Suflet rece...
suflet stins ești uitat în timp
rece-i piatra care nu o pot urni
străjer este frigul și peste tot este pustiu
ea stă acolo neclintită și mă întreb
că simte ceva fără sens
să nu încerci să o îndrepți
căci totul este șui si-a devenit a nimănui
gheața plânge și ea de frigul ei
de singurătate-n răceală de timp
pustiul din inimă-i este
soare de toamnă rebegită
brrr... e ploaie, este bici
inima are căldura pierdută
cu picuri de gheață stropită
încerc s-o apropii dar nu mai pot
zadarnică-i zbaterea
ea, gheața și piatra rămân
totuși ceva ce au fost cândva fierbinți
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre inimă
- poezii despre devenire
Citate similare
Realitatea este relativă (poem postmodernist)
Văd cum pașii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.
Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuțită dată de absența zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.
Un nor își clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,
ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranță, sunt existenți.
Mai mult decât atât, copacii înțeleg de ce sunt existenți.
Ei așteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheață. Vreau pașii mei înapoi, așa precum
vreau să aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeași cafenea, chiar dacă mai am și acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce
niciunde, dar șoferul știe să conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de
ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
și această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.
Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început și nici
sfârșit. Este mișcarea, care pierde caracteristica timpului.
Ploaia și zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi că
au personalitați similare și aparențe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.
poezie de Marieta Măglaș din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre muzică, poezii despre crengi, poezii despre cafea, poezii despre încălțăminte sau poezii despre început
Meditație
meditez sub un cer de plumb
care mă lasă fără cuvânt
am devenit vânt cenușiu și ploaie
sunt orizontul din depărtare
mă lasă rece frigul gheții
drumul gândul visul
mă simt vânt frig și plumburoasă ploaie
mă întreb există într-adevăr soare?
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre plumb, poezii despre gânduri, poezii despre existență sau poezii despre cuvinte
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește
Ce rece-i vântu-n seara asta... ce rece-mi este fără tine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește, alintul tău e tot ce vreau.
Și vântul... iară-i prea obraznic, aleargă după cum îi vine,
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește, ce zile calde-mi mai erau!
Ce rece cade... seara asta, mi-e frig și nu am niciun trenci,
Mă încălzesc când te gândesc, la gât îmi trebuie-un fular.
Și seara-i mult prea zvăpăiată... și parc-acoperă un clenci,
Căldura ta-i tot ce cunoaște... un tâlc ascuns... și nebular.
Ce rece vine... noaptea asta, pe străzi domnește frigul rege,
Mergând agale... te gândesc și mă-ncălzesc fără de ghete!
Și noaptea-i neagră și-i regină, nu-i nimeni care s-o renege,
Căldura ta e prea departe... și-mi este dor... și-mi este sete.
Căldura ta-i tot ce-mi lipsește... alintul tău e tot ce vreau,
Ce reci-s nopțile de-acuma, ce nopți fierbinți ne mai erau!
poezie de Ion Apostu (4 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre monarhie, poezii despre zile, poezii despre seară, poezii despre obrăznicie, poezii despre negru sau poezii despre dor
Lumea este comparabilă cu gheața, iar adevărul cu apa, adică starea anterioară înghețării. Numele de "gheață" este împrumutat doar la această coagulare; după care gheața este readusă la forma sa de apă, în conformitate cu realitatea sa esențială.
citat din Al-Jill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gheață, citate despre apă, citate despre realitate sau citate despre adevăr
Hana
binele
binele este începutul luminii
binele este cana cu păsări din care bea Dumnezeu când e însetat de oameni
binele este atunci când lacrima umple în desisul distanțelor fântâni părăsite
binele e doar atunci când ai cu cine să împărți
frigul
frigul este o vedenie ce aprinde adânc în pământ depărtarea
abia atunci focul din inima ta stinge priveghiul
rotitor și însoțitor de soartă un înger cu cheia la gât
frigul începe în tine când în celălalt nu mai e nimeni acasă
iubirea
iubirea este o taină
în timpanul acestui târziu se crapă de ziuă
vor veni la fereastră căutătorii
te vor întreba al cui ești și de unde
până când vor locui în numele tău în cea mai cumplită absență
piatra
piatra este setea celui care n-a împărțit
e suspinul semnelor toate
piatră e gândul și marea în care peștii înoată idei
singuri suntem numai atunci când intre noi aerul doare
tu
tu ești cuțitul care taie-n felii lumina
când totul e gata vine la masă și Domnul
încet și tulburător de sonor
hana se roagă
undeva pe un câmp dragostea noastră
poezie de Florian Stoian-Silișteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre înot
- poezii despre îngeri
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre pești
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Când am venit
Când am venit,
Inima era iubire.
În timp,
Pentru că mi-au spus
Că așa este corect,
Am îmbrăcat-o în piatră.
Simțind că lipsește ceva
De-a lungul anilor,
Am tot încercat
Să o aduc dinafară,
Dar tot ce am făcut
A fost inutil.
Abia când am schimbat direcția
Piatra s-a spart de la sine,
Lăsând să se vadă
Inima care este iubire.
poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare
De toamnă gânduri
spart un colț de cer dă un pic de lumină
un nor cu ceva ploaie se apleacă peste orizont
se simte că este frig, vântul bate a iarnă
un gând în lăcașul lui suspină
din nou este toamnă, când ai trecut tu primăvară și vară?
mă adun in mine, cu caldură
un pom în fața ferestrei mele, acum dezbrăcat
cu cregile goale privește la lună
vine decembrie și sunt, iară
singură
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre primăvară sau poezii despre nuditate
Dimineață
O cafea neagră... și-o ploaie de gheață
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Și pasul mă îndrumă în dimineață
Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu și de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Și plouă cu-o părere de rău.
Am uitat dacă merg... încă tot mai iubesc...
Am ajuns la timp, ocup și un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre dimineață
Filozofia unui fulg de nea
Flori de nea pe un spațiu prea strâmt
Ca sa mai intelegi ceva...
Flori de gheață acolo unde pulsează sângele
Mai tare - semn că nu-ți mai pasă
Ori că nu te mai doare.
Flori de rouă
Ca să te bucuri, eventual,
Când plouă,
Chiar dacă n-ai timp să observi,
Iar asta e ceva ce demult de tot...
Nu te mai apasă.
O fi un semn,
Un semn că și gheața
A strâns, conștiincioasă, totul într-o plasă
De ochiuri autosuficiente...
Care nu-ți mai lasă, reci fiind,
Loc ori timp pentru mai nimic,
Dar mai ales pentru regrete...
Ori pentru inițiative... desuete.
Flori de omăt pe un spațiu prea anost
Ca să mai simți ceva
Sau să mai aibă vreun rost...
Semănând a pervaz de fereastră ciobit,
Scrijelit și ros de vreme,
Ce odată... bun a fost,
Dar acum se teme...
De capricii, toane și troiene.
Flori de gheață
Și mai târziu de rouă
Se preling pe fereastra
Dincolo de care, totuși, se oftează...
poezie de Petruta Ionescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre capricii, poezii despre sânge, poezii despre spațiu și timp, poezii despre rouă sau poezii despre flori de gheață
Amintire
în câte chipuri încerc să mi te amintesc
nici unul nu rămâne
pentru că zborul lor, e doar
o închipuire
în cate vise încerc să te găsesc
nici unul nu-i, o amintire
căci totul în mine este șters
de timpul care a trecut, și nu mai ești
în nimeni
dar ai lăsat cuvinte scrise
cuvinte din suflet amintire
pentru mulți care încă, vor să știe
că nu ai fost trecut, ci iar prezent
un suflet cald pentru vecie
acum eu mă uit la ele, citesc și nu pot
nici măcar să-ți spun, că-i fost
doar... amintire
poezie de Viorel Muha (august 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre prezent, poezii despre lectură sau poezii despre amintiri
Dintre necitiri
vântul bate-ntr-o fereastră, fără chipuri
zăvorâtă o ușă a înghețat
în așteptare
un hol pustiu nu mai ascultă voci
o oglindă prăfuită și-a uitat chipul
serile înghețate au rămas fără șoapte
diminețile nu se mai pot trezi
apusul tresare și este prea roșu
o noapte-și plimbă fantomele, umbrelor în pași
fără sens
te caut printre crengi prea uscate de timp
nu vreau ca mâine o mână albă să nu mai fie
o lacrimă uscată pe-o amintire și-o foaie
necitită de timp
acum în mână mai am încă cu o carte de viață
nescrisă
poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viitor, poezii despre viață sau poezii despre roșu
Din urmă visuri
din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri
nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
rătăcit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn
Conflict interior
E tare gheața, știu și nu ne este bine,
E tare gheața, știu n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig: Par proștilor puternic.
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau cel puțin naiv încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv și nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!
Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!
Așa că, mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm...
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre vinovăție, poezii despre prostie, poezii despre promisiuni, poezii despre naivitate sau poezii despre fericire
Conflict interior
E tare gheața, știu - și nu ne este bine,
E tare gheața, știu - n-am ascultat de tine!
E frig acolo, știu și este și-ntuneric,
Iar singurul câștig e că par mai puternic!
...
Dacă aș fi rămas copilul ce-l știai,
Sau, cel puțin, naiv - încă mă mai aveai...
Dar n-am rămas deloc, nici naiv, nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!
Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiți, numai momente dulci!
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire -
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neștire!
Așa că, mă-nțelege și nu mai fi de gheață!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viață...
Sau dacă nu, măcar, hai, să ne împăcăm
Și poate, cine știe, n-o să mai eșuăm!
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (23 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai este timp
Mai este timp să te mai strâng la piept
Și în albastrul tău să mă pierd lin
Luând în palmã munți de trandafiri
Să te mai caut printre ei, o, vis divin!
Mai este timp destul să te iubesc
Din creștet până-n tălpi și să mai pot
S-acopăr trupu-ți fin cu nopți fierbinți
Ce n-or mai vrea din minte să te scot
E timp destul pe buze să mai am
Sărutul tău amețitor de blând
Și ne-ntrerupt să te culeg din flori
Apoi să te sădesc la mine-n gând
Da, este timp... tu de ce crezi că nu-i?
Și chiar de nu-i, voi scotoci-n abis
Pe tâmpla nopții să te pot iubi
Pe-aceeași stea, la margine de vis...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre sărut, poezii despre prăpăstii sau poezii despre munți
Pe sub pașii tăi pustii
frunzele din pomi iar cad
din copacii din pădure
și în sine toate ard
căci e vremea să le fure
tot veșmântu lor cel verde
care azi s-a transformat
pădurea o vai îl pierde
căci altfel e colorat
nu mai sunt frunzele verzi
ci roșcate-- ruginii
galbene-- ca să le pierzi
pe sub pașii tăi pustii
și ne cântă toamna-- frigul
iar la geam fără pereche
c-a sosit în palmă timpul
să ne prindă de ureche
a sosit răceala iar
chiar ți frigul uneori
să ne pună pe-un cântar
prin ai timpului fiori
toamnă toamnă iar și iar
frumusețea ți-o arăți
și ne pui în buzunar
din recolte bunătăți
totul este rânduit
și astăzi de Creator
vine frigul la cerșit
din palmele tuturor
poezie de Ioan Daniel Bălan (12 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre păduri, poezii despre copaci, poezii despre urechi sau poezii despre recoltă
Diacronia existenței mele
Un vis născut din lumea tristă
Rămân ceva ce nu există
Decât în inima oarecui
Ce-a fost ca mine-a nimănui
Dar cu-existență realistă
În timp și înafara lui.
Nu pot găsi cuvinte anume
Să spun ce văd prin ochii Lui
Cercând lăuntrul mele-i hume,
Dar știu că, (slavă Domnului!)
N-am fost nicicând al nimănui
Doar că provin din altă lume,
Ce n-o pot dovedi oricui...
Și din postum scriu la antume
Privind cu ochii de lumină
O mult mai minunată lume,
Din veci și până-n veci divină.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Amintirile nu se sinucid
piatra, privită prin semne, îmi spune
pietruită-n drumul vieții, ea-mi cere
pașii să-i număr dinspre început
tâmpla-mi cuprinde durerea
amintirea ochilor tăi plânge
acolo păstrată de timp
nimic nu este ostenit, nici măcar
când eu nu mai exist, dincolo
de-o poartă
văd colțul străzii dărâmat
o urmă de ceață trecea ultima dată
când te-am mai zărit
încăperea se certa cu umbre de colț
cu raze de soare când ochii tăi i-am privit
cornul lunii a fost din început doar iubire
unul acolo unde tu răsăreai
aplecat deasupra lumii soarele mă doare
amintirile scrise pe frunze de toamnă
se întorc de unde au venit
aștept acum pe-o piatră din vârf de munte
din noapte să apari cu-n nou răsărit
poezie de Viorel Muha (septembrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre numere
Și plouă-n suflet...
S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneși nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheață
Ne mângâie trupul,
Și rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preț, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuți, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins și lumânarea de o vreme
Și plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a așezat să ne subjuge trupul
Impresionat cu griji și cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre nori, poezii despre lumânări sau poezii despre lene
Totul este simptomatic pentru ceva. Este simptomatic fie pentru ceva bun, fie pentru ceva rău. Iată de ce este înțelept să nu ignori simptomele. În cazul în care ceva din viața ta nu merge așa cum trebuie, ele acționează ca un sistem de avertizare din timp, anunțând tuturor celor ce vor să asculte că ceva trebuie să se schimbe.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate despre viață, citate despre timp sau citate despre schimbare