie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre posibilitate, poezii despre pericole sau poezii despre gânduri
Omul de lângă fântână
La o răscuce de poveste fără zmei
un om așezat lângă o fântână
își răcorește sufletul.
Nu trece nimeni, doar o adiere de vânt
suflă peste o câmpie mirositoare,
de când așteaptă a înflorit și salcâmul,
se apropie seara și o să pornească la drum,
nu poate să spună unde se duce
și de ce se grăbește.
Poate trecutul îl împinge în față,
îl cheamă-n orașul de lângă dealuri
unde are nevoie de identitate,
de spiritul care-l animă să urce
în propriul său trup.
Aproape că simte-n inimă fereastra
de la care-l privește lumea
și dorește să se regăsească
în mijlocul ei.
Pleacă din sine liber
spre alte zile și nopți
pe care le povestește nervos
și nimeni nu-l ascultă,
de aceea scrie, scrie poeme de revoltă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre seară, poezii despre revoltă sau poezii despre poezie
Unde soarele răsare din ape
El își frânge mâinile și întreabă pe toată lumea
ce se-ntâmplă cu orașul acesta de ceară
și cu marea fără țărmuri
unde soarele răsare din ape
în dimineți uitate de Dumnezeu în depărtare,
lumea pare să fie smulsă din somn
ea nu citește și se roagă la idoli inexistenți.
Moartea vine întotdeauna singură, pe furiș
într-o zi în care-i lovită de amnezie
și caută să-și facă datoria ingrată
noaptea când totul pare fără suflare,
dar aude țipătul păsării chemătoare
și de acum știe unde să caute.
O lumânare aprinsă pâlpâie rar
vântul se lasă pradă sentimentelor calde,
șterge paginile unei vieți,
învie o altă speranță mai vioaie ca el
într-un alt orizont mai albastru.
liber și deschis.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre oraș, poezii despre noapte sau poezii despre mâini
Uitare și singurătate
Oamenii uită de ce au trăit cu sufletul la gură
În schimb nu fac nimic
Se ascund în spatele gândurilor de mai bine
și găsesc în așteptare o speranță bolnavă.
Timpul trece călător și nu iartă pe nimeni
Iar moartea își ascute coasa pe cruci de piatra.
Lumea alunecă pe topoganul întâmplărilor zilnice
și scapă frumoasele clipe de înălțare a spiritului.
Tulnicăresele au plecat și numai dau nicio veste
Doar clopotele mai bat într-o dungă
Cu limbă de metal vechi
E o rătăcire-n singurătatea aspră
și rare întâlnirile de bucurie și binefacere
s-a mutat totul la oraș.
Cu o tristețe înlăcrimată
Privesc frumusețea ce mă înconjoară
mă bucur de ea
până mor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre frumusețe, poezii despre bucurie sau poezii despre tristețe
Ochiul magic
Când noaptea nu va fi nici neagră, nici albă
lumina din interior mă va înghiți,
voi uita pe unde am fost și dacă am fost
ori am lăsat la alții ce am avut,
mă voi despărți cu totul de trup
chiar și gândurile mă vor părăsi,
o umbră poate să-și aducă aminte
de soare când m-am ascuns,
voi întra într-un labirint fără ieșire
în care și steaua mi se va topi.
Nu voi mai simți nici vântul, nici ploaia
somnul nu-mi va mai fi somn,
voi iubi altfel decât am știut
fiindcă inimă nu voi avea,
doar un ochi mă va călăuzi
de voi vedea universul întreg.
Tu, iubito, dacă vei fi undeva prin el
am să te recunosc cu ochiul magic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre ploaie
Lumina și întunericul
Noaptea s-a născut fără ochi
și tu vrei să ne vadă,
lumina și întunericul sunt împărțite frățește la poli
fără nicio nevoie de tergiversări de timp.
În fața noastră totul pare normal,
se deschid porțile prin care trecem
ca într-o poveste odată cu zânele și zmeii
pe tărâmuri necunoscute.
Fiecare se oprește la locul său
cu semnele distinctive ale obârșiei,
intră în cetatea soarelui
și se roagă Dumnezeului iubit
fără niciun orgoliu ori patimă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orgoliu, poezii despre naștere sau poezii despre Soare
Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul, care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuși. Ceea ce obținem se poate să ne dea peste cap reperele emoționale în așa manieră încât ne umple sufletul de venin.
citat din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre sex, citate despre nas, citate despre instinct sau citate despre fumat
Pentru fiecare păcat
pedeapsa este aceiași
memoria
justiția noastră
cea care nu iartă
nu doarme
nu uită
pedepsește
același sclav
făcut prizonier
la intrarea sa în viață
pe câmpia unde
se dau toate luptele
învingătorul
fiind cunoscut
cu mult înainte
acolo unde
așteaptă
lanțul biciul
umilința și decăderea
toate revoltele noastre
de după această cădere
fiind trecute ca fapte
întâmplătoare
drumuri călătoare
spre libertatea dintâi
dar orice ar fi
sclavul n-are scăpare
amintește-i doar
și va fi de ajuns
poezie de Vasile Gavrilescu din Starea de fapt" Editura "Universal PAN (1996)
Adăugat de Vasile Gavrilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie sau poezii despre victorie
Har
nicio stare
nu mă scoate din minți și nici tu
doar tergiversările inutile
fiecare vorbă care-mi zgârie pereții
e doar o încercare
lumea e o cădere din limbaj
o scurgere a gândurilor în cuvinte
o dăruire cu har
care se așează la masa de scris
în inimă stă ascunsă o podoabă
bătută în iubire
pentru asta cei care o vor
trebuie să poarte în suflet
pe Domnul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună