Femeia
Și uneori mă-întreb de ce nu-ți scriu,
Că știu a scrie-n orișicare clipă
Ori despre lume, ori despre pustiu
Și orice gând în mintea-mi se-nfiripă.
M-am întrebat ce ești și ce-i cu mine,
Ce ai zidit și ce-am dărâmat eu,
Ce n-ai făcut și ce tu faci prea bine
Ca eu să stric și tu refaci mereu.
Când m-am uitat în urma mea, pe tine
Nu te-am văzut că-n față tu erai.
Cu faptele-mi stângace, tu în bine
Drumul din față drept mi-l construiai.
Și tot nu știu de ce cu-nviorare
Azi nu mai scriu și nici un semn nu dau,
Dar știu prea bine că o îmbrățișare
De suflete un tu și-un eu tânjeau.
M-am întrebat ce-s eu pe lângă tine
Și ce-am făcut de m-ai ales atunci,
Cum de Pământul pe-amândoi ne ține
Și cum s-or întâlni odată două stânci.
Nu scriu de frică, poate dintr-o dată
Am să-ți arăt ce moale sunt făcut ;
Te-am protejat de mine, dragă fată
Dar m-am legat de tine, renăscut.
Te-am cercetat și m-am găsit pe mine
Nu-întreg, ci-mprăștiat în mii de părți,
Că de-aș avea o lacrimă ca tine
Tot n-aș cuprinde-o-n orișicâte cărți.
Nu am mai scris de mult nici despre soare,
Nici despre dragoste nu am cuvinte,
Ori despre inimă sau despre-o floare...
Dar despre tine-am scris mereu în minte.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre stângaci
- poezii despre stânci
- poezii despre protecție
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
NU SE POATE TRĂI FĂRĂ IUBIRE
De teamă că am să te pierd,
am scris tot ce am știut despre tine.
Am scris poezii multe și un roman,
am scris numai de bine,
sperând că într-o zi, vei deveni
eroul meu din carte și citind despre tine,
vei rămâne mereu cu mine.
Când te-am rugat să mă iubești,
mi-ai spus că nu mai poți iubi,
că ești "bătrân" și dedicat unei iubiri apuse.
Ți-am acuzat oglinda de infidelitate
și m-am întrebat:
oare, m-am înălțat prea mult,
încolăcindu-i trupul,
cu întrebări prea multe?
Am pus atunci mâna pe cuțit
și am tăiat cartea în două.
Literele plângeau și zburau asupra mea,
iar eu m-am prăbușit sub povara lor.
Apoi, m-am ridicat,
m-am scuturat de rușinea
lăsată de ele asupra mea
și am așteptat să renaști
așa cum doream eu să fii,
dar n-ai renăscut, pentru că
ai rămas agățat între
indecizie, neputință și dorință.
Te-am rescris exact așa cum erai
și am bătut la ușa ta,
pentru a mă învăța și pe mine
cum să trăiesc fără iubire,
ca tine.
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre dorințe
- poezii despre cărți
- poezii despre învățătură
- poezii despre rușine
- poezii despre poezie
- poezii despre mâini
- poezii despre infidelitate
În cartea Ta
În cartea Ta, ai scris și despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar
Eu nu știu, Doamne, însă știu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept și se cuvine
Să-mi pui în față-al vieții calendar.
În cartea Ta, sunt fapte cât și vorbe,
Și lucruri ce-am lăsat, și ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ținut ca normă
În cartea Ta, stau toate tipărit.
Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aș fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.
Tu bine știi ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut și spus ai scris îndată
Și dacă e vreun rând neterminat
Acoperă cu dragoste și iartă.
poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Mihai Ghidora despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre tipografie, poezii despre iertare sau poezii despre calendar
Condica de prezență
Când ma doare dorul, scriu...
Nu știu ce altceva aș putea face,
Ma gândesc cum ar fi putut să fie,
Sau cum mi-aș fi dorit cu adevărat...
Mă caut pe mine neîncetat,
Fac asta cam de când mă știu,
Încerc să-mi găsesc calea,
Să mă așez pe drumul meu.
Pe lângă mine mai ești și tu,
Prezența care mă înconjoară,
Care mă tulbură și mă împinge,
Mereu înainte, dar nu știu unde...
Nu este despre credință,
Nici despre dragoste,
Este despre nevoia de tine, de mine, de noi,
De două suflete ce se caută neîncetat.
poezie de Florin Mihai Gebescu (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai Gebescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre dor sau poezii despre adevăr
Azi m-am gândit, cu drag, la tine
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și ai în preajmă mii de flori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și ești departe de ninsori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și-ți cresc aripile, și zbori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine,
Și că plutești pe-o mare de valori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și, că te bucuri de scrisori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu doar că ești bine
Și, către visul meu cobori.
Azi m-am gândit cu drag la tine,
Așa cum fac de multe ori.
Aș vrea să știu cât ești bine
Și, doar de cine-ți este dor.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre valoare, poezii despre scrisori, poezii despre ninsoare, poezii despre flori, poezii despre creștere sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cartea
știu c-odată și odată
am să scriu și eu o carte
despre mamă despre tată
despre vitregia soartei
și mai știu că-n cartea ceia
te voi pomeni de bine
am să scriu c-ai fost scânteia
soarelui aprins în mine
ș-oi mai scrie că ești mamă
fiului - mă umple plânsul -
cum nici nu bagă-i în seamă
și era să-l pierd pe dânsul
am să scriu că am nepoată
și că de acuma-i mare
și că-i seamănă lui tata
- ruptă ca și el din soare
și-ncă am să mai scriu că-n lume
toate-s vechi și noi sunt toate
- pe copertă -al tău nume
al meu nume- nu se poate...
poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, citate de Iurie Osoianu despre tată, citate de Iurie Osoianu despre cărți, poezii despre Soare, citate de Iurie Osoianu despre Soare, poezii despre plâns, citate de Iurie Osoianu despre plâns, poezii despre mamă sau citate de Iurie Osoianu despre mamă
Doamne, ai venit la mine
Curiozitatea mea e mare
când la Tine eu privesc.
Nu-ți cer apă, nici mâncare.
lasă-mă să-ți povestesc:
Am adunat atâtea-n viață
și m-am bucurat de stele.
Dar s-a rupt firul de ață,
nu mai sunt legat de ele.
Am cunoscut ce este răul,
am cunoscut și ce e bine.
Într-o noapte am văzut hăul,
cel pregătit pentru mine.
Despre el, mi-a spus destinul
că mă-înghite fără apă.
Speriat precum copilul,
chiar am căzut într-o groapă.
De-acolo, privind la Tine
m-am închinat și m-am rugat.
Ai venit Doamne la mine
și din groapă m-ai salvat.
Știam că-ți pasă de mine.
Când mi-e greu, Tu îmi dai bine.
Lângă mine stai oricând,
ești Tatăl meu, ești Tatăl Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare, poezii despre prăpăstii, poezii despre noapte sau poezii despre mâncare
Eu nu știu
Eu nu știu cum să mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.
Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.
Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.
Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.
Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.
Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.
Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre tăcere sau poezii despre timp
Să uit
Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greșit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu știu cum, doar am simțit...
Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam să se-mplinească
Gânduri ce-ai șoptit atunci...
Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...
Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ți-am fost un simplu băiat?
Ori m-agăț de-acele vorbe,
Ori tu încă simți ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simți ceva.
De-am fi puși față în față,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om ști.
Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înțeles..
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre plimbare, poezii despre ochi, poezii despre greșeli sau poezii despre bine și rău
Dreptul la Drept Divin (pentru Isus...)
m-am întrebat de mii de ori, de mă iubeai la infinit,
dacă mă chemi, sau mă ignori, dacă iubirea i-a sfârșit.
cum Te aud, mă întrebam... și cum știam mereu ce vine...
mii de-ntrebări poveri căram, dorind răspunsuri de la Tine.
m-am întrebat "de ce" adesea... și rămânea mai mult secret...
deși, mi se dusese vestea, că sunt un suflet mult discret.
cum auzeam îndemnul Tău... toată mă frământam în perne...
mi-era și bine, dar și rău... fiind atentă mult la semne!
m-am întrebat de ironie... de ce o folosești prea des...
și am găsit melancolodie, în descifrări ce nu au sens.
mă uit în sus... Îți caut fața... un semn divin de ai să-mi dai...
și poate așa, schimbăm prefața... dintr-un destin ce adorai...
ce-am scris a fost mai mult de Tine... acum să spun și ce-am trăit...
chemări și-atingeri... doar suspine... dar mult am dat din ce-am primit.
cum este oare a Ta iubire... de atât doare și umbrește...
la duh ce caută împlinire... și mântuirea și-o dorește...?
fost-am copil și mi-ai vorbit... de la-nceputuri m-ai chemat...
atât de mult Tu m-ai dorit... nu m-ai lăsat, n-ai renunțat!
m-am întrebat de mii de ori... de ce iubirea Ta mă arde...
mă-mpotriveam să nu m-adori... dar mă trăgeai sus, spre arcade.
este atât de complicat... să povestesc despre noi doi...
să schimb din frază un predicat... sau să conjug verbul la oi...!
e mult prea vast și ireal... faptul că noi vorbim la fel...
că mă-nțelegi și-mi dai ce ai... și mă iubești cum sunt: rebel!
este cu-atât mai complicat, să crezi ce nimeni nu-nțelege...
sau să explic ce am aflat... legea din inimă și Rege!
și imposibil de crezut, că noi suntem de la-nceputuri...
aceiași toți, ce-am tot avut... lecții prin repetate cicluri.
că totul este doar ce-a fost... și numai fața-i e schimbată...
că-i adevăr, cu un mare rost... când conștiința nu-i ratată!
și totul este mult mai mare... gigantic, profund și colosal...
în existența noastră-n floare... ce se tot chinuie spre mal.
dar întrebările există... ca și răspunsuri, care vin...
când mintea nu îți stă înfiptă... și-ai căpătat Dreptul Divin!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre vorbire, poezii despre existență, poezii despre verb, poezii despre sfârșit sau lecții de engleză
Mereu te-am făcut să crezi că ești altul
și te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl știam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd țărâna de care mă legasem
și când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii
știu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
și că ai dormit în fiecare noapte visându-ți femeile
dar eu știu că nu e așa
mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poți crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi
cât să îți imaginezi distanța
dintre noi
cum se întâmplă și acum
când îmi lași un răspuns rece
și aștepți să scriu un poem
despre tine
mmm
despre tine am scris mii de poeme
pentru că îți știu fiecare neajuns
al inimii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre secunde
Despre tine,
"Te-am sters!", am zis dar am mintit,
Ca am lasat totul uitarii,
Inca ma simt al tau iubit,
Inca te-astept la malul marii.
Am fost un orb, nu te-am vazut,
Erai acolo pentru mine,
Cu siguranta n-am facut
Acelasi lucru pentru tine.
Am invatat sa fiu mai bun,
Dar este oare prea tarziu?
Sa fiu cu tine si sa-ti spun,
Ca inca despre tine scriu...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre iubire
Lucian: Deci, un singur lucru este foarte clar pentru mine acum, în acest moment. Anume, atunci erai îndrăgostită de mine, chiar dacă nu mă cunoșteai personal, nu mă întâlnisei încă. Sunt cuvintele tale, nerostite, însă scrise clar aici, de mâna ta, în aceste foi, fără să te fi obligat cineva... În plus, se pare că nu ți-ai schimbat părerea nici după ce m-ai întâlnit prima oară. Nu te-am dezamăgit... Întrebarea este dacă încă mă mai iubești, chiar și acum, după atâta timp?! Pentru că eu, da, te iubesc, chiar foarte mult, doar ți-am spus, de atâtea ori... Și dacă aș fi știut că și tu... Uff... Totul este atât de greu și nu știu de ce... Spune-mi, Lia, sincer... Mă iubești sau nu?!
Lia: Luci, te rog... E atât de jenant...
Lucian: Jenant?! Ce-ar putea fi jenant?! Mie nu mi se pare.
Lia: Situația asta... Mă simt penibil! Te rog...
Lucian: De ce? Pentru că am aflat astfel că erai îndrăgostită de mine? Nu mi se pare deloc jenant. Nu-i nimic rău în asta.
Lia: Poate că nu, dar... De moment ce ai aflat despre modul în care... M-am îndrăgostit de tine, fără a te cunoaște personal măcar... Ce crezi oare acum despre mine?
Lucian: Ce cred despre tine...?! Cred că ești minunată. Și te iubesc! Tot mai mult. Din ce în ce mai mult. Ar trebui să știi că, odată formate, eu nu-mi schimb deloc părerile. Și mă abțin să-ți fac complimente, pentru că știu că nu le apreciezi, le consideri doar vorbe goale, nedemne de luat în seamă. Însă dacă ar fi după mine, n-aș înceta cu complimente la adresa ta. Pentru că ești... Absolut fascinantă! Ai un efect asupra mea așa cum nimeni nu l-a avut vreodată. Și nici n-aș fi crezut că vreo persoană ar putea deține controlul asupra mea. Însă s-a întâmplat... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă în care te-am zărit, pentru că, din nefericire, n-am avut niște colegi care să te fi cunoscut din timp și să mi te fi descris amănunțit, altminteri aș fi pățit același lucru ca și tine. Adică, m-aș fi îndrăgostit fără a te fi cunoscut pe tine personal înainte... Însă, cum, ne-cum, eu te iubesc! Din tot sufletul meu! Mult de tot... Dar tu... Mă mai iubești? Încă?! Și acum? Da, sau nu?!
Lia: Da, Luci, te iubesc... Dar...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre schimbare, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre sinceritate, citate despre nefericire, citate despre mâini, citate despre cuvinte sau citate despre cunoaștere
Petale de orhidee pentru Sir (dedicație exclusivă)
Necunoscutule, nu pot să știu cum arăți,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din față!
Ai ten măsliniu, ți-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porți în ochi și-n cununa din Tine...!
Nu știu cum privești, suspini, dăruiești, cum zâmbești...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... și-n speranță!
Dar, oricum ești, întristat ori de viață zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!
Necunoscutule, nu pot să știu cum vorbești...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu știu, cum te bucuri, ce dăruiești, cât primești...!
De ți-e sufletul frânt, ori plină ți-e viața...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puțin sau poate... vrei Tot!
Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ținti,
Ascunde-mă-n zâmbet și crede... în Tine!
Prietene, vezi, nu știu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ți-e Ție...(?)!
La final ești sau... încă, uimit ți-este zborul...
De mine nu-ți pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepți vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierți, când te supăr sau ai vrea să... mă cerți!
Te rog, totuși...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici și ia-mă... în Tine!
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri sau poezii despre supărare
* * *
am făcut și pentru tine ceva
și pentru tine
un mic gest
cu palma
cu degetele
cu batista
cu stiloul
am creionat apropieri
am donat sângele meu de poet
am scris pentru tine
fiecare idee
ți-am dăruit-o
m-am bucurat să iei un pic
din puținul dumnezeiesc
am mângâiat distanțele
să nu mai doară
și am scris despre tine frumos
chiar dacă eu nu m-am ales
decât cu singurătatea asta
despre care
Garcia Marquez
ar scrie încă un roman
de nobel
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre frumusețe, poezii despre donații, poezii despre degete, poezii despre Gabriel Garcia Marquez sau poezii despre Alfred Nobel
Iulian: Îmi permiți să stau aici, lângă tine?
Lucian: Lasă gluma, blondule; bineînțeles că-ți permit...
Iulian: Și totuși, cu ce-ai supărat-o pe colega ta, domnișoara consilier?
Lucian: De ce n-o întrebi chiar pe ea?
Iulian: Poate am s-o întreb, dacă voi avea ocazia. Crezi că mi-ar răspunde?
Lucian: Nu știu... Cum rămâne cu presa? Nu te mai deranjează ce scriu ziarele despre mine?
Iulian: Presa?! Dă-o încolo! Ce știu oamenii aceia despre fiul meu? Am avut prilejul să constat că nu prea multe. Lasă-i să scrie ce-or vrea; nici că o să mai cumpăr ziarele de acum încolo!
Lucian: Cum așa?! Renunți la hobby-ul tău din fiecare seară?
Iulian: Ce hobby?! Prosteală, pierdere de timp și de bani. Dacă renunț, am doar de câștigat.
Lucian: Chiar crezi?!
Iulian: M-am convins. Nu vreau să mă las influențat de ce scriu ziarele; nu mă interesează! Tu ești mult mai important, doar ești fiul meu. Și orice ar fi, vreau să știi că sunt mândru de tine! Ah... Uite cum mi-am făcut sânge rău, ca prostul, din cauza unei reclamații, când de fapt, era atât de simplu; n-am putut dormi deloc până acum, toată noaptea; mi-era imposibil! Nu-mi place să te știu trist, mai ales din cauza mea.
Lucian: Nici eu n-am reușit să dorm, blondule. Poate îți vine greu să mă crezi, dar mă deranja să te știu supărat pe mine.
Iulian: Aș, supărat; mă prosteam...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre umor, citate despre tristețe, citate despre sânge, citate despre supărare, citate despre seară, citate despre reclamații sau citate despre prostie
Confesiune
Am să-ți spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nțelegi, nu ești oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre prietenie adevărată, poezii despre prietenie, poezii despre mulțumire, poezii despre minciună, poezii despre lectură sau poezii despre dreptate
Nu scriu despre o inimă locuită
pentru că poezia mea
nu se îngrămădește
cu femeile ocazionale...
pe care le urmărești
nu scriu despre un suflet nehotărât
sau despre o carne străină
nici măcar despre ce te ține
între prăpastia trecutului
și prezentul pe care te încăpățânezi să nu-l guști
pentru că poezia mea nu e o păpușă de cârpă
ce trebuie aruncată în cutia cu vechituri
poezia mea e vie
respiră aerul nefericirilor
de care nu vrei să scapi
nu scriu despre o inimă locuită
și nici despre un suflet hoinar
eu scriu despre tine
că suntem legați
să trecem din război în război
până când
vom fi unul
deci
dragul meu
poezia te vrea așa cum ești
cuvânt al palmelor plânse
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre război sau poezii despre păpuși
Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viață burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate si mai ales "sarmalele", care ție îți plăceau foarte mult. Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu știu. Atâta știu, că subiectul e copiat, așa cum prea bine știi că pot copia, e luat din viața de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleștii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieși ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.
Ion Creangă în Scrisoare către Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre început, citate despre săniuș, citate despre prezent, citate despre ninsoare, citate despre mâncare, citate despre frumusețe sau citate despre comedie
În seara aceea când te-am luat în brațe și te-am dus sus... m-am gândit... am sperat... am sperat atâtea, încât mi-a fost frică să te văd a doua zi dimineață, de teamă să nu fi greșit și să văd că nu mă iubești. Mi-era așa frică să nu râzi de mine, încât am plecat și m-am îmbătat. Iar când m-am întors, tremuram tot și, dacă-ai fi făcut atunci un pas spre mine, un semn măcar, cred că ți-aș fi sărutat picioarele. Dar n-ai făcut nimic.
citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre sărut, citate despre râs, citate despre picioare, citate despre greșeli sau citate despre dimineață
Din suflet
Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roșcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă își ascund culoarea sub alte culori
Să scriu despre ochii lor
Albaștri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaștri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu știu...
Mă înnebunește culoarea ochilor de flori
Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate își servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai amețitor
Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra și nici grădina lor
Și ce aș putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranțe încolăcite pe structura lor
Și iată că am scris
Din suflet și din inima mea bolnavă de dragostea lor
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre rouă sau poezii despre păr șaten