Se face seară pe nota de plată

Ziua se înghesuie să intre pe uşa din faţă,
e dimineaţă devreme şi nu se cade să aştepte,
soarele îi face cu mâna să se grăbească,
lumea e şi ea pornită pe drum.

De undeva noaptea priveşte cu îngăduinţă
şi lasă să treacă amiaza,
împinge seara de pe scaun să se ridice
nu se vede întunericul.

Ca o umbrelă deschisă prima oară
vântul vrea să spună o mică poveste
şi se înteţeşte nervos pentru neascultare,
praful se teme pentru deranj.

Lansez un zmeu şi o ia la sănătoasa,
îmi pare rău pentru tot răul
care se opune întotdeauna binelui.

Cerşesc o imagine cu o bucurie hazoasă,
mă întunec de nerăbdare
ca un vânător
prins pe picior greşit
şi răsuflu apoi uşurat.

Păsările tac a seară obosită,
lumina se filtrează prin pânze de nori albi
respinsă.

Se face seară pe nota de plată şi pleacă,
fac un efort
citesc şi o dau mai departe nopţii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!