La ce bun?
La ce bun? M-am întrebat.
De multe zile nu mai scriu,
Cuvintele s-au așezat cuminți în matca lor,
Emit lucruri prozaice,
Sensurile nu mai transfigurează realitatea,
Știu, am scris despre narcozele iubirii,
Am testat câmpiile semantice.
Acesta sunt eu,
În aceste cărți mi-am îngropat prozodia,
Lirica albastră a tristeții,
Lumina difuză a dimineților
Binecuvântate cu stilistica eului
Suspendat între grădinile onirice
Și senzația acută a lumii terestre.
Am scris pentru mine,
Într-un exercițiu vindecător,
Poate am scris și pentru voi,
Dar nu știu de ce poezia a rămas captivă,
În sticla asta prin care curg imagini colorate,
Am impresia că nu străbate dincolo,
Suntem atât de mulți, sunt atât de confuz,
Fiecare zugrăvește în maniera personală,
Tubulatura golului ce ne înghite pe toți,
"Limba" aceasta stranie a confreriei artelor,
Noi cei ce scriem, ei cei ce nu ne citesc...
Emitem semnale codificate,
Sticlele cu răvașe în oceanul ignoranței,
"Galaxia Gutenberg" transpusă în continuumul cibernetic,
Luminițe de licurici în noaptea universală.
La ce bun?
Oricum nimeni nu-și va aminti...
poezie de Mihai Afilom Victor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre semnale
- poezii despre realitate
- poezii despre poezie
- poezii despre ocean
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poezii discontinue
Poezii discontinue
Realitatea înfricoșătoare a lucrurilor
Constituie descoperirea mea de zi cu zi.
Fiecare lucru este ceea ce este.
Cum aș putea să explic cuiva cât de mult
Mă bucură asta și că asta-i de ajuns?
Să fii întreg, e de ajuns pentru a exista.
Am scris destul de multe poezii
Și poate voi mai scrie încă multe.
Deși-s atât de diferite unele de altele,
Fiecare poezie a mea demonstrează ceea ce-am spus,
Deoarece fiecare lucru care există-și proclamă-întotdeauna existența.
Uneori eu însumi sunt ocupat să privesc o piatră,
Nu încep prin a medita dacă ea simte sau nu simte,
Nu încerc să mă conving că mi-e soră,
Dar mă bucur pentru existența ei ca piatră,
Mă bucur că nu simte nimic,
Mă bucur că nu-i deloc înrudită cu mine.
Câteodată aud cum bate vântul
Și realizez: chiar numai pentru a auzi cum suflă vântul
merită să te fi născut.
Nu știu ce vor crede cei care citesc ce-am scris eu:
Dar știu că trebuie să fie ceva bun,
pentru că gândesc aceste lucruri fără niciun efort
Și fără ideea că alții aud ce gândesc,
Pentru că gândesc fără gânduri,
Pentru că spun doar ceea ce spun cuvintele mele.
Odată m-au catalogat drept un poet materialist
Și m-am admirat pe mine însumi pentru că niciodată
Nu mi-a trecut prin cap c-aș fi putut primi un nume, orice nume.
Nici măcar nu sunt poet: Eu văd.
Dacă ceea ce scriu are o anume valoare, nu eu sunt cel
valoros.
Valoarea este acolo, în versurile mele.
Toate acestea n-au legătură cu vreo intenție
de-a mea.
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre valoare, poezii despre existență, poezii despre bucurie, poezii despre vânt, poezii despre versuri, poezii despre naștere sau poezii despre lectură
Scriu
scriu pentru zilele care au rămas
pentru prieteni și pentru prietenii care
mi-au întors spatele
am acceptat și asta decât nimic
și am scris
pentru cei citiți ca la slujbă
pe numele lor am scris
i-am adus în față
fața curată a lumii
și nu m-au mai cunoscut
am scris despre
cum e să fii deschis dar
să nu știi cine dă buzna să-ți spargă inima
această ușă din carne de om
mai puțin rezistentă la nepăsare
la interese la boala orgoliului
întreținută cu oxigen
am scris în somn în vis în coasta bărbatului
iubit cu măsură întreagă
cu toate cuvintele posibile
pe toată mișcarea de rotație a pământului
în jurul soarelui și în pătrarele lunii
cu ziua de lucru plătită prost
cu nervii încordați și
lehamitea scandalurilor politice
am scris cu înjurătura unui meci pierdut mereu
cu mâna fetei morgana pentru o iluzie în plus
că viața ar fi ultima frontieră de care voi trece cu fruntea senină
am scris până m-au durut buricele degetelor
și tot nu m-am învățat minte
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prietenie, poezii despre învățătură, poezii despre încordare, poezii despre viață, poezii despre somn sau poezii despre scandal
Despre Mine...
Despre mine n-am ce zice,
Deși ar fi multe de spus.
Sunt inteligent pot zice,
Dar uneori prost dispus.
Despre mine nu mă laud,
Pentru mine faptele vorbesc.
Invidioșii de mă strigă, nu-i aud,
Pe nevoiași da, și dacă-mi șoptesc.
Despre mine ar fi multe de scris,
Multe lucruri, bune sau rele.
Realitatea nu-i deloc un vis,
Am fost prezent prin clipe grele.
Despre mine ca să spun,
Reprezint atât de multe.
N-am gânduri așa inculte,
Un filozof destul de bun!
poezie de Ovidiu Kerekes (5 aprilie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre prostie, poezii despre prezent, poezii despre laudă, poezii despre inteligență, poezii despre ignoranță sau poezii despre gânduri
Lia: Nimeni nu poate face nimic acum, nu putem decât să așteptăm liniștiți, după cum ai spus chiar tu.
Lucian: Știu; tocmai neputința asta mă înnebunește! Îmi toacă toți nervii! Aș vrea să pot face ceva.
Lia: N-ai ce să faci. Trebuie să accepți situația, realitatea.
Lucian: Am să încerc, dar nu știu dacă pot accepta. Oricum, n-am de ales... E deja o altă pată neagră în dosarul meu, nu-i așa? Se adaugă la celelalte... S-au strâns destule în șase ani, de când am părăsit Terra.
Lia: Ah, afurisit raport! Nu mai tot aminti de el!
Lucian: Sunt curios... Aș vrea să știu ce-ai scris despre mine până acum. Nimic bun, presupun...
Lia: Nu contează...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre realitate, citate despre negru sau citate despre Pământ
Vă rog trămiteți povestea Moș Nichifor, pentru ca s-o dau la tipar. "Junimea'" din Iași, într-o ședință a sa, pe la 12 noaptea, fiind cam somnoroasă - după obiceiul ei - a votat să se tipărească; poate mai mult pentru încurajare. Sau mai știu eu... poate ca și pentru: P. A. Călescu... D-voastră cred că veți fi râs și de mine și de dânsa, și cu drept cuvânt: pentru că este o copilărie, scrisă de un om mai mult bătrân decât tânăr; da' bine, da' rău, D-zeu știe. Eu atâta știu numai, că am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris, și cum am scris, am scris...
Ion Creangă în Scrisoare către Titu Maiorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre tinerețe
- citate despre încurajare
- citate despre votare
- citate despre tipografie
- citate despre somn
- citate despre râs
- citate despre noapte
- citate despre miezul nopții
Am scris atât cât am crezut că-i bine
Nu mi-am făcut o patimă, din rime,
Nici n-am dorit un titlu de mărire,
N-aș avut în suflet mulțumire,
Decât acolo jos, printre mulțime.
Acolo sunt cuvintele mai drepte,
Pământul mai aproape de picior,
Sunt lucruri înțelese mai ușor
Și oameni, cu iubire, să te-aștepte.
Am scris atât cât am crezut că-i bine,
Cât în cuvânt mai umblă înțeles
Și am avut ce pune-n el, să țes.
Nici prea puțin dar nici prea mult, în fine;
Am scris atât cât mi-am dorit să scriu,
Cât am simțit cuvântul prin unghere,
Din muză mai venea o adiere
Și gândul, încă, nu-mi era pustiu.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre mulțumire, poezii despre iubire, poezii despre dorințe sau poezii despre Pământ
M-am întrebat dacă cel mai bun fel de a scăpa de entuziasmul meu pentru Saint-Simon n-ar fi acela de a scrie o carte despre el. N-am scris cartea, așa că admirația mea pentru acest autor abisal a rămas intactă. Dar, tot citind și recitind portretele sale, mi-am zis că poate ar trebui dată o imagine de ansamblu a acestei arte atât de dificile de a fixa un personaj, de a-i dezvălui misterele atragătoare sau tenebroase.
Emil Cioran în Antologia portretului. De la Saint-Simon la Toqueville, Lămurire (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cărți, citate de Emil Cioran despre cărți, citate despre superlative, citate de Emil Cioran despre superlative, citate despre prăpăstii, citate despre portrete, citate despre imagine, citate despre artă sau citate despre admirație
Scrisoarea mea...
toți cei care m-au iubit mi-au scris
despre seri memorabile și versuri briliante
atmosferă, parfumuri, arome
încât îmi pot retrăi întreaga viață
alături de ei, de cei mulți
cuvintele nu mai existau între noi
sau dacă vrei, deveneau transparente
ne vedeam prin ele așa cum eram
și ne înțelegeam
sunt oameni care nu-mi mai trec pragul
au ostenit probabil
dar scrisorile lor sunt aici
zid nenăscut
un top de hârtie velină, virgină
poate puțin îngălbenită
pe la colțuri
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre virginitate, poezii despre seară, poezii despre hârtie, poezii despre galben sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Femeia
Și uneori mă-întreb de ce nu-ți scriu,
Că știu a scrie-n orișicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Și orice gând în mintea-mi se-nfiripă.
M-am întrebat ce ești și ce-i cu mine,
Ce ai zidit și ce-am dărâmat eu,
Ce n-ai făcut și ce tu faci prea bine
Ca eu să stric și tu refaci mereu.
Când m-am uitat în urma mea, pe tine
Nu te-am văzut că-n față tu erai.
Cu faptele-mi stângace, tu în bine
Drumul din față drept mi-l construiai.
Și tot nu știu de ce cu-nviorare
Azi nu mai scriu și nici un semn nu dau,
Dar știu prea bine că o îmbrățișare
De suflete un tu și-un eu tânjeau.
M-am întrebat ce-s eu pe lângă tine
Și ce-am făcut de m-ai ales atunci,
Cum de Pământul pe-amândoi ne ține
Și cum s-or întâlni odată două stânci.
Nu scriu de frică, poate dintr-o dată
Am să-ți arăt ce moale sunt făcut ;
Te-am protejat de mine, dragă fată
Dar m-am legat de tine, renăscut.
Te-am cercetat și m-am găsit pe mine
Nu-întreg, ci-mprăștiat în mii de părți,
Că de-aș avea o lacrimă ca tine
Tot n-aș cuprinde-o-n orișicâte cărți.
Nu am mai scris de mult nici despre soare,
Nici despre dragoste nu am cuvinte,
Ori despre inimă sau despre-o floare...
Dar despre tine-am scris mereu în minte.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stângaci, poezii despre stânci, poezii despre protecție, poezii despre inimă sau poezii despre frică
Nu mă voi considera niciodată mai presus de alt om doar pentru că am niște reușite pe care alții nu le au, pentru că sunt conștientă că fiecare om excelează în ceva, că fiecare om are ceva valoros în el, dar nu toți știu asta sau nu toți au posibilitatea să arate asta... Și mai știu că întotdeauna va exista cineva mai bun decât mine.
Irina Binder în Insomnii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre posibilitate sau citate despre existență
El și eu
Citesc într-un caiet din marmură
despre nimeni altul decât despre altul
ca mine
care și-a sădit în ochi plămânii aerului
și în degete respirația
și a tunat
și a fulgerat
și m-a trăsnit pe mine
să scriu despre el
când el nu a scris nimic despre mine.
Dar eu sunt viu și scriu
El este mort și citește!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre degete sau poezii despre aer
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă
nu
n-am scris cartea cărților dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger
așa îmi păcălesc moartea
stau pieziș și împletesc șuvițe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
mușcătura de pe suflet...
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre păcăleli, poezii despre îngeri, poezii despre uitare, poezii despre sânge sau poezii despre singurătate
Pentru că doar atâta știu
Am scris pe cer, cu praf de stele
Că te iubesc... în ghilimele.
Și am mai scris, pe-un colț de lună
Că te ador... zâna mea bună!
Am scris pe geam, cu stropi de rouă
Că te iubesc... și-am frânt în două
Un nor rebel... apoi, sfios
Ți-am scris pe cer un vers frumos!
Am scris pe frunze, cu rugină
Că te iubesc... fată blajină.
Și am mai scris, pe-un colț de geam
Că te ador... ca un balsam!
Am scris... și scriu... și-o fac mereu
Că te iubesc... pe-un curcubeu.
Și o să scriu, când o să stai
Că te ador... pe-un colț de Rai!
Pentru că doar atâta știu,
Promit că zilnic o să-ți scriu,
În timp ce dormi... când te privesc
Că te ador... că te iubesc!
poezie de Silviu Ungureanu (20 iunie 2013)
Adăugat de Silviu Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre promisiuni
De ce v-ar păsa?
Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper că, aici, încă mai este un loc curat!
Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
Mulțumesc pentru, că citiți aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luați în considerație!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil
să
îmi dau seama că nimicul nu există!
Asta am simțit, și, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sinceritate, poezii despre curățenie sau poezii despre adevăr
NU SE POATE TRĂI FĂRĂ IUBIRE
De teamă că am să te pierd,
am scris tot ce am știut despre tine.
Am scris poezii multe și un roman,
am scris numai de bine,
sperând că într-o zi, vei deveni
eroul meu din carte și citind despre tine,
vei rămâne mereu cu mine.
Când te-am rugat să mă iubești,
mi-ai spus că nu mai poți iubi,
că ești "bătrân" și dedicat unei iubiri apuse.
Ți-am acuzat oglinda de infidelitate
și m-am întrebat:
oare, m-am înălțat prea mult,
încolăcindu-i trupul,
cu întrebări prea multe?
Am pus atunci mâna pe cuțit
și am tăiat cartea în două.
Literele plângeau și zburau asupra mea,
iar eu m-am prăbușit sub povara lor.
Apoi, m-am ridicat,
m-am scuturat de rușinea
lăsată de ele asupra mea
și am așteptat să renaști
așa cum doream eu să fii,
dar n-ai renăscut, pentru că
ai rămas agățat între
indecizie, neputință și dorință.
Te-am rescris exact așa cum erai
și am bătut la ușa ta,
pentru a mă învăța și pe mine
cum să trăiesc fără iubire,
ca tine.
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre mâini sau poezii despre infidelitate
Cuvintele sufletului
Ce este scris în minte se poate șterge,
Ce-i scris în suflet nu se șterge niciodată...
Mi-ai scris în suflet așa o dragoste vie,
Mă doare mult, mă doare să știu că eu te iubesc și tu mă urăști...
Ce-ai scris aici în suflet nu se mai poate șterge.
Și totuși, dacă nu se poate șterge, sper să-mi dea Dumnezeu voie măcar să scriu peste cu o altă culoare...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre suflet, citate de Vlad Bălan despre iubire, citate de Vlad Bălan despre religie, citate de Vlad Bălan despre declarații de dragoste, citate de Vlad Bălan despre cuvinte sau poezii despre Dumnezeu
Ieri am scris ce este bun, poate astăzi, astăzi scriem ce-i bun, poate mâine, mâine pentru poimâine, iar în final, cândva, tot ce-am scris va fi banal, vechi și depășit! Și totuși fără vechiturile astea, nu putem exista.
Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre trecut, citate despre sfârșit, citate despre prezent sau citate despre depășire
Un fel de solstițiu. În lumea cu multe lucruri
ploaia intră în pământ doar respirația
pulsează într-un verde crud
aproape de oameni
foarte aproape
se aude un țârâit de greier
verdele strâns în jurul meu
îndepărtează cerul
cu aceeași strălucire
o rază flirtează
cu mine
cine s-o mai înțeleagă și pe asta
poate veșnicia începe de aici
din verdele acesta sau din
fanta în care m-am așezat să
privesc lumea
într-un moment de sinceritate
oricum nu-mi pasă prea mult
confuz și suferind de iubire
într-o zi o să mă îndepărtez
cu o jumătate de viață
lăsând într-o parte
lucrurile prin care nu
am trecut niciodată
și-n cealaltă
patul
măsuța de scris
(cu o lumânare în sertar)
veioza
bloc notess-ul
și
alte nimicuri...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ploaie sau poezii despre lumânări
Cărțile alcătuiesc un fel de societate, ce ne-o formăm singuri. Fiecare le alegem după firea noastră. Cei care citesc cărți bune sunt în situația celor care trăiesc în societatea aleasă. Cei care citesc cărți rele sunt întocmai ca cei care umblă în societatea rea și care în cel mai bun caz pierd timpul fără folos.
citat clasic din Montesquieu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre lectură
Nopțile îmi curg în călimară
Zilele au trecut prin mine călare
nu s-au oprit la nicio răscruce de drumuri
caii timpului au fost grăbiți.
Mă forțez să rămân teafăr,
dar sunt prins în iureșul lumii,
fără îngăduință scriu pe foi volante
faptele din calendarul anotimpurilor.
Singurătatea s-a cuibărit pe la colțurile mesei
nu știu ce dorește de la mine,
nopțile îmi curg în călimară
cu ploi de cerneală albastră,
am rămas cu fața la peretele din față
cu ochii înfipți în filmul cu fereastra luminată.
Caut un răspuns ca un pansament la o rană
pe care mi-am făcut-o singur,
poate veți citi cândva despre această zbatere
în care mă contopesc cu trecutul,
în care mi-am lăsat visele năstrușnice
și lupt acum pentru supraviețuire
ca un pește pe uscat îndreptându-se spre apă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toleranță, poezii despre supraviețuire, poezii despre pești sau poezii despre ochi