Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării
Alge împotmolind tălpile viselor
Mărturia exploziei electrice cirus
Prunii livezii își șoptesc egloge
Văzduh geometric (...)
Nori în vârtejurile nașterii apotropaice
Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet
După-amiaza petrecută la fereastră (...)
Sprijiniți în palmele transformate în frunze
Triunghi ascuțit ca o rachetă scuturându-și șuvițele de flăcări
Vechi locomotive negre răsturnate precum niște jucării pe covor
Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi
Cadet pe corabia cu nume de pasăre
Vântul îmi tocește muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele
Iubirii
(...)
Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar
Falsă exasperare în fața arborelui pragmatic
Tablouri realizate cu amprente cromatice
(...)
Bibelouri purtând conversații în noapte pe rafturi
Culori așezându-se simplu pe hârtia umedă
Seraficul amestecat cu abjecția daimonic geniu lucrând la normă
Valuri sărate îmi inundă cortegiul
Pe chip am o meduză ca mască mortuară
Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas
Ocean cu valuri distincte precum tușele impresioniste
Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului
Bancnote folosite în loc de cărți de vizită și de lanterne
Oameni uciși pentru bani purtând steme de state
Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate
Lumea a Treia legată în lanțurile lagărului planetar
Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie
Bolovan turtit înaintând în necunoscut
Orașe invadate de imperii de termite
Diptere gri ce-și depun ouăle în pielea noastră
Radiourile liniștindu-ne angoasele întru importantul comerț
Viața părăsindu-mă la crepuscul
Unul din șamanii comunității
Revoluții de catifea înăbușite cu perne de pluș
Pictură în frescă imitând grafitti-uri
Frunze de cireș zburlite precum o coafură afro
Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului
Nisip curgând misterios din cutii de carton (...)
Copilăria devenită un situ arheologic
Dansul expresionist al frunzelor însuflețite de vânt
Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip
Stele îngropate pe umerii generalilor
Noaptea sosind ca o divizie de tancuri
Frunze purtate de vânt în deșerturile mantice ale îndoielii
Furnicar de stele adunate în jurul matcei
De la mii de ani lumină distanță Pământul strălucind enigmatic
Muște zgâriind hexagonal sticla
Circular șir de zile primitive salbă de mărgele străvezii
Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine
Nisip topit în lingouri
Moartea îndepărtată precum următorul week-end
Încă o noapte sub cerul pelasg
Ziduri surpate cerul nopții scăpărând ca un vitraliu
Legende țesând trecutul
Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare
(...)
Oceanul Arctic inundând Europa
Tatuaje incașe în scoarța baobabilor
Deznădejdea zvâcnind precum un pește abisal
Filozofi încărunțind la orele18
Schelete de uriași dinozauri lângă autostradă
Lavă încremenind sub elemente
Aborigen sfârșit sub soarele pătrat
Efemeră argumentație a erorii convingătoare ca o bilă de heroină
Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greșeală
Vieți trăite doar pentru a umple câteva cărți sau cd-uri
Și apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny
Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulți din cei șase miliarde
în imponderabilitatea revelației ignorate
Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei și al primului
început
Conștiința mozartiană a frunzelor
Neoplastic Stratocaster
Lira electrică pe măsura secolului douăzeci
Corzi de aur ce vor amuți când noi
Vom fi acolo și nu aici
Revelații parașutându-se precum trupele de ocupație
Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului
Singurătate strivită ca un pachet de carton
Ploaia izbind frunzele copacilor
(...)
Mușuroaie crescând precum orașele sub lumina de neon a amurgului
Copaci de umbre acoperite de aburul gheții ochilor noștri
Bard rătăcit printre Muze în Parnassos
Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene
Din inima mea
Surpat zid în jurul templelor grecești susținute
De aliniamente de furnale în flăcări
Suflare de aer cald pe ochi
Apa solidificată în aisberguri
Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriașe
Blocuri către sud
Topindu-se tot mai mult și devenind apă amară
Și întunecată precum fruntea unei surori din Africa
Inspirația strivind metafizic poeții
Arta devenită o știință exactă
Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă
Gheizere trădând râuri subterane
Meșteșugari medievali reprezentând miracolul în catedrala
Cu ferestre mari cât oglinzile de mână
Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr
(...)
Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a
Giulgiului Africii
Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana
Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli
Cu tălpi prăfuite
Fețele fraților noștri înnegrite de lacrimi
Nervi scormoniți exhibiționist în cadrul noilor isme
Muzica de cameră dispărând de pe servere
Din lipsă de afișări
(...)
Oameni dărâmați contemplându-și degetele încleștate
Unghii umplute de pământul aspru al urletului
Egoismul narându-și propriul ego amăgit de tricksteri
Sfârșitul strălucind pe munții Canaanului
Prooroci anunțându-ne deznădejdea
(...)
Consumatori zâmbind cu priviri de zombies
Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor
Pagini tipărite industrial conținând unice clipe de revelație
Ochi verde smarald strălucește luna în surdul clipocit cosmic
Buze de fildeș murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice
Treime nevăzută
Grație pogorâtă însuflețind lutul
Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor
Nori străjuind ca un cântec brazilian
(...)
Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului
Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineții
Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă
În care noi ne-am uitat la televizor și apoi... îți amintești?
Am pornit radioul și am dat făcut un chef
Sau mai ții minte când am mers cu mașina o lună mai tarziu?
Și la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie
Un muncitor, un student, cine știe ce-o fi fost.
Nu l-am luat și apoi la sfârșitul săptămânii am citit un articol mic
În gazeta orașului în numărul 21-28 ianuarie:
Un tânăr navetist a fost găsit degerat și jefuit la sensul
Giratoriu.
(...)
Nori alunecă precum niște ciudate bărci de pescari
Salcâmi niciodată înfloriți uzi de picurii de cerneală ai nopții
Frunziș încărcat de păsări și gânduri
Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră
La vere revolution est prêt a porter
Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopții
Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele
Evanescent personaj de animație cu privire indigo
Înserarea se manifestă printr-o absență
Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului
Jungla strălucind în ochi africani
Penele păsărilor îngălbenind în septembrie
Ochi arși de acidul propriilor gânduri
Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluție
Rotindu-se amplu sub strălucirea tălpilor
Lui Dumnezeu
Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon
Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur
Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei
Măști gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei
Idealiști murind în singurătate
Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens
Cărți arse în cuptoarele furnalelor
Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice
Nesfârșitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor
Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creației păstrătoare a negației
Solipsiste
Universul iluzoriu mutant al Ideii
Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm
Sunt orbit asemeni unui somn albastru-întunecat scos repede la lumină
Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noștri
Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat
De frunze și vântul ireversibil
Dealurile se cabrează înconjurând orașul
Asemeni unei turme nomade
Veșnicii consumatori ctitorind supermarket-uri
Trandafiri părăsiți pe o bancă
Martori ai unei întâlniri ratate
Blânzi pițigoi morți de frig iarna
Simetrii fasciste încețoșează mușuroaiele în această zi putredă
Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae
Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri
Salcâmii acoperiți cu mușchi și lacrimi
(...)
Artă apărând în mod secundar din pură necesitate
Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli
Cărți cad misterios din rafturi alegându-ne
Fauna marină înțepenită în pietre
Nor fluturând ca un sombrero
Din metrou cerul văzut printr-un grilaj
Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia
Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi
Vegetația primăverii strălucind ca fosforul
De pe spinarea peștilor oceanici
Verzi
Ce mușcă atunci când vrei să-i scoți din acvariul supermagazinului
Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaștri
Cerul mă săruta cu buze întunecate
Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic
Alge și cochilii îngreunează apa albă a fluxului
Peste pietre râul
Draperie transparentă precum o respirație
Lemn închircit într-o creștere a abstractului
Angajată într-o dispariție prematură planeta respiră
Sub fulgere matematice
Lumina organică strălucind în noi
Terra devenita o aglomerare urbană
Poemele autorilor romantici înălțându-se în turnuri
Prin camera de cămin
Noaptea strălucește precum o stea reflectată în mii de oglinzi
Frigul mirosului pătruns de rășină al ierburilor din tundră
Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei
Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier
Deznădejde în fluctuații însoțind triburi de clone
Mitic păcurar al turmelor de nori
Ploaia maschează cu desăvârșire sfârșitul
În straturi adânci de șisturi ferigi carbonizate
Apriga zbatere a aripilor
Timpul înnegrind fereastra
Plopi cu frunziș de flăcări luminând precum îngerii
(...)
Copilăria fluturând grandios zmee în urmă
Stinse linii de albastru și lumină ștearsă compunând o operă de artă
Amețeli vâjâind precum un salt boungee-jumping
Paradigma mayașă scufundându-se în lichidul cerului
Manechine de plastic transportate spre săli de expoziție
Și acei ochi orbi
Când deja exist și degetele lui de lumină
Mi-au mângăiat fruntea când am ieșit din ele
Când am să respir pentru ultima oară
Am să-i devin propria respirație
În rotație imperceptibilă Soarele
Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung
Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor
Remușcările înaintând în divizii
Natura deszapezită de imaginație lângă
Sfârșit
Vă rog nu mai levitați
Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia
O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV
Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică
Gânduri deznodate la suprafață din imponderabilitatea și hipnoza lirei
Note de jazz
Monoton lustruind sticla dimineții
Bompres al meditației scufundat iar și rar în omniprezența inutilității de zgomote
Păsările imprimându-și caracterele cuneiforme ale aripilor
În plastelina atmosferei
Fulgerele întruchipează niște albaștri plopi cristici
Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului
Instrumente muzicale de aramă și simțământ perpetuu
Precum plantele care ies din pământ
Cifre arabe
Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte
Cerul acoperindu-mă ca un scut de marmură
Aglomerația de asteroizi densă ca un perete
Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen
Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene
Nava cosmică făcută din diamant
Meteor al suferinței omului în ostroave de lumină
Diluviunile timpului târâte în abstracte rotații
Oceane de fosfor aureolând planete în geneză
Terra
Enigmatică precum un monument de pietre neciplite
Acoperit de alge și ploaie
Cerul pătat de nori
Ca și cum ar sta la pândă
Visare înscriind pătrate în raze incerte
Rugăciunea și-a lasat semnul mâinii în praful podelei
Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii
Țipătul vertebrelor depunându-se în sedimente
Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeților
(...)
Sub nori plutește împietrita maieutică a ratării
Pătrat curb zgâriat de colții primelor zile
Înalte statui de fier cu ochii sfărâmați de fulgere
Cununa din frunzele gândurilor
Flirt al abstractei Muze
Suflet lăsat vraiște în urma polisului pustiu al cunoașterii
Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor
(...)
Emoția nesfârșită a înserării ce întârzie pe ramurile
Încă înfrunzite
Și emoția părăsirii omului de aur
Cu ochi adânciti de idol
Statuie care va pândi din orice Babilon
În asfințit fereastra strălucind galben
Precum sufletul nostru
Lira elenă împrăștiind stoluri de sunete
Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră
Bolovani eclipsați de efortul aripilor
În această noapte liniștită precum o pană de curent
Ochi sprijiniți tridimensional de fruntea veșniciei
Fulgere ne încunună părul cu aripi albe
Arabescul ființei cercetându-ne în incandescente valuri
Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului
Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor
Și încăperilor orașului
Pleoapele nopții zvâcnesc răsărituri
Părul vântului spălat în vârtejuri de liniște
Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele
Universul strălucește în noapte asemeni unui mare New York
(...)
Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Toamnă

Frunze de rugină aruncate-n vânt.

Trist i-afară, cu nori ca de plumb
Și vântul azvârle o ploaie haină;
Sufletul meu e ca o floare străină.
În zări îndepărtate țipete de corb se-aud.

Prin covoarele de frunze nu se-aude al greierilor cânt.

Și soarele ca un june palid strălucind,
Pe cerul cel albastru ca o panseluță
El își aruncă ultima rază călduță
Spre pământul îngălbenind.

E toamnă, sufletele se deschid,
Precum a nufărului dulce floare
Când e primăvară sau când citind O tristă sau veche scrisoare.

E toamnă! Frunze de rugină aruncate-n vânt,
Prin frunziș nu se-aude al greierilor cânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Philosophy

Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?

M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minții-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinții...

Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.

Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.

poezie de din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Muzica vine în întâmpinarea dansului

precum o pereche ideală într-un plan
iar din a treia dimensiune cade cuvântul
ca un fulger într-o noapte
doar păsările colibri dansează cu petalele
precum baletează păpădiile cu cerul
într-o libertate aproape de nebunie

dintr-o scoică ascultă marea ritmul
pe când o rază jucăușă desparte perfecțiunea
în perechi veșnic inegale

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Delir

Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperișul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopții
rotind galaxiile morții.
Între noi cerul roșiatic îmbrățișează
umbre de vânt.
Îți scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogolește
prin delirul toamnelor.
strecor precum șerpii de apă
în singurătatea șuierătoare.

Îți beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă așez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculțe,
prin ierburile vii caracatițe ale timpului mut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Sărutul Toamnei

Îți poartă vântul ale tale roșii buze
Și lovește cu sărutul fragile frunze,
Ce se usucă pe loc și groaznic cad,
Oare de mă vei săruta ce o să fac?

O să ruginesc și eu precum verdeața,
Sau mă voi îneca în rouă ca dimineața?
Mă pui pe fugă ca pe razele de soare,
Când aduci Septembrie peste mare.

M-aș ascunde la umbra unui falnic tei,
Poate așa nu mă vor găsi privirile ei,
Și-am să-i aștept ale sale lacrimi
Să-mi fac un ceai din dor și patimi.

Mi-e frică alerg, să nu calc pe frunze,
Și să strivesc ca un hain urmele de buze,
Doar brazii toamna își ignoră soarta,
Cine sunt eu? Să stric anotimpului arta.

Chiar de mă va usca al tău ruginiu sărut
Îl doresc ca un cuvânt rostit de-un mut,
Chiar de mă va rupe al tău vânt
Îl doresc precum groapa dorește pământ.

poezie de din Autopsia Inimii (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Părinte ( *** )

ștergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...

... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.

o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foșnetul culorilor,
devenite brazi
și cer,
și ochi,
și aură,
și inimă,
în pieptul înfățișărilor
ce dau viață veșniciei...
... căutărilor din oameni...

ascultă sunetul,
gândul meu,
când alerg suflet
printre miriardele de picături
din trup de albastru,
împletind bucuria
cu auriul cernut
din pocalul dărniciei Tale.

Părinte,
inima mea te caută mereu
în adâncurile pădurilor,
în care pulsează inimile gemene,
ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor,
Numele Tău.

Părinte,
uimitoare așternere de viață
surâde răsăritului,
din palma fulgului
obosit să mai zboare...

așternut cu tâmpla
pe inima unei frunze,
celulele râd și îi cântă
cu Glasul Tău,
până când
îl văd strălucind,
până când
firele de iubire din el,
tresaltă a Dor...
de Zbor...

Copilă,
Tac.
las firul cuvintelor tale curgă...

pietrele râului de foc freamătă
în sufletul tău...
Lumină din Lumină
cerne timpului tău, nisipul din care,
perla bucuriei de a fi Om
se va naște,
va străluci Soarelui
cerul din adâncul inimii tale

așteaptă.

ascultă.

uimește clipa.

taci.

iartă.

poezie de din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie BejliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Precum...

precum o stâncă ruptă în bucăți
-fluidă lavă
curg lin înspre apoi și judecăți
scuipând otravă

precum un un fruct oprit, căzut posac
din cerul verde
rostogolesc în n-am fără capac
nimic ce pierde

precum o funie ajunsă dur la par
-întinsă strună
vibrează-n spațiu unduiri de har
și clar de lună...

poezie de (31 martie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Buddha

Pentru acel om care a realizat scopul spiritual al vieții și care a devenit prin aceasta tolerant precum pământul, ferm precum fulgerul lui Indra și transparent precum un lac fără sedimente sau impurități, nu mai există rezervate noi vieți în această lume.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg

Glossă toamnei ruginii

Aleargă-n vânt, chihlimbării,
De sângeri și de jad pătate.
Iar, pe poteca dintre vii,
Voal foșnitor de frunze moarte...
Pe cer aleargă nori... Pustiu
De păsări este cerul, azi
Și în apusul sângeriu
Dansează cetele de brazi.

Aleargă-n vânt, chihlimbării,
Printre mătăniile de stele,
Frunze și fluturi. Tu nu știi
Că voi pleca și eu cu ele?!
Nu știi că în tăcerea grea,
Sub pleoapa vremii plumburie,
Ca un cocor eu voi zbura?!
Unde anume?! Cine știe...

De sângeri și de jad pătate
Mi-s tâmplele... Ce toamnă grea!
E-un drum, același... către noapte...
În toamnă iar voi evada...
Nemărginirile solare
În valuri plumburii s-au dus.
Mai tare toamna asta doare!
Lumina-n noapte s-a ascuns.

Iar pe poteca dintre vii,
Cănd trec aducerile-aminte,
Miros gutuile-arămii,
De bruma toamnei ceruite.
Copaci de-acum atât de goi,
Se-apleacă-n plângeri. Timpul trece
Și plouă, plouă zi de zi
Și-i tot mai rece, tot mai rece...

Voal foșnitor de frunze moarte
Se-apleacă peste chipul meu
Și sunt un fluture de noapte
Căzând străin la pieptul tău.
Mă dor aripile întinse,
Cerșesc solarul jurământ,
Dar toate, de acum, sunt vise.
De mâine-am să devin pământ.

Pe cer aleargă nori. Pustiu
Se desenează în adâncuri
Și pentru mine-i prea târziu.
Voi alergați către-nceputuri!
Pictați o altă primăvară
Pe pleoapa ochiului bolnav
De alb, de roșu, de lumină...
Plânge în toamnă ochiul cav...

De păsări, este cerul azi,
Gol precum cerul de furtună.
O pasăre te-nalți și cazi
Și mii de cioburi se adună
Din carnea care a rămas
Plutind fâșii pe putred cer
Și trupu-n rug de frunze-a ars...
Ce crud destin! Ce greu blestem!

Și în apusul sângeriu
Se-nalță rugi de inimi frânte.
Voal de mătasă ruginiu,
Bătând precum un ceas, ascunde
Lumina-n falduri de argint.
Și tâmpla în zvâcniri se pierde
Precum un clopot... E târziu!
Se scurge toamna-n noi, se pierde...

Dansează cetele de brazi –
Jad și cleștar, în dulci poeme.
Tu, taină,-n adormire cazi!
Ne lași ale tăcerii semne...
Melancolie, vis, căderi,
În haosul ce ne-nconjoară
În pragul fiecărei seri,
În gerul aspru de afară.

Dansează cetele de brazi
Și în apusul sângeriu,
De păsări, este cerul azi,
Pe ceru-nnourat, pustiu.
Voal foșnitor de frunze moarte...
Iar pe poteca dintre vii,
De sângeri și de jad pătate,
Aleargă-n vânt, chihlimbării...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești...

Ești precum ceața dimineții,
delicată
precum cerul de catifea
fragedă
și fierbinte ca focul din cămin,
veselă precum primăvara
și sensibilă ca vârfurile degetelor.
Ochii tăi
sunt scântei jucăușe,
cântecul buzelor tale
este balsam vindecător al rănilor.
Ascultându-te
descoperi stele.
Iubirea ta
înseamnă speranță.

poezie de , traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 8 martie 2018.
Distribuie

Noapte de lumină

noapte visată și regăsită
printre semințele timpului
învăluită în patimi cu aromă de opium
și de poezie sângerândă precum amurgul
o astfel de noapte mă trezește
din așternutul de himere
din visul pietrei țărmului
din cetatea cu porumbei
rotindu-se prin Agora

într-o astfel de noapte
cresc ziduri de stele
tu îmi citești în palmă toată istoria
în ea sunt scrise caravanele
versetele străvechi
poemele de iubire
nopțile de amor
binecuvântarea sferelor

în palma mea tu îți citești nașterea
și viețile din alte ceruri
pe când trimiteai răvașe zeilor
și-i implorai -ți aducă
amfore cu ambrozie
și o fiică a nopții care să te învețe
că există viață după moarte

și rugile ți-au fost ascultate
suntem două animale la pândă
căutându-se unul pe altul
două animale ce-și adulmecă moartea
și luptă cu sânge și nebunie
vânându-și pasiunea prin nopți ca acestea

Suntem două fericiri purtate de valuri
Pe un țărm cu doruri ancestrale

poezie de (9 martie 2011)
Adăugat de Alina Beatrice ChescaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apus timpuriu

vísele adânci mă trezesc în miez de noapte,
îmi răsuna în cap precum o cioară în colivie
spânzurată de un șirag de perle false.
De 24 de primăveri am obosit atâtea drumuri,
am avut atâtea șanse printre toți anii că aș fi putut închide prezentul într-un borcan
alb, mat și debusolant, ca o barcă în derivă.
Din nou, deschid cutiile vechi mucegăite,
doar să mai arunc o privire către ce am scăpat
printre Început și Sfârșit,
încât prezentul a devenit un real
loc al purgatoriului insignifiant.
O ușă între-deschisă către tot ce mă ține captivă
între perne îmbibate în cioburi de sticlă și clei
precum o miere solidă stratificată.
Am fost și eu tânără fiindcă mă mai zăresc printre
oglinzile acoperite de nămol macabru
care se scurge pe parchetul sârțâitor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ar fi nevoie de un gigantic aspirator cosmic pentru a strânge tot praful interstelar și atunci am vedea cerul în toată măreția lui, cu miliarde de stele albastre, galbene sau portocalii, strălucind precum diamantele cele mai prețioase.

aforism de (18 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Într-un vis precum o spirală

cad dintr-un înalt turn din sticlă și oțel
privesc ca într-o oglindă cinescopică
deși strâng ochii pentru a atenua impactul
apoi mă înalț pur și simplu ca o pasăre măiastră
fără aripi fără zbateri doar cu un fel de liniște
precum căderea unei frunze răpusă de toamnă

trezesc într-o baie de sudoare
ca și cum m-aș fi născut iar
ca și cum m-aș fi întors la un job necesar
încerc uit starea de plutire
și să mă reobișnuiesc cu gravitația
apoi pășesc ca și cum aș escalada infinitul
ca pe un vârf bănuit dincolo de stele
respir din ce în ce mai rapid
ca într-o alergare concentrică prin mine

răstorn așa de des universurile
ca într-un joc de bacara complex
poate un pic cam prea sobru pentru sufletul meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deșertul inspirației

Am pierdut din resurse,
Îmi caut inspirația după surse,
Fragmentez vidul, să am ce scrie,
Totul mi-e în jur pustiu,
Oază de melancolie.
Îmi aștept muza, precum o fată Morgana
Mă cheamă-n jocul ei, să-i port năframa.
Un dulce miraj, o halucinație,
Când secetă, când rod bun sau inundație.
Mi-e sete de cuvinte,
Dar gust doar din toropeala de gânduri,
Mă amăgesc cu o imagine lină,
M-arunc pescuiesc idei, din apa prea puțină.
Din avântul meu, rămâne doar nisip purtat de vânt,
Condeiul mi-e uscat, prăfuit de-un gând.
Înlătur praful. Încep, din nou, așterne,
Dar vorbele-mi sunt răscolite de vreme.
Mi le poartă, ca într-o tornadă,
Pentru ca, apoi, să mi le arunce,
drept în față.
Se scurg anii, precum nisipul printre degete,
E o circumstanță de viață, nu o alegere.
Îmi suflu pe gânduri, cad în genunchi,
Mă agăț de cuvânt, ridic prin mâini.
M-ai doborât prin cuvinte,
Dar îmi știu locul dinainte,
Înaintez prin furtuni de nisip,
Îmi frânează pașii, dar
Scrisul îmi e cale și inspirație pe portativ.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumină lină

Din piatra de vatră strămoșească
murmură glasuri ca de vaier,
buciumul le duce mai departe,
vremea le prinde în al ei caier.

Trec turmele să se-adape,
e încă tulbure izvorul,
răsar în câte-un ochi de apă
stropi albi îngemănați cu dorul.

Un cântec păgân se toarce-n noapte,
aspida iese la lumină
adulmecând strachina cu lapte
și vrăji se țes pe lună plină.

Cerul s-a întunecat și plouă,
din pleoape-nalte cad în taină,
lacrimi limpezi precum roua,
în boltă s-a deschis o rană.

Făra de veste aspida fuge,
vraja în două se rupe gemând,
păstorii se trezesc din gânduri
uimiți vadă un om cu chipul blând.

S-apropie tăcut ca o lumină,
pasul ușor mângâie pământul,
păstorii înspăimântați se-nchină
căci este Dumnezeu Preasfântul.

Norii se arcuiesc peste păduri,
un vuiet trece prin mugurii verzi,
omul vorbește ca din Scripturi
și-i linișteste cu vorbele blânzi.

Se limpezește către zori izvorul,
turmele sorb din apă creștină,
se pierde în zare Călătorul
într-o lumină, lină lumină.

poezie de din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Resemnări

Constat că toamna asta nu-i o Doamnă,
E mult prea rău în lume, când nu-i bine,
Și-i mult prea gol în golul plin de sine,
Când tot ce-i tot nimic nu mai înseamnă.

Se bat pe frunze razele de soare,
Pe deal, copacii dau mărunt din buze,
Poeții își fac veacul fără muze
Și muzele-și iau dreptul la purtare.

N-ai ce să faci, e toamnă și-i schimbare,
Votează ghimpii spinii-n parlamente,
Pietroaiele cer pietre inocente,
Iar inocențele vor stele vorbitoare.

Planetele au fost și ele stele,
Lumini de foc și focuri de lumină,
Ce fac din orice noapte zi senină
Și din senin o noapte pentru iele.

Nu mai sunt foc, le-acoperă pământul,
O zgură din ce-a fost o strălucire,
Căci focul lor se află în gândire,
Acolo unde arde-n noi Cuvântul.

De-aceea, câte-un om, în disperare,
Își pune foc și arde ca o novă,
Un val de jar care se sparge-n provă
Pe-o mare plină ochi de supărare.

Un foc, precum o aprigă tocmeală
C-un doctor în nimic, cu tigva goală,
Ce-a plagiat o dublă integrală,
Dintr-un tratat pe-o pată de cerneală.

Toți oamenii din noi se trag din stele
Și ard cum arde focul lor din soare
Și nu contrafăcut, ca o-închistare,
Ce poartă-n tâmple flori și ghilimele.

Dar toate știu c-au fost pe jar odată,
Când Universul le ținea de șase,
Când se-înfloreau în rochii de mătase
Și-n ochi le strălucea un foc de fată.

Tot ce-a mai fost în tot ce-a fost se-întoarnă,
Dar toamna asta n-are timp de iarnă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecoul

Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt și m-am confesat
din nou munților pentru a mă elibera
de tristeți. Tocmai cădeam de pe pământ

în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
liniște concretă și expresivă. Am atârnat

liniștea în aer. Am înțeles sensul ei în
sine, precum și sensul ei contrar. Cuvintele
și liniștea erau precum găurile negre și
stelele. În acea ardere spirituală

provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum și
visele mele lucide aparținând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ție, ele au putut

deveni gânduri amorțite și vice-versa,
într-o modalitate mult mai precisă decât
cea a cântecelor lirice, care se puteau
descompune în sunete muzicale spre a

fi recompuse din nou. În acest realism
magic, strigătul meu tăcut a devenit ecou,
și apoi, în mod definitiv, tăcere asurzitoare.
Era destul de evident faptul că demonul

făcea alpinism în jos. Am auzit doar un ecou,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată din nou."

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de țărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârșit,
ex nihilo nihil, poemul
se naște din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânța din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate ști.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Pe tărâmul în care stelele cresc din valuri

pentru o clipă mi-am închipuit că te văd
ca pe o afrodită îmbrăcată în rochie de seară
apoi un pescăruș m-a trezit din reveria nisipului
într-un miros verde (parcă a delfin jucăuș)
iar în larg printre luminile din rada portului
un licurici a ieșit mai devreme anul acesta
sau poate e doar un spiriduș
(sssst să nu cumva realizeze că l-am dibuit)
risipindu-se printre valuri
precum luna în zănateca ei căutarea

toate aceste drept bonusuri
la un hotel de miliarde de galaxii
sunt garanție că nu a fost deloc supărător
dorm îmbrățișat cu cerul nopții
pe un pat de scoici clevetitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!