Zilele
... Șapte iar
Și-mi pare că-i puțin.
Și-mi mai pare c-au furat din ele
Mâțele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cișmele.
Și-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nșir pe degete-fuioare:
Sâmbătă și vinere și joi...
Noaptea printre degete mă doare.
Nu-nțeleg, părinte,
și mă mir -
Șapte sunt și câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.
Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori
Cu frunzari de vișini și de nuci.
Ale mele tot mai mici se fac.
Ale mele tot mai des se duc,
Ca din palmă firele de mac,
Ca din codri viața de haiduc.
poezie de Ion Hadârcă din Zilele (1972)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre vișine
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sărbători
- poezii despre păduri
- poezii despre pisici
Citate similare
Universul constituie un organism aflat într-un echilibru perfect, alcătuit din fenomene a căror natură se bazează pe un sistem de șapte: șapte note muzicale, șapte culori în spectrul luminii albe, șapte mari grupe atomice. Al șaptelea val este cel mai puternic, întrucât adună în contracurent toată apa primelor șase. Există șapte vârste ale omului, șapte ceruri și șapte etape ale progresiei mentale; șapte continente, șapte mări, șapte păcate capitale, șapte mari înțelepți ai lumii, șapte zile ale săptămânii, șapte arte, șapte paragrafe în rugăciunea Tatăl Nostru, șapte vaci slabe și șapte vaci grase, șapte preoți cu șapte trâmbițe înconjurând zidurile Ierihonului timp de șapte zile, iar în a șaptea zi, de șapte ori suflând în trâmbițe de câte șapte ori. În Apocalipsă, găsim șapte biserici ale Asiei, șapte peceți și șapte molime. Înțelepciunea orientală ne-a adus învățătura deja larg acceptată a celor șapte chakre ale omului.
Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre religie
- citate despre înțelepciune
- citate despre învățătură
- citate despre zile
- citate despre vârstă
- citate despre vaci
- citate despre săptămâni
- citate despre superlative
Încă șapte
Șapte zile, numai șapte,
Au făcut lumină-n noapte
Și peste pământ o apă
Unde suflet se adapă
Șapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh
Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Și ne doare... și ne doare
Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu știe de obstacol?
Dar le luăm, pe zile, șapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu știm,
Pentru ce... de ce trăim
Așa că mai dă-ne șapte,
Să ieșim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre obstacole, poezii despre noapte sau poezii despre muncă
Șapte zile
Întineresc în fiecare noapte
Și-mbătrânesc în fiecare zi
Dar ce folos? Că zilele sunt șapte
Iar noaptea numai una poate fi.
Te văd în vise, tânăr, tot mai rar
Și tot mai rar oglinda o privesc,
Am degete și suflet în zadar
Să număr am uitat și să iubesc.
Iar când primesc în dar un vis cu tine
Mă-ntreb ce să-i mai cer lui Dumnezeu
Să te visez o viață? Sau mai bine
Să fii o săptămână doar al meu?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre tinerețe, poezii despre săptămâni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dor, poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii sau poezii despre frumusețe
* * *
să nu uiți,
să mai treci într-o zi să-mi aduci din iubire
și muguri, și sloi, și zăpezi înflorind
și-o lumină culeasă cu strigăt tăcând.
să mai vii să mă vezi, de-ți mai sunt amintire.
să mai vii poate o clipă, cu-n gând și zâmbind
să-mi aduci ce-a rămas neatins și nespus
dintr-o lampă pustie ce-a rămas tremurând.
îmbrăcată-n omăt, câte șoapte ne-am spus.
să mai vii că te-aștept în veranda de lemn
unde noi ne-am iubit prin ninsoarea căzând
să mai vii să-mi aduci mâna caldă de-atunci
și strânsoarea cu tine să-mi aduci neuitând.
să mai treci într-o zi să-mi ții tâmpla în palmă
și să-mi mângâi și ochii, și umerii reci
să nu uiți să-mi aduci din iubire fărâma
ce-ți șoptește "mi-e dor, să nu uiți să mai treci..."
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ochi, poezii despre ninsoare, poezii despre mâini, poezii despre muguri, poezii despre lemn sau poezii despre gânduri
Don Siempre: Declar pe proprie răspundere și semnez: unu și cu unu fac șapte! Cel mai sfânt dintre numerale, triumf al spiritului, expresie a maturității cosmice! Șapte ceruri ai deasupra capului, Sancho! Săptămâna se-nchide în șapte zile. Șapte daruri are Sfântul Duh! Șapte planete mari se-nvârt în jurul meu! Scrie șapte!
replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfințenie, citate despre responsabilitate, citate despre planete, citate despre maturitate sau citate despre cadouri
Tu vrei să-mi dăruiești
Mă plimb prin roua florilor din zori,
Alung durerea dintre noi doi,
Tu vii lângă mine și mă cuprinzi cu drag,
Și-mi spui să vin din nou la tine-n prag.
Ne plimbăm apoi ținându-ne de mână,
Printre florile ce parfum emană,
Acum mi-ai dărui și cerul dacă ai putea,
Ș-ai face covor de flori-n calea mea
Și tot din flori mi-ai împleti cunună,
Iar luna ai prinde-o într-o mână.
Nu știi ce să-mi mai dăruiești,
Eu vreau liniște și sper că și tu asta îți dorești.
Sper că toate se vor înfăptui,
Când noi împreună vom fi.
poezie de Eugenia Calancea (2 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre plimbare, poezii despre cadouri, poezii despre rouă, poezii despre durere sau poezii despre dorințe
Lacrimi de ceară
Curg lacrimi calde dintr-o lumânare,
Îi pâlpâie lumina printre umbre,
Iar tu îmi stai ascunsă într-o stare,
În care nepăsarea te pătrunde.
Îți joacă forme negre pe pereți,
Le urmărești însă n-ai vrea să fie
Și te întrebi de oare nu repeți,
Greșeli precum acela ce nu știe.
Mai e puțin, lumina ei se stinge,
Iar altă lumânare nu mai ai,
Te uiți la ea cum ceara se prelinge,
La fel cum curge-o lacrimă din rai.
Te tot gândești, îți va fi întuneric,
Nu știi de vrei să dormi, de vrei să nu,
Privești spre cer, sunt stele, e feeric
Și una-i vrea să fii, de poți, chiar tu.
Îți plâng din lumânări lacrimi de ceară,
Adememenite parcă de firesc,
Căderea lor nu pare să te doară,
Dacă nu-ți curg din trupul omenesc.
poezie de Adi Conțu (13 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre întuneric, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre plâns sau poezii despre negru
Versul de cristal
-În părul tău, se-adună zăpezile din munți,
Privirea ți-e pierdută, nu vezi nimic din jur,
Și nu-nțeleg, bătrâne, de ce, ades, te-ncrunți?
Căci versu-ți izvorăște și limpede și pur.
În tot ce scrii, iubirea se-arată ne-ntinată
Și-mi pare ireală, din altă lume e.
Tu, unde ai găsit-o? E-a ta, e-adevărată?
Și, dac-ai întâlnit-o, de ce te-ncrunți, de ce?
-E-adevărat: zăpada mi-a apărut la tâmple,
Iar anii se adună și, poate, mă încrunt
Atunci când, printre gânduri, se poate să se-ntâmple
Ca amintiri pierdute, din nou să mai înfrunt.
Sunt unele de-acelea ce n-aș vrea să se-arate,
Dar asta nu se poate și-atunci le pun la loc
Așa cum sunt, dar versul, cu amintiri schimbate,
E rolul de pe vremuri și-mi place să-l rejoc.
De ce acum? Ei, bine, sunt multe și s-au strâns
În ani și ani în care pe toate le-am trăit,
Le-am adunat prin gânduri, la unele am plâns,
Dar toate-s ale mele și-or fi pân' la sfârșit.
Iubirea mea? Trăiește! E limpede și pură,
E, poate,-nzăpezită și ea, la fel ca mine,
Dar numai pe afară: în suflet, la căldură,
E-aceeași de-altădată. Iar tu, ce faci, ești bine?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sfârșit, poezii despre schimbare, poezii despre păr sau poezii despre promisiuni
Energie
Am să încep, de mâine,
O cură de slăbire
Cu apă, doar, și pâine
Căci, după cântărire,
Se pare că, în kile,
Sau, cine s-o mai știe!
Stă, de mai multe zile,
Prea multă energie,
Din cea potențială
Iar fizica ne spune
-Știu asta de la școală,
Și-mi pare o minune-
Că totul se transformă
Și, dacă nu se pierde,
O burtă-așa enormă
Mi-ar da o undă verde
Ca, din potențială,
C-o mică insistență,
S-o scot din amorțeală,
Și să o fac... potență.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre slăbire, poezii despre pâine, poezii despre greutate sau poezii despre fizică
... Crăciun strălucitor...
Eu un simplu om muritor, un călător
Rătăcitor căutător de patimă și dor
Picioarele mă dor... sufletul mi-l simt mai ușor
În brațele tale... și-mi spui puișor
Cu nimic nu sunt dator
Decât să fiu iubitor
Să fiu mai stătător
Tu ai un suflet iertător
Se prea poate să nu fiu tot timpul bun
Dar voi să ți spun
Să mă supun, să mă faci mai bun
Să spăl cu un săpun al meu murdar nebun
Cum necum, de unde? până când?
Din toate ale mele gânduri, o să rămână un gând
Printre ale vieții rânduri, ale mele gânduri sunt cârduri
Știute și neștiute... spuse și nespuse dorințe
Atinse, neatinse, cuprinse, necuprinse vise
Cuvinte aprinse. Și gânduri stinse
Zările in preajma acestor sărbători ninse
Le vreau în liniște și vise împlinite
Dă mi niște sărutări aprinse
Și simțiri necuprinse, cu a tale buze fierbinți
Tu emiți o energie divină
Ești divină... mă iartă de a mea vină
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre vinovăție sau poezii despre sărut
Ah, viață
Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea și urâtă...
Dar n-are cine să m-audă!
O sumbră taină din surdină
Își face loc printre poteci
Și, cum își râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..
Sunt obosită îi zic, mă lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Și-mi toarnă nori mai cenușii...
Ah, viață! Viață și iar viață!
Târziu pătruns-am rostul tău
Și-mi cade lacrima pe față,
Și înțeleg: de vină-s eu!
În spaime luna îmi apune,
Îngrijorată-i steaua mea,
Ce bine-ar fi, să încep, anume,
O a mea viață, de cândva!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre spaimă, poezii despre nori, poezii despre corp sau poezii despre cenușă
Cele șapte minuni ale lumii se numesc: Luni, Marți, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă și Duminică.
Radu F. Constantinescu în Filosofia Sexului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenul sufletesc
Dacă-l întrebi de sănătate,
El stă cu buzele umflate.
Dacă-l oprești cumva la masă,
Zice că supa e prea grasă
Și, încă de la început,
Bucatele nu i-au plăcut.
Îi dai țigare și-l surprinzi
C-așteaptă să i-o și aprinzi.
Te-ntreabă cît cîștigi din meserie
Și cît plătești semestrul de chirie.
Se pare că ar fi avut
Și gîndul la un împrumut.
La urma urmei, dacă n-ai peșin,
S-ar mulțumi cu mai puțin.
Zici dumneata, el zice tu,
Zici ba,
El zice da.
Nevastă-ta îi pare pricepută,
Dar, după față, cam trecută.
Nu știe ce-ai că ai albit
Și te găsește mai slăbit.
Cum te-nțelegi cu socrii și cu fata?
De unde-ai cumpărat cravata?
De mult nu se mai poartă cu dungi și picățele:
-De-i trece pe la mine, ți-arăt pe ale mele.
-Mai scrii la vre o carte?
-Ce te-ai mutat așa departe?
De-ai sta-n oraș, ai fi-nțeles
Că ar veni la masa ta mai des.
Ce te gîndești să faci la vară,
Vă el și-o va petrece tot la țară.
Te uiți la ceas, că s-a făcut tîrziu.
Ce să-i mai dai să scapi? Vre un rachiu?
Dar vizita se prea lungește.
Să-i spui ceva răstit, mai românește?
S-a-ntunecat, se face unsprezece,
Și prietenul tău tot nu vrea să plece.
Nu prea se simte bine:
La noapte poate c-ar dormi la tine.
Te scoli, te strîmbi, el stă, puțin îi pasă.
N-are măcar cei șapte ani de-acasă.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre început, poezii despre sănătate, poezii despre sat, poezii despre prietenie sau poezii despre plată
De șaptezeci de ori câte șapte
îl vedeam din depărtare în spectacolele de stradă cum treceam
grăbită spre grădinile suspendate ale Semiramidei
îi aruncam cu praștia genelor
așchii de vis de la distanța celor
câțiva ani de cenușă care se tot așezaseră
aripi de albine frânte pe umerii mei
auzeam vocea lui zdrobită de muchiile de bronz ale Ereborului
și poteci de lumină mă străbăteau
niciodată nu m-am apropiat mai mult decât
o palmă de pământ de pădure de inima lui
și-atât cât să-i simt mirosul poeziei
se revărsa ca lava din Santa Maria mai mult binecuvântând
decât ucigând rizomii de ferigă din palmele celor din jur
într-o zi m-am hotărât să las
fuga de mine însămi la o parte și să-mi dezrădăcinez ochii
să-i prind de coapsa lui
apoi nu mai știu ce mi s-a întâmplat...
vena aceea de pe frunte-i pulsa sistolic
ca un Obi nărăvaș gata să se reverse peste mine
să-mi spele nevinovățiile de șaptezeci de ori câte șapte
poezie de Mihaela Meravei (27 februarie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre poezie sau poezii despre nevinovăție
Tot mai des
Tot mai des mă întreb dacă-i bine
Să mă-ascund ca și ieri toată-n mine,
Să îmi pun carapacea la loc
Și o broască țestoasă să joc.
Cu Ahile ce-aleargă mereu
Să mă-ntrec nu îmi pare că-i greu;
Sunt actor tot mereu figurant
Pe o scenă, urlând delirant?
Teatrul zilnic te-ndeamnă să fii
Un ascuns prin butoaie pustii
Și să ieși, Diogene modern,
Cu lumina străpunsă prin stern...
Tot mai des simt că sala e goală,
Tot ce spun lumea parcă-o răscoală
Și din calea mea toți au plecat:
"E bufonul la rege, dă mat!"
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre teatru, poezii despre monarhie, poezii despre jocuri, poezii despre broaște țestoase, poezii despre actorie sau poezii despre Diogene
"lovely bones"
calciul din oasele mele a dispărut stau dislocată undeva într-un colț
mă uit la mâinile mele fără oase nu sunt în stare să prindă nimic
totul alunecă mereu și mereu
printre degete și pielea umedă văd valurile de ceață ale toamnei
si oasele mele albe ca o zăpadă împrăștiate printre frunzele roșii,
apoi, a început să ningă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre roșu, poezii despre frunze, poezii despre degete, poezii despre calciu sau poezii despre alb
Eșafodul
rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viață
se întoarce înspre dimineață,
din exiluri îmbibate cu exod
ani la rând, l-am tot și tot primit
totdeauna stam cu ușile deschise
ca venind să-mi tălmăcească niște vise
care-n lipsa lui m-au prididit
ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparține, și prin care Univers
el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
și cântare de cocoș din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă
și-mi șoptea să mă feresc de piua
unde ape bat, aproape de departe
și e dincolo de viață și de moarte
și de noaptea -altercație și ziua
și-mi spunea că-i scris demult în stele
că în clipă sorocită o să plece
părăsindu-și lutul ăsta trist și rece
luând cu sine numai gândurile mele...
... rupt din soare, tăvălit prin glod
chiar dacă sunt chip și asemănare
parte voi avea ca fiecare
de acelas soi de eșafod...
poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi
Cu gândul la tine
Și dacă nu-mi vii, primăvară
Cu soare cald la primii zori
Te tot aștept prin curtea de la țară
Cum mai aștept și berze și cocori.
De-mi ești o prizonieră de război
Și multe nu vor fi cum au mai fost
Te mai aștept pe valea de la noi
Să ne mai scoți din fadul adăpost.
Și dacă nu-mi apari pe zare
Cu oi și miei pe luncă pe răzor
Mai am speranță și răbdare
Și-ți scriu poeme noi de dor.
Și dacă-n jocul unor iele
Încă nu-mi cazi din ceruri sparte
Te mai aștept prin stihurile mele
Să-mi vii de-acolo de departe...
Si dacă iarba verde de acasă
Din rădăcini n-a înverzit
Te mai aștept să-mi fii mireasă
Din zori și până-n asfințit.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre război, poezii despre primăvară, poezii despre oi sau poezii despre nuntă
"Frunza"
Noaptea mă-nghite sub frunze de mort,
Și-adorm sub copacii ce pe umeri îi port.
Mă scald în vecia blândă, de ieri;
Așteptându-mi sentința la capăt de seri.
Viața mă doare
mă lasă cu răni,
Iar pe masă așteaptă mormanul de căni
Ca timpul să tot curgă în ele,
Iar eu să mă-nnalț, curajos, înspre stele.
Și a ruginit sub ploaie de timp,
Corpul
sub aura înnălțată pe ghimp,
De cristal
de sferă
de trandafir,
De oameni ce se-ndreaptă spre fluviul de mir.
Pe câmpul plin cu praf de rugină,
Ia naștere, iarăși, un corp de felină;
Ce devorează în așteptare:
Un chip de fantomă
un chip ce mă doare.
Frunza m-atinge
rugină îmi dă.
Pierdut sunt acum în mulțimea nevidă.
Născându-mă din trupul meu
tresar,
Și-mi caut privirea într-o lume cu har.
poezie de Marius Surleac
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre ploaie