O noapte câștigată
Bântuie vântul cu nervii tari
aproape că vrea să te ridice de pe drum,
dar nimeni nu se lasă.
Dorința macină în mine așteptarea și graba
mă îndepărtez de oboseală
și de somnul fățiș.
Toate gândurile mă încurajează,
mă apropii tot ma mult de casa ta,
lacom vreau să-ți prind pasărea
ce cântă neîncetat inimii mele
prinsă în jug.
Vine seara cu încurajările ei
unde se fac așchii speranțele,
dar nu sar prea departe de scop.
Primirea ta cu prefăcută mândrie
adaugă plăcerea îndrăznelii
și se continuă după masa bogată,
noaptea-i câștigată de iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încurajare
- poezii despre vânt
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre plăcere
- poezii despre noapte
- poezii despre mândrie
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Uneori seara
Privesc monumente ruinate și blocuri moderne,
fața în lucru a unei epoci..
Drumuri măcinate de glodul nepăsării,
dorințe știrbite de puterea bolnavă.
Păpuși de porțelan cumpărate de la anticari
îmbrânceau trecutul pe scări,
în amintirea lor
pe podul de deasupra trecutului
se știe tot ce fumegă orașul
înainte să se aprindă.
Uneori seara
cerul alunecă pe umerii goi,
speranțele se-nchid în cuvinte,
unul de la altul
nervii iau foc,
mintea se descrețește.
Oamenii încep să învețe,
se prind
în jocul schimbării,
urcă noul val
și se duc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre învățătură
- poezii despre schimbare
- poezii despre păpuși
- poezii despre poduri
- poezii despre oraș
- poezii despre monumente
- poezii despre jocuri
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește
Ce rece-i vântu-n seara asta... ce rece-mi este fără tine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește, alintul tău e tot ce vreau.
Și vântul... iară-i prea obraznic, aleargă după cum îi vine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește, ce zile calde-mi mai erau!
Ce rece cade... seara asta, mi-e frig și nu am niciun trenci,
Mă încălzesc când te gândesc, la gât îmi trebuie-un fular.
Și seara-i mult prea zvăpăiată... și parc-acoperă un clenci,
Căldura ta-i tot ce cunoaște... un tâlc ascuns... și nebular.
Ce rece vine... noaptea asta, pe străzi domnește frigul rege,
Mergând agale... te gândesc și mă-ncălzesc fără de ghete!
Și noaptea-i neagră și-i regină, nu-i nimeni care s-o renege,
Căldura ta e prea departe... și-mi este dor... și-mi este sete.
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește... alintul tău e tot ce vreau,
Ce reci-s nopțile de-acuma, ce nopți fierbinți ne mai erau!
poezie de Ion Apostu (4 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre monarhie, poezii despre zile, poezii despre timp, poezii despre obrăznicie, poezii despre negru sau poezii despre dor
Nu pot rămâne aici
Mă urc seara tâtziu în cireșul copt,
am ajuns prea sus și mi-e teamă de întuneric,
Nu pot rămâne aici.
Caut în mine toate puterile să cobor,
satul e undeva departe,
e o tăcere bolnavă în ierburi,
câte o adiere de vânt,
dar nu se mai vede nicio cărare.
În golul sufletului îmi respiră un gând,
să-mi găsească locul acasă
unde nu sunt întâmpinat prea bine.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre întuneric, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre sat, poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre cireșe
Privesc de aproape rătăcirea
Vezi cum se scrie pe suflet fără cuvinte,
unii pun vorbele să dospească nimicnicia,
închid între paranteze trecutul bolnav
și-l uită apoi pe rafturi ascunse
vor să se disculpe de păcate.
În jur este o viermuială de suflete ne-nțelese
ținute departe de aspirații,
să-și caute singure rostul fără rost
într-o lume ostilă și prefăcută
unde nimic nu se iartă
fără să cumperi iertarea.
Privesc de aproape rătăcirea,
nimeni nu iese din ea odihnit
dar de intRat intră toți cu bucurie.
Vântul îmi cântă-n fluiere de nuc
povestea păsărilor chemate de dimineață
la concursul de înterpretare
al tainelor iubirii și vieții
rămase nedescifrate.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre viață, poezii despre promisiuni, poezii despre odihnă sau poezii despre iubire
Tot ce se spune prea mult
Noaptea cu stele se-ntunecă-n frunze,
pădurile freamătă de orgolii
și izvoarele murmură a nestăpânire.
Lumea se rostogolește pe fibre noi,
nu se lasă cuprinsă de stagnări vinovate
apoi totul se schimbă, pașii devin grăbiți
în direcția în care merge și orizontul.
Lumina face parte din cuvântul rostit,
tot ce nu înțelegem că urmează
ne cheamă mai departe să deslușim
simbolul care ne situează-n timp.
Tot ce se spune prea mult
e ceva ce nu se poate realiza ușor
sau mulți încearcă să se descopere
mai dinamici decât sunt.
Lumea se-ntoarce la năravurile ei,
nimeni nu se leapădă deodată de trecut
se macină mereu în morile vântului
făina pentru mesenii viitorului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre stele sau poezii despre simbolistică
Lumea-i mult prea curioasă
De când stau la fereastra prin care se vede în mine
toată lumea-i mult prea curioasă,
își satisface plăcerea de a ieși în afară
fiecare din corpul său necunoscut
și poate într-o anumită măsură bolnav.
E greu să-ți recunoști singur ignoranța,
dar prin învățare lași să pătrundă lumina
în conștiință, gânduri,
limbă și cuvintele tale
ce dau vigoare trupului și sufletului
prin apropiere de semeni
și bunăvoință.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre ignoranță, poezii despre cuvinte sau poezii despre corp
Se face seară pe nota de plată
Ziua se înghesuie să intre pe ușa din față,
e dimineață devreme și nu se cade să aștepte,
soarele îi face cu mâna să se grăbească,
lumea e și ea pornită pe drum.
De undeva noaptea privește cu îngăduință
și lasă să treacă amiaza,
împinge seara de pe scaun să se ridice
nu se vede întunericul.
Ca o umbrelă deschisă prima oară
vântul vrea să spună o mică poveste
și se întețește nervos pentru neascultare,
praful se teme pentru deranj.
Lansez un zmeu și o ia la sănătoasa,
îmi pare rău pentru tot răul
care se opune întotdeauna binelui.
Cerșesc o imagine cu o bucurie hazoasă,
mă întunec de nerăbdare
ca un vânător
prins pe picior greșit
și răsuflu apoi ușurat.
Păsările tac a seară obosită,
lumina se filtrează prin pânze de nori albi
respinsă.
Se face seară pe nota de plată și pleacă,
fac un efort
citesc și o dau mai departe nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre vânătoare, poezii despre umor sau poezii despre toleranță
Mai departe
Și-a încordat furca pieptului
și a strigat a victorie,
când a încetat nimeni nu l-a crezut,
apoi s-a făcut nevăzut.
Mai departe ca un berbec înfuriat
a strivit barierele întâmplărilor,
ține întruna coarda întinsă
pentru schimbările care se produc în el
și în jurul lui cu precădere.
Rupe bucăți din viitor cu sălbăticie
și le lasă prezentului gata de luptă,
pune spătar tuturor superstițiilor
și pășește prin fapte cu dreptul.
Își arvunește rezultatele pământene,
dar lasă cerului gândurile de meditație,
îi rotunjește lunii povestea iubirii
și o trăiește cu tot suflul prin femeia sa.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre victorie, poezii despre superstiții, poezii despre prezent sau poezii despre oi
Nici vântul
luna e plecată la secerat
pe răcoarea nopților verii
privesc pe cer și punctele de reper mă înșală
am poposit în carul mare
nu știu cum se mai conjugă verbele
în cuvintele care mă expun în palma câmpiei
tot ce mă împacă-n poeme
e râul cu mori dintre dealuri
tu mă găsești la hanul cu sălcii
la care drumeții se așteptă
și vine seara botezată-n culori de crepuscul
de adorm pe rând macii
botezați și ei în sângele voinicului
în cristelnița răsăritului de soare
încă din pragul înroșit al dimineții
tu n-ai decât amintiri și eu ți le fac
să are prin suflet
ori să se împartă-n ispite
pe care nimeni nu le clintește
nici vântul
nisipul îți vine în ochi dintre stele
și aerul curge prin păr
mirosul rămâne-n mâinile mele
ca într-o cupă de vin busuiocul
tăcerea răscolește verdele din ochi
și lasă urme
care nu se mai șterg
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drumeție, poezii despre verde, poezii despre verb, poezii despre vară sau poezii despre sânge
Rămâi cu mine
Stai cu mine.
în toate gândurile mele,
în visele mele,
în cuvintele mele.
Stai cu mine,
în fiecare mic secret
din inimile noastre.
Rămâi cu mine,
dincolo de orice barieră de iubire,
vreau să trăiesc,
râzând,
iubindu-te
și luptându-mă.
Stai cu mine,
în temerile mele,
în dorința de a crește
și de-a apăra această dragoste.
poezie de Eugenia Calancea (27 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre secrete, poezii despre inimă sau poezii despre dorințe
Lumina se curbează după vise
Nimeni nu caută,
se mulțumește cu frântura de viață
în care înoată necunoscutul
pe care-l așteaptă să se întâmple
apoi se destăinuie cu fața la perete
și ascultă.
Nu se aude nimic,
e o scuturare de vorbe în eter,
o pribegie prin cuvinte de suflet
într-un poem care nu se lasă scris
și bântuie prin odaie noaptea.
Lumina pătrunde subțire printr-o fantă,
se curbează după vise
până-n adâncul gândurilor,
dar izvor nu este pentru fântână
numai o cumpănă părăsită la margini de hotar
de unde mi se trage blestemul
ca o trădare de la începuturi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre început, poezii despre trădare sau poezii despre poezie
Nimeni nu se lasă mințit
A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puțin spațiu de întoarcere.
Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporește tot mai mult,
nimeni nu se lasă mințit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,
o neîncredere se ridică încet din genunchi.
Cine va sta în umbră să judece,
va ști să lase la urmă răspunsul
mult mai subțire decât se așteaptă
și mai străin decât noi, de întrebare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre neîncredere, poezii despre legi sau poezii despre adevăr
Nimic nu voi pierde
mă îndepărtez de țărmul iubirii
pe mările liniștii
cu vântul în pânze
spre portul uitării
am părăsit tot ce cunosc îndeaproape
fără să privesc în urmă
doar cu sentimentul căutării drumului
oriunde s-ar afla
cu durerea scăpării din brațele
împământeniri pe veci
și cu dorința
mulțumirii de sine
nimic nu voi pierde
din coloana în care m-am clădit
cu neam cu tot.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre porturi, poezii despre mulțumire, poezii despre durere sau poezii despre cunoaștere
Doar o vorbă...
Focul arde în paie ude
Nu se mai aprinde lemnul
N-are cine să asude
Inimii să-i fure semnul.
Stăm lângă un drob de sare
Undeva la colț de lume
Unde iarba nu răsare
Doar de teama unor brume.
Mai nimic nu ne răsfață,
Ba mai mult ar vrea să doară
Tot ce se schimbă la față
De pe-o zi pe alta iară.
Frunze-n vânt pe drum de seară
Plimbă toamna înspre munte,
Nicio vorbă de ocară
N-am să-ți pun, țară pe frunte.
Tu ai suferințe multe
Și amenințări cu carul
De la forțele oculte,
Nu-ți mai vântur eu amarul.
Doar o vorbă aș vrea să spun
Cât mai pot scrie cuvântul,
Tot poporul o să-l adun
Ca să-ți apere pământul.
Dar visez iar la unire
Într-un popor măreț, întreg
Nu zâzanie-n neștire,
Lucru bine făcut de strateg.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre toamnă, poezii despre suferință, poezii despre răsfăț sau poezii despre plimbare
Somnul de nesomn
O noapte întunecoasă se plimbă
peste păduri și câmpuri hăt departe,
nimeni nu-i înțelege nicio limbă
din vorbele de viață și de moarte.
Căutam orbește miezul ei adânc
risipea o teamă smulsă din pământ
îmi pipăiam arma prinsă la oblânc
și tot mai simțeam câte-un fior de vânt.
Se perindau stelele-n apus pe cer
apele-s cuprinse-n somnul de nesomn
grav șipoteau prin auz un vaier
ca uneltiri ce le presimte un domn.
Atunci ajuns în pragul dimineții
și drumețind la pas c-un scop aiurea
pornit să scap de valurile ceții
am depășit și câmpul și pădurea.
Când poposit acasă, la amiază
bătrânul tată c-un gest, mă grăbește,
plin de oraș cu inima vitează
spune-i băiete: fata te iubește.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri sau poezii despre tată
Așteptarea
Acum,
se lasă la poartă virusul care ucide,
teama închide oamenii în casă.
Prin toate mijloacele se anunță durere și moarte,
nimeni nu știe dacă haosul se va sfârși
sau cei care rămân vor trăi în el.
Degetele ce scriu cu mâna tremurată
ca frunzele plopului,
nu știu ce mai pot atinge.
Singura șansă e așteptarea,
oricum lumea de mâine va fi altfel
pe marginea prăpastiei
ascunsă în ceață.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre frunze sau poezii despre degete
Pe străzile franțuzești
stau liniștit și aștept să-i treacă furia
după care-i spun povestea
și plec mai departe.
după colț foarte mulți oameni agitați
nu cunosc pe nimeni
o urmăresc din ochi încât să nu mă vadă
simt o părere de rău
dar ea străbate în fugă norul de praf al vântului
și nu se mai oprește
în drumul meu pe străzile franțuzești
întâlnesc clownii zilei
lângă care se strâng copiii
eu nu mai urmăresc nimic
caut odihna într-un pat moale
din casa inimii
și surâd luminos
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre furie sau poezii despre copilărie
De unde bate vântul
ai putea să-mi spui
de ce porți pe umeri întunericul
și nu-l fugărești călcându-l în picioare
el se lovește de ochii fiecăruia
cu o furie oarbă
pe care nu pot să o înțeleg
lumina îmi curge din ei
fără lacrimi
și nu pot să-i opresc să privească departele
de unde bate vântul
vine praful și ierburile îl subțiază
oamenii îi întorc spatele
și nu se lasă orbiți
poți neglija întunericul din tine
dar nu neglija lumina
care îți călăuzește pașii.
drumul pe care mergi
nu-i numai al tău
dar vei ajunge singur unde trebuie
și ești așteptat
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Când nu-ți dai seama de semne
Ai făcut din mine povestea ta de dragoste
fără nicio opunere am rămas locului
cel care trebuie să întrțină focul.
Poate că nu întodeauna am pregătit suflul,
dar intru în consens cu logica lucrurilor,
tu nu accepți alte soluții
decât cele care produc satisfacție.
Când prea mult mă zbat trebuie să știi
că este o nepotrivire,
dar nimic nu-i fatal dacă nu e dureros,
liniștea și plăcerea sunt așteptări care apar
când nu-ți dai seama de semnele clare.
Nemulțumirile ivite de după colț
când clipele fug unele de altele de zor
nasc problemele care sar peste cal
și calul peste garduri.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre nemulțumire, poezii despre naștere, poezii despre logică sau poezii despre foc
Lacrimile norilor negri
îmi număr pașii în gând
până la obiectivul vizat
fără un rost
nu știu de ce mă complic
totul îmi pare o năstrujnicie impusă
care se produce instantaneu
poate cineva mă implică
în trăiri fără nume
aș îndrăzni să mă răzbun
dar n-am pe cine
și mă regăsesc în tăcerea vârstei
nu mă pot întoarce din drum
dragostea mă urmărește clipă de clipă
și sufăr fără să spun
nervii se joacă cu așteptarea
și vor s-o suprime
întorc în iubire miracolul
îl fac să ardă cu flacără
până la rădăcini
în sânge în inimă în suflet
și locul se vindecă
privesc lumea cu ochii țintă
și nu mă mir ce se întâmplă
pașii se fac tot mai grei
deși îi număr foarte rar
nu mă mai grăbesc atât de mult
oriunde mă duc
rămân cu timpul pe loc
nu mă las purtat de nimeni
am cerul ca un acoperiș
din care picură
lacrimile norilor negri
nu stau în ploaie
fug de femeile ude
și mă încălzesc iubind soarele
chiar dacă-i ascuns
am sufletul rotund
și e destul să-l mângâi tu
ca el să se deschidă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre ploaie sau poezii despre numere