Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Cioran

M-am întrebat dacă cel mai bun fel de a scăpa de entuziasmul meu pentru Saint-Simon n-ar fi acela de a scrie o carte despre el. N-am scris cartea, așa că admirația mea pentru acest autor abisal a rămas intactă. Dar, tot citind și recitind portretele sale, mi-am zis că poate ar trebui dată o imagine de ansamblu a acestei arte atât de dificile de a fixa un personaj, de a-i dezvălui misterele atragătoare sau tenebroase.

în Antologia portretului. De la Saint-Simon la Toqueville, Lămurire (1997)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Citate similare

Elena Buțu

NU SE POATE TRĂI FĂRĂ IUBIRE

De teamă că am să te pierd,
am scris tot ce am știut despre tine.
Am scris poezii multe și un roman,
am scris numai de bine,
sperând într-o zi, vei deveni
eroul meu din carte și citind despre tine,
vei rămâne mereu cu mine.
Când te-am rugat să mă iubești,
mi-ai spus nu mai poți iubi,
ești "bătrân" și dedicat unei iubiri apuse.
Ți-am acuzat oglinda de infidelitate
și m-am întrebat:
oare, m-am înălțat prea mult,
încolăcindu-i trupul,
cu întrebări prea multe?
Am pus atunci mâna pe cuțit
și am tăiat cartea în două.
Literele plângeau și zburau asupra mea,
iar eu m-am prăbușit sub povara lor.
Apoi, m-am ridicat,
m-am scuturat de rușinea
lăsată de ele asupra mea
și am așteptat să renaști
așa cum doream eu să fii,
dar n-ai renăscut, pentru că
ai rămas agățat între
indecizie, neputință și dorință.
Te-am rescris exact așa cum erai
și am bătut la ușa ta,
pentru a mă învăța și pe mine
cum să trăiesc fără iubire,
ca tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi scrie la fel

Voi scrie, la fel, până-n ultimul ceas,
Pentru tine, pentru toți copiii rămași.
N-am prea multe culori, poate pumnii mi-s grei,
Poate-n mine au rămas odihnindu-se trei.

Voi scrie, la fel, și-n noapte, și-n zi,
Pentru cei reîntorși în poveștile vii,
Pentru cei înălțați, pentru cei trași pe roți,
Pân' la cer de atunci deschizându-se porți.

Voi scrie, la fel, azi, și mâine, și-n vis,
Chiar de trupul pe drum mi-a rămas între grinzi,
Și de-i lung și amar, și de nici n-ar mai fi,
Eu voi scrie, la fel, până-n ultima zi.

poezie de
Adăugat de Mirela BăcilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Dacă n-aș crede în mesajul meu literar, nu aș scrie. Pur și simplu nu aș scrie și e o falsă modestie să spui "Domnule, eu scriu pentru că iubesc poezia, dar nu prea cred dacă am talent sau dacă n-am talent." Eu cred foarte mult în talentul și în vocația mea, pentru că pentru asta mi-am jertfit întreaga mea existență, ca să adaug cu o picătură în plus sensibilității contemporane, o formulare mai nouă, mai adecvată etc.

citat celebru din
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cornelia Georgescu

Lia: Și deci, de atunci, din seara aceea, ai plecat de acasă, la Institut și ai rămas acolo un timp.
Lucian: Da, am rămas acolo; dom' director m-a găzduit, până în seara oficializării misiunii, când s-a aflat fi comandantul. Bine, dom' director mă avertizase deja, cu o seară înainte, ca să nu fiu luat prin surprindere în momentul oficializării misiunii, dar m-a asigurat dânsul n-a intervenit în favoarea mea, cu nimic! Doar din cauza asta am acceptat să fiu comandantul, tocmai pentru că nu era un aranjament făcut de dânsul; doar se interesase la Comisia pentru Zboruri spațiale despre mine, apoi mi-a comunicat această decizie a dumnealor, atâta tot! Dar încă nici acum nu sunt sigur de chestia asta...
Lia: Ah, Luci, te rog! Nu redeschide acel subiect! Știu, la fel ca și tine, vezi, am greșit și eu, reproșându-ți acest lucru, fără afi gândit dinainte la implicațiile cuvintelor mele, dar nu credeam te vor deranja atât de mult.
Lucian: Lia, nu m-ai înțeles încă?! Nu-i vorba de ceea ce ai spus tu! Așa credeam eu, încă de la bun început și chiar i-am reproșat asta lui dom' director, direct, în față, încă de atunci, în seara aceea, cu o zi înainte de oficializarea misiunii, când dânsul mi-a spus că de reverul acestei haine albastre pe care o purtam se vor prinde șase bulinuțe aurii... Mi-am dat imediat seama era vorba despre însemnele comandantului misiunii. Și încă am îndoieli în privința neamestecului lui dom' director în toată chestia asta.
Lia: Ah, Luci, n-ar trebui!
Lucian: Ar trebui sau nu, nu mi-e deloc clar! La fel și-n cazul vorbelor pe care i le-am adresat mamei; ar trebui sau nu să par indiferent, dar nu pot. Și totul e atât de greu... Și-n plus, mi-ai mai zis, de curând, nu l-aș iubi pe tatăl meu, blondul ăla enervant... Dar nu-i adevărat! Cum să-l urăsc?! Off...
Lia: Luci, te rog, calmează-te!
Lucian: Sunt calm, Lia! Foarte calm...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Și totuși, nu despre acel raport e vorba, ci despre jurnalul ei personal; măcar acest amănunt l-am observat detaliat, din apropiere...
Lucian: Ciudat... De ce să fi scris Lia despre mine în jurnalul ei personal?
Sonya: Pentru te iubește. Și tu pe ea. Nu-i așa?
Lucian: Sonya, de câte ori să te rog să nu mai vorbim despre ea? Înțelege! Nu vreau să punem în discuție sentimentele mele. N-am de gând să mă destăinuiesc față de tine sau altceva asemănător.
Sonya: Spune-mi măcar dacă ești îndrăgostit sau nu...
Lucian: Ah, nu... Ascultă, Sonya, sunt drăguț și amabil, dar dacă mai continui mult astfel, insistând pe subiectul ăsta, am să-mi pierd răbdarea și să știi mă voi întoarce imediat înapoi în navă, chiar dacă ar fi un gest grosolan și nepoliticos din partea mea! Îmi asum acest risc.
Sonya: Luci, nu vreau să te supăr, dar insist doar pentru că... Vreau să-mi răspunzi la această întrebare, cu sinceritatea care te caracterizează, pentru că s-a întâmplat, fără voia mea, ceva ce n-am putut evita...
Lucian: Ce vrei să spui?!
Sonya: Nimic rău... Îmi pare rău, știu nu trebuia, n-am vrut, dar... M-am îndrăgostit de tine.
Lucian: Oh, nu... Nu se poate! Asta-i grav! Dar nu... Nu e bine! Chiar deloc.
Sonya: Știu nu trebuia, dar... Îmi pare rău.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Langston Hughes

Viața e frumoasă!

Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.

Dar am țâșnit la suprafaț㠖 și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate fi reușit s-o fac.

Dar era Rece în acea apa! Era rece!

Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, s-a zis cu mine.

Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul n–ar fi fost atât de înalt
Poate fi reușit s-o fac.

Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!

Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
fi putut muri din dragoste –
Dar am fost născut ca să trăiesc,

Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.

Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Dream Keeper: And Other Poems Paperback" de Langston Hughes este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Poem și... poezie

Mi-a năzărit așa... pe la o vreme,
n-ar fi rău să scriu și eu poeme.
Când toți o fac... ce-așa mare dilemă?
Zis și făcut, am căutat o temă,

M-am informat în piață ce se scrie
Și-am început să zgâri pe hârtie.
N-am mai ieșit în parc și nici la tata
Și-n două luni poemul a fost gata.

L-am tot citit de sus și până jos,
Am încercat să-l recitesc pe dos,
I-am ajustat și virgule, și semne
Să nu-l scap în poemele nedemne.

Am pus în el puterea mea și harul
Și n-am scăpat din ochi dicționarul.
Iar din dorința de-a-mi fi totul clar
L-am dus și-ntr-un cenaclu literar.

Aici, s-a început cu destrămarea;
Că... s-a mai scris de chestia cu marea,
Că strofa aia, despre rândunici,
Ar trebui doar două rânduri mici.

Despre iubire s-ar fi scris destul,
De toamnă, cititorul e sătul.
Pe-aia cu trenu'a zis-o Toparceanu
(Se tot scurta poemul meu, sarmanu').

Mai taie-aici, e dincolo prea plin,
Iar la sfârșit să-l ajustăm puțin;
E prea-nșirat și stă să se destrame
(Sărman poem "crescut" de-atâtea mame).

L-am tot sucit și luat cu binișorul
Că nu mai știm nici cine-i autorul.
Acum, e minunat... firar să fie,
Dar nu mai e poem, e-o biată poezie.

Dar cel puțin ideea o avem,
Nu tot ce-i poezie... e poem.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Un bărbat încă tânăr îmi povestește: «Acum câțiva ani, în menajul meu au intervenit neînțelegeri. Găseam soția mea era prea rece și trăiam unul lângă altul lipsiți de tandrețe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calitățile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulțumit pentru "atenție" și i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuși. După vreo șase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult și care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soția mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soția mea de a-și dezvălui cele mai bune calități ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soția mea și plin de recunoștință față de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenție definită, dar cu o siguranță de somnambul, un anumit sertar și primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.
Cornelia Georgescu

Sonya: Știi, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu știai?
Lucian: Nu. Nu știam... Și spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ți fi menționat numele, cel puțin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce și ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu știu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deși aș fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacăfi mărit puțin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ți-am spus, cred nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puțin o dată.
Lucian: De unde știi? Dacă n-ai văzut, cum poți susține că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducție?
Sonya: Sigur, am dedus după mișcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria și după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-ați separat, e mereu tristă; cred nu se gândește decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susții s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu știam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aș vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum știi: Are unul și scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste și iartă.

poezie de (3 ianuarie 2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La ce bun?

La ce bun? M-am întrebat.
De multe zile nu mai scriu,
Cuvintele s-au așezat cuminți în matca lor,
Emit lucruri prozaice,
Sensurile nu mai transfigurează realitatea,
Știu, am scris despre narcozele iubirii,
Am testat câmpiile semantice.
Acesta sunt eu,
În aceste cărți mi-am îngropat prozodia,
Lirica albastră a tristeții,
Lumina difuză a dimineților
Binecuvântate cu stilistica eului
Suspendat între grădinile onirice
Și senzația acută a lumii terestre.
Am scris pentru mine,
Într-un exercițiu vindecător,
Poate am scris și pentru voi,
Dar nu știu de ce poezia a rămas captivă,
În sticla asta prin care curg imagini colorate,
Am impresia nu străbate dincolo,
Suntem atât de mulți, sunt atât de confuz,
Fiecare zugrăvește în maniera personală,
Tubulatura golului ce ne înghite pe toți,
"Limba" aceasta stranie a confreriei artelor,
Noi cei ce scriem, ei cei ce nu ne citesc...
Emitem semnale codificate,
Sticlele cu răvașe în oceanul ignoranței,
"Galaxia Gutenberg" transpusă în continuumul cibernetic,
Luminițe de licurici în noaptea universală.
La ce bun?
Oricum nimeni nu-și va aminti...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Bănuiesc au fost multe cele ce s-au îndrăgostit de tine.
Lucian: Dacă au fost sau nu... Nu știu; poate... Printre ele s-a numărat și blondina noastră micuță, Maria. Ceea ce știu însă foarte sigur, e eu nu m-am îndrăgostit de nici una, decât de ea, de la început, de cum am văzut-o, iar asta s-a întâmplat cu foarte mult timp în urmă. Dacă n-ar fi fost ea, poate că ai fi fost tu; ai fi avut șanse, ești drăguță... Tu, Maria sau alta. Dar așa...
Sonya: Așa nu poate fi decât ea.
Lucian: Întocmai. Ea-mi domină gândurile, iar eu nu pot schimba nimic în acest sens. Am încercat de multe ori, dar... La naiba! Nu știu de ce, însă... Mi-e imposibil!
Sonya: Ba da, poți schimba ceva.
Lucian: Nu înțeleg...
Sonya: Dacă tot o iubești atât de mult, atunci de ce suferi din cauza ei, când totul ar putea fi atât de simplu? Mai ales că și ea te iubește pe tine, asta e clar.
Lucian: Nu știu; eu nu sunt atât de sigur.
Sonya: Ar trebui să fii. Pentru te iubește. Scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei, se gândește mereu la tine, atât de mult, încât vorbește și noaptea cu tine, în somn. De ce crezi că ar proceda astfel? Simplu: Pentru te iubește, e singura explicație.
Lucian: Posibil... N-aș putea să te contrazic, dar nici să te aprob. Nu sunt sigur ai dreptate.
Sonya: De ce nu încerci să te convingi singur?
Lucian: Ce vrei să spui?
Sonya: Încearcă să afli adevărul, să fii sigur, să știi dacă te iubește sau nu.
Lucian: Cum să fac asta?
Sonya: Încearcă să-i găsești jurnalul, să vezi dacă scrie sau nu des-pre tine în paginile lui, iar dacă scrie, să afli ce anume scrie despre tine. Presupun însă că ar trebui să-l cauți în timp ce ea nu este în cameră; îl ține întotdeauna bine ascuns, uneori, din când în când, schimbând locul respectiv, în care-l pune. Nici Ly, colega ei de cameră, nu știe de existența jurnalului; când scrie, are grijă ca Ly să nu fie acolo, să fie doar ea, singură.
Lucian: Îmi sugerezi cumva s-o spionez? Asta mă sfătuiești?
Sonya: Da. De ce nu? Pare a fi singura soluție pentru a afla ceea ce te frământă atât de mult, pentru a te liniști, însă pentru asta e nevoie să te întorci printre colegii tăi, să fii iarăși împreună cu ei; ați stat destul separat, nu crezi?
Lucian: Poate...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Herta Muller

Am scris întotdeauna doar pentru mine. Încerc să decriptez, în interior, ceea ce se petrece cu mine, ce s-a ales din mine. Mă trag dintr-un sătuc, am ajuns la oraș, unde m-am confruntat cu o minoritate germană conservatoare, apoi am scris prima mea carte, mi-am renegat mereu originile, am scris despre chestiunile național-socialismului, apoi despre modul de viață arhaic, de la sate, despre etnocentrism și mulți au caracterizat scrierile mele, din acest motiv, ca o literatură naționalistă, ceea ce eu nu cred că am făcut.

în interviu
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Fox Was Ever the Hunter Paperback" de Herta Muller este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -66.99- 39.58 lei.
Emil Dogaru

Pe scriitori n-ar trebui să-i cunoaștem ca pe ceilalți oameni. Nici pe actori n-ar trebui să-i cunoaștem, sau pe artiști, în general. Cel mai bine ar fi ca ei să existe pentru noi doar prin creațiile lor. Altminteri, nu vom scăpa de permanenta tendință să amestecăm judecățile asupra creațiilor lor cu judecățile asupra vieții lor personale.

în Oscilograful nocturn (6 iunie 2008)
Adăugat de Emil DogaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Lucian: Stați puțin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puțină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luați loc, vă rog și ascultați-mă, cu mare atenție! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultați și să nu mă întrerupeți, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spațiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât și al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, , începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aș avea, n-am să mă mai comport niciodată prostește sau într-un mod neadecvat poziției mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în fața voastră, că n-am să repet asemenea greșeli și nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuși, atunci... Nu știu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteți fi siguri voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ține de cuvânt! Să țineți minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ține. Iar ție, Stela, îți promit, tot acum, aici, de față cu toți colegii noștri, nu voi mai încerca niciodată să umblu fără știrea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical și nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea și recomandarea ta!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, bățos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om ești, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau ești bărbat de stat,
Nerușinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' președinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Păi, dacă insistați... Nu știu dacă ar trebui să vă spun... În fine, n-am nimic de pierdut. Deci, e vorba despre...
To Kuny: Presupun că despre colega ta, frumoasa domnișoară Lia.
Lucian: Cum de v-ați dat seama?
To Kuny: Ah, dragule, crezi era atât de dificil?! Voi, tinerii ăștia... Mereu aveți acest gen de probleme. Deci, ce-i cu domnișoara?!
Lucian: Păi, după ce-am părăsit apartamentul fiului dumneavoastră, m-am plimbat prin oraș, de aceea am întârziat și ați fost nevoit să mă așteptați. Iar într-un parc, m-am întâlnit cu ea. Dar nu era singură. Era împreună cu... Sid!
To Kuny: Sid?! Asta te deranjează atât de mult?
Lucian: Da... Eu... Nu știu... N-ar trebui să mă deranjeze, dar... Când i-am văzut împreună, în acel parc...
To Kuny: Off... Dragostea asta! Vă sucește mințile la toți! Văd că și tu ești gelos, din cauza domnișoarei. Și te mai mirai de fiul meu...
Lucian: Nu, tocmai, nu mă miram deloc, pentru că... Îl înțeleg perfect!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

N-ar trebui să scriem cărți decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui.

citat celebru din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Dar hai să-ți spun de ce te-am căutat de fapt, deci, motivul pentru care mă aflu acum aici. Comandante... Mă auzi?! Comandante... Pe unde-ți umblă mintea, Lucică?!
Lucian: Ah, scuzați-mă, vă rog, domnule, n-am fost atent.
To Kuny: Am remarcat. La ce te gândeai?
Lucian: Poftim?! Nu, la nimic... Nu contează! N-are importanță.
To Kuny: Haide, băiete! Sunt prietenul tău, deci, poți să-mi spui despre ce e vorba, poate te voi ajuta cu ceva. Se observă te frământă totuși ceva, deși, de moment ce fiul meu s-a împăcat deja cu dulcea sa soțioară, ar trebui să fii foarte liniștit, mulțumit. Se pare însă că mai e altceva ce nu-ți dă pace. Am sau n-am dreptate?
Lucian: Păi, da, dar... Nu e ceva serios! N-ar trebui să mă luați în seamă.
To Kuny: Eu nu te-aș lua în seamă, dar tu nu-mi dai voie, pentru că ești neatent. Și aș vrea să vorbim, dar așa nu se poate! Hai, spune-mi ce ai pe suflet, Luci! Sunt un bun ascultător. Așa ...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Zi fatidică!

Început de-aprilie trist și eu sunt la fel de tristă,
Fiindcă telefonul sună, într-o noapte egoistă.
Ca să aflu cu durere, , astăzi ne părăsești;
Nici în somn n-am fost vestită, de cetele îngerești.

Au rămas de tine, Vali, încă multe cărți nescrise
Și foarte multe secrete, încă nedezvăluite.
Soția ta către Domnul, rugăciuni astăzi trimite,
Pentru tot ce-ai scris cumnate, copii te-or ține minte!

Au rămas de tine atâtea: cărțile, cafea, țigări.
Repede ne-ai părăsit. Poate de-ai fi mers la medic,
Surioara mea cea scumpă, n-ar trăi în supărări,
Însă n-ai putut scăpa de groaznicul ceas fatidic.

Romane neterminate ai lăsat pe masa ta,
Pentru noi sunt nestemate, dar ne plânge inima.
Iau câte-o carte în mână, dar ochii mă dor de plâns;
Mi-e dor de tine cumnate! Iată, moartea te-a învins!

Domnul, să te aibă-n pază, să nu suferi de nimic!
Te-asigur , Alexandru - copilul tău cel mai mic,
O să termine liceul, o să-și facă un viitor.
Alex, va-ajunge om mare, mamei lui de ajutor!

poezie de din Cenușa unui suflet! (10 aprilie 2009)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook