Uneori seara
Privesc monumente ruinate și blocuri moderne,
fața în lucru a unei epoci..
Drumuri măcinate de glodul nepăsării,
dorințe știrbite de puterea bolnavă.
Păpuși de porțelan cumpărate de la anticari
îmbrânceau trecutul pe scări,
în amintirea lor
pe podul de deasupra trecutului
se știe tot ce fumegă orașul
înainte să se aprindă.
Uneori seara
cerul alunecă pe umerii goi,
speranțele se-nchid în cuvinte,
unul de la altul
nervii iau foc,
mintea se descrețește.
Oamenii încep să învețe,
se prind
în jocul schimbării,
urcă noul val
și se duc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre învățătură
- poezii despre seară
- poezii despre schimbare
- poezii despre păpuși
- poezii despre poduri
- poezii despre oraș
- poezii despre monumente
- poezii despre jocuri
Citate similare
Când ziua se urcă la cer
Ea scrie cu sufletul pe fața gândului,
inima-i tresaltă de bucurie lăuntrică,
se-nfășoară cu trupul în dorințe
și nu se lasă cucerită de iluzii.
Când ziua se urcă la cer,
noaptea coboară-n pământ,
și vine să se roage.
Dimineața o găsește la fântână
cu cofa plină,
satul ei nu știe nimic,
dar așteaptă cu sete
amiaza să-i vindece dragostea
înainte de plecarea la oraș.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre sat
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Apusul
de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul
pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor
pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți
noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
noaptea-l zbuciumă-n somn
și visează răsăritul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre toamnă, poezii despre somn, poezii despre păsări, poezii despre munți sau poezii despre moarte
Albastră fereastră
Știe să uite
cum moare în fiecare clipă
plină de iubire neîmplinită,
așteptare de clopot spart
să-i plângă sunetele.
Cuvintele lăcrimează-n silabe
cu arome de mirt
fumegă printre buze dorințe.
Privirea din unghi ascuțit
umbră în sângele inimii,
albastră fereastră
și zbor,
atât cât poate să poarte
crucea pe umerii goi.
Învață să-și macine tristețea
în noapte prin gânduri
când se luminează de ziuă
și înfloresc merii,
păsările să intre în cânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre trigonometrie, poezii despre sânge, poezii despre sunet sau poezii despre plâns
O noapte câștigată
Bântuie vântul cu nervii tari
aproape că vrea să te ridice de pe drum,
dar nimeni nu se lasă.
Dorința macină în mine așteptarea și graba
mă îndepărtez de oboseală
și de somnul fățiș.
Toate gândurile mă încurajează,
mă apropii tot ma mult de casa ta,
lacom vreau să-ți prind pasărea
ce cântă neîncetat inimii mele
prinsă în jug.
Vine seara cu încurajările ei
unde se fac așchii speranțele,
dar nu sar prea departe de scop.
Primirea ta cu prefăcută mândrie
adaugă plăcerea îndrăznelii
și se continuă după masa bogată,
noaptea-i câștigată de iubire.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre vânt, poezii despre plăcere, poezii despre mândrie sau poezii despre muzică
Pe umerii somnului
În mâinile tale am lagat iernile cu noduri,
erau rămase pe drumuri
și nu le-am lăsat să fugă dintre noi.
Nopțile și-au sculptat singure întunericul
în aerul rece,
stelele căzute în gânduri
așteaptă sosirea dimineții pe acoperișuri,
orașul încă doarme cu botul pe labe
fără să fie grăbit la activitate zilnică.
Îți privesc fața și părul răsfirat
pe umerii somnului,
m-am trezit prea devreme ca o fiară
care-și adulmecă prada de plăcere,
și mă iert pentru paza care o fac
cu dorința de dragoste.
Te-am îndrăgit prea mult
încât mă oblig să nu te tulbur,
ci doar să te sărut ca într-un vis
într-o grădină cu flori de regina nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre sculptură sau poezii despre păr
Pe puntea de trecere
Se culcă pe gânduri ca pe o pernă de aer,
pe linile paralele ale trecutului către viitor
înalță vise cu niște zmeie spre cer.
Prinde în palme lumina și o răsucește
și tulnicele răsună din munți,
nopțile se văluresc după cursul apelor.
Mă trezesc diminețile și se așază-n brațe
cu bucuriile razelor de peste păduri,
să-mi șteargă fruntea ridată de temeri.
Pe puntea de trecere peste involuții
ostașii grăbiți ai amiezii
vor să odihnească dincolo de orizont,
nimeni nu se opune
doar un sunet de corn anunță adunarea
tuturor cailor pentru plecare.
În mine se naște un altul
cu viitorul pe umerii goi
ce aleargă pe drumuri suprapuse.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre lumină, poezii despre păduri sau poezii despre naștere
Până la malul opus
Frânghia care ne leagă unul de altul s-a rupt,
am tras tot timpul fiecare în partea sa,
s-a mers prea departe pe drumuri inexistente
și a venit furtuna.
Prins între fulgere și vânt năprasnic am intrat în panică,
cu respirația tăiată caut un adăpost
în care să-mi las trecutul,
prezentul să-l fardez
și să merg pe sârmă în echilibru
până la malul opus.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre panică
Urc în cuvinte
Urc în cuvinte și le înțeleg sensul
până-n profunzime,
sunete mângâietoare
mă desprind de teama
care se ivește peste tot.
Pentru ca o dorită liniște,
să se așeze împrejur
nimeni nu face niciun efort,
suntem cu toții părăsiți
într-un haos al nepăsării.
Cu ochii permanent atenți
străbați nefericirea prezentă
și te simți nostalgic în amintirea
siguranței vremurilor trecute.
La ce poți să mai aspiri
când se pierde trăirea clipei de bucurie
împreună cu alții
și viața minunată trece.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre siguranță, poezii despre ochi, poezii despre nefericire, poezii despre frică, poezii despre cuvinte sau poezii despre bucurie
Limba din adânc
se-ntoarce cu fața la lună nouă
și spune ceva
câteva cuvinte cât un munte de atins
care-i prea departe
de carul mare tras de stele
sub care se nasc iubiri
pe întunericul destrămat
limba din adânc se zbate
în gurile de foc
alunecă faliile una peste alta
de se cutremură pământul
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură sau poezii despre foc
Împreună
Sorb
vraja chipului luminos
ca pe o pictură dintr-un tablou vechi
de pe fața inimii,
nu-mi întorc ochii
ci-n zăbavă
îi fac să odihnească.
Împreună
cuib de viespi
ne dorim timpului
loc de popas mântuit,
fără să-i cer luminii
limbă de foc
cuvintele să-mi ard.
Simt cum sunt absorbit în dorințe
de nașterea din mine urcă
în univers paralel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre mântuire sau poezii despre inimă
Pescarii
Prind pești și apoi îi eliberez în apă,
încerc plăcerea și îndemânarea, mai puțin hrana
prin risipirea stresului în tăcere
și refacerea bunei dispoziții,
seara e momentul când totul se împlinește
orașul e citit de lumină și freamătă.
Noaptea stelele se grăbesc către ape
și le privesc cum valurile se luptă.
Pescarii așteptă zorii să-și încerce norocul,
dar peștii nu-s flămânzi
și întârzie să fie curioși.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre apă, poezii despre îndemânare, poezii despre tăcere, poezii despre stres sau poezii despre pescuit
Între cuvinte și noi
Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.
Între cuvinte și noi sunt fagurii de dorințe,
mierea lor s-o guști cu ambrozie,
și trupul mlădios de sălbatic.
În salon lumina îmbrățișază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subțiri cu nuanțe de carmin,
mișcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.
De fapt tot ce se scrie
capătă înțeles de metaforă în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre rouă, poezii despre pian, poezii despre mișcare, poezii despre miere sau poezii despre metafore
Orașul mă-nchide între ziduri
Sub piele, nervii mei se scaldă-n lumină
cu subțirimi de simțire îți pot măsura
înlănțuirea în care vrei să mă prinzi,
nu mă las folosit pe umerii tăi de floare
și mă zbat să scap din pânza țesută abil
ce mă înfășoară mereu în straturi.
Îmi vine să strig în tăcerea care mă domină,
orașul mă-nchide între ziduri
și pune la porți zăvoare ascunse,
tu mă privești de pe zidurile înalte
stând nevăzută ca o fantomă de ceară
ce mă privește cu o candoare
împietrind voința leului hăituit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre lei, poezii despre inocență, poezii despre flori sau poezii despre fantome
Podul vârstei
E ziua când se răzlețesc arborii
orele cad din ei pe drumuri
și o fată se rătăcește speriată,
îi cresc prea repede sânii.
Fântânile o așteptă să-i ude buzele
și de emoție se zbate între fior și tăcere;
obosită de puritate împarte un surâs auster
și trece podul vârstei dincolo de râu.
Când trec pe arcul genelor ei și cobor
cu aripile lipite de corp, fără mâini,
apele râului se urcă în sălcii
și ne lovesc cu chemări către mal
unde am să-mi destăinui teama.
E ceva dureros în liniștea interioară,
un instinct fără cădere,
un refuz în simțuri, o neîmplinire
se furișează sub pași
în fața noastră pe cursul amiezii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre vârstă, poezii despre sâni, poezii despre sperieturi, poezii despre simțuri sau poezii despre ore
Oamenii (câți or mai fi) cu suflet, minte și trup sănătoase urcă spre cer pe scări șubrede, iar cei ce par a fi oameni - pe scări cu trepte de fericire bolnavă.
aforism de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre trup și suflet, aforisme despre sănătate, aforisme despre suflet, aforisme despre fericire sau aforisme despre boală
Filonul minții
stă în fața viiturilor din cosmos
în peretele planetei
vrea să înțeleagă totul înainte de coborâre
nu mai crede în prezicerile astrologilor
filonul minții e unul deschis
poartă-n el toate amenințările și speranțele
armoniei divine.
a rămas cu enigmele nedeslușite ale lumii
în căutările pentru explicat
să construiască fundamentele cunoașterii
din care poate dobândi curajul ființării oriunde
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre planete, poezii despre curaj, poezii despre cunoaștere sau poezii despre astronomie
Oamenii își uită trecutul
Oamenii își uită trecutul și se prefac în făuritori ai prezentului,
se cred chiar cine n-au fost,
pleacă prin lume cu gânduri revoluționare
dar furtunile și uraganele îi temperează
îi aruncă în haosul uitării
lumea largă nu este chiar atât de plină de bunăvoință.
Pentru visele de îmbogățire
Plătesc cu o nemulțumire o bolnavă.
Uneori căutările se prelungesc foarte mult
și nu știu ce au vrut să obțină, dar au pierdut totul
dragostea a rămas o amintire întrupată în copii
toamna se apropie cu roade atât de puține
că nu-ți mai trebuie altceva decât întoarcerea acasă
unde și pământul te primește cu drag.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane, poezii despre revoluție, poezii despre plată sau poezii despre nemulțumire
De când s-au stins luminile serii
Bat clopotele în urechile nopții obosite
uneori numai furtunile se sperie
și oamenii când bat într-un anume fel,
flămânde cu limbi vestitoare de moarte.
De când s-au stins luminile serii
călătoresc prin întunericul brut,
o să-ți spun despre nălucirile de pe drumuri
când bate miezul nopții în fiorul din trup
și așteptările tale pline de dorințe ascunse
au rămas în cuvinte răvășite pe file albe.
În ochii tăi au crescut plantații de lumină,
în fiecare rază e o ninsoare de petale
care-și lasă polenul pe umerii fini.
Pământul la care mă întorc cu fața,
să ascult izvoarele ce vin din adânc
cu tumultul mineral al bogăției seninului,
pun în mine culoarea fructului copt
în conturul mai verde decât verdele.
În numele luminii care cheamă norii,
să ude copacii și ierburile țării
cu ploaia îmblânzită de cosmice mâini
mă înalț înflorind iubirea în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre țări, poezii despre urechi sau poezii despre ploaie
Mâinile, contur de aripi
Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
și tot încerc să-l trec.
Soarele se proptește-n el,
la răsărit și apus,
în fiecare zi îl știu imaculat,
numai noaptea alunecă și cade pe pământ,
rămân deasupra stelele și luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
și capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
și să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Podul de piatră
E o punte care se aruncă singură peste apă
îi place să zburde peste râu. Nu pot
trece pe ea, dacă se așează singură.
Nici unui rîu nu-i folosește. Valurile
o privesc cu suspiciune, nimeni n-a pus-o acolo.
Arinii o văd ca pe un obstacol în cale
și așteaptă mână de om
să-i cioplească într-un pod ca lumea.
Satul din care sunt nu vrea să mă știe,
nu-i arde de nimic în aceste vremuri.
Rămân acasă cu gândul că am destul
sat în mine și nu-mi mai trebuie altul.
Până se va face un pod de piatră,
podul ăsta îl visez de copil.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obstacole, poezii despre copilărie sau poezii despre acasă