Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte
Bărci de gânduri plutesc pe moleculele uitării
Alge împotmolind tălpile viselor
Mărturia exploziei electrice cirus
Prunii livezii îşi şoptesc egloge
Văzduh geometric (...)
Nori în vârtejurile naşterii apotropaice
Sculpturi pop din cuburi de bazalt lipite cu aracet
După-amiaza petrecută la fereastră (...)
Sprijiniţi în palmele transformate în frunze
Triunghi ascuţit ca o rachetă scuturându-şi şuviţele de flăcări
Vechi locomotive negre răsturnate precum nişte jucării pe covor
Părăsindu-ne plutele înotăm în propriile lacrimi
Cadet pe corabia cu nume de pasăre
Vântul îmi toceşte muchiile cubiste ale buzelor ce rostesc numele
Iubirii
(...)
Făpturi hidrodinamice plonjând optimist în pâlnii cu mortar
Falsă exasperare în faţa arborelui pragmatic
Tablouri realizate cu amprente cromatice
(...)
Bibelouri purtând conversaţii în noapte pe rafturi
Culori aşezându-se simplu pe hârtia umedă
Seraficul amestecat cu abjecţia daimonic geniu lucrând la normă
Valuri sărate îmi inundă cortegiul
Pe chip am o meduză ca mască mortuară
Din bare de fier nituit un măslin cu frunze ghimpate de plexiglas
Ocean cu valuri distincte precum tuşele impresioniste
Planeta stratificată arbitrar urletul durerii Pământului
Bancnote folosite în loc de cărţi de vizită şi de lanterne
Oameni ucişi pentru bani purtând steme de state
Moartea insinuându-se printre noi ca unică realitate
Lumea a Treia legată în lanţurile lagărului planetar
Encefalul atmosferic al Terrei ros de depresie
Bolovan turtit înaintând în necunoscut
Oraşe invadate de imperii de termite
Diptere gri ce-şi depun ouăle în pielea noastră
Radiourile liniştindu-ne angoasele întru importantul comerţ
Viaţa părăsindu-mă la crepuscul
Unul din şamanii comunităţii
Revoluţii de catifea înăbuşite cu perne de pluş
Pictură în frescă imitând grafitti-uri
Frunze de cireş zburlite precum o coafură afro
Evenimente de abia trecute năpădite de mâlul aglomerării prezentului
Nisip curgând misterios din cutii de carton (...)
Copilăria devenită un situ arheologic
Dansul expresionist al frunzelor însufleţite de vânt
Picurii de apă spălându-mi praful de pe chip
Stele îngropate pe umerii generalilor
Noaptea sosind ca o divizie de tancuri
Frunze purtate de vânt în deşerturile mantice ale îndoielii
Furnicar de stele adunate în jurul matcei
De la mii de ani lumină distanţă Pământul strălucind enigmatic
Muşte zgâriind hexagonal sticla
Circular şir de zile primitive salbă de mărgele străvezii
Pleoape arzând tropical lângă clipocitul febrei marine
Nisip topit în lingouri
Moartea îndepărtată precum următorul week-end
Încă o noapte sub cerul pelasg
Ziduri surpate cerul nopţii scăpărând ca un vitraliu
Legende ţesând trecutul
Elicoptere transportând uraniu către centrele de prelucrare
(...)
Oceanul Arctic inundând Europa
Tatuaje incaşe în scoarţa baobabilor
Deznădejdea zvâcnind precum un peşte abisal
Filozofi încărunţind la orele18
Schelete de uriaşi dinozauri lângă autostradă
Lavă încremenind sub elemente
Aborigen sfârşit sub soarele pătrat
Efemeră argumentaţie a erorii convingătoare ca o bilă de heroină
Docte biblioteci umplute cu tomuri despre greşeală
Vieţi trăite doar pentru a umple câteva cărţi sau cd-uri
Şi apoi o moarte adesea autoprovocată după un lame destiny
Rânduri albastre scrise de fiecare din cei mai mulţi din cei şase miliarde
în imponderabilitatea revelaţiei ignorate
Aliniamente de zgârie-nori captând feeling-ul genezei şi al primului
început
Conştiinţa mozartiană a frunzelor
Neoplastic Stratocaster
Lira electrică pe măsura secolului douăzeci
Corzi de aur ce vor amuţi când noi
Vom fi acolo şi nu aici
Revelaţii paraşutându-se precum trupele de ocupaţie
Albastru Ierihon sunând în saxofoanele Harlemului
Singurătate strivită ca un pachet de carton
Ploaia izbind frunzele copacilor
(...)
Muşuroaie crescând precum oraşele sub lumina de neon a amurgului
Copaci de umbre acoperite de aburul gheţii ochilor noştri
Bard rătăcit printre Muze în Parnassos
Duh expiator pogorât călcând pe frunzele galbene
Din inima mea
Surpat zid în jurul templelor greceşti susţinute
De aliniamente de furnale în flăcări
Suflare de aer cald pe ochi
Apa solidificată în aisberguri
Transparente ziggurat-uri curgând ca un oras de uriaşe
Blocuri către sud
Topindu-se tot mai mult şi devenind apă amară
Şi întunecată precum fruntea unei surori din Africa
Inspiraţia strivind metafizic poeţii
Arta devenită o ştiinţă exactă
Universul sprijinindu-se pe o singură axiomă
Gheizere trădând râuri subterane
Meşteşugari medievali reprezentând miracolul în catedrala
Cu ferestre mari cât oglinzile de mână
Muncitoare jamaicană sub soarele mulatru împletind cântece în păr
(...)
Imaginea lui Hristos fotografiată în emulsia de sânge a
Giulgiului Africii
Frunze scuturându-se enigmatic din glastra ikebana
Marea Egee înverzind transparent insulele locuite de apostoli
Cu tălpi prăfuite
Feţele fraţilor noştri înnegrite de lacrimi
Nervi scormoniţi exhibiţionist în cadrul noilor isme
Muzica de cameră dispărând de pe servere
Din lipsă de afişări
(...)
Oameni dărâmaţi contemplându-şi degetele încleştate
Unghii umplute de pământul aspru al urletului
Egoismul narându-şi propriul ego amăgit de tricksteri
Sfârşitul strălucind pe munţii Canaanului
Prooroci anunţându-ne deznădejdea
(...)
Consumatori zâmbind cu priviri de zombies
Becuri de tungsten falsificand lumina udă a cuvintelor
Pagini tipărite industrial conţinând unice clipe de revelaţie
Ochi verde smarald străluceşte luna în surdul clipocit cosmic
Buze de fildeş murmurând rugăciuni în arhipelaguri oceanice
Treime nevăzută
Graţie pogorâtă însufleţind lutul
Epifanică reflexie a Luminii în luciul frunzelor
Nori străjuind ca un cântec brazilian
(...)
Ritm ciobit oval printre pietrele născute de apa râului
Litere străvezii ilustrate de înluminura dimineţii
Oameni murind de frig în blocul nostru într-o noapte oarecare de iarnă
În care noi ne-am uitat la televizor şi apoi... îţi aminteşti?
Am pornit radioul şi am dat făcut un chef
Sau mai ţii minte când am mers cu maşina o lună mai tarziu?
Şi la punctul giratoriu stătea un tânăr la ocazie
Un muncitor, un student, cine ştie ce-o fi fost.
Nu l-am luat şi apoi la sfârşitul săptămânii am citit un articol mic
În gazeta oraşului în numărul 21-28 ianuarie:
Un tânăr navetist a fost găsit degerat şi jefuit la sensul
Giratoriu.
(...)
Nori alunecă precum nişte ciudate bărci de pescari
Salcâmi niciodată înfloriţi uzi de picurii de cerneală ai nopţii
Frunziş încărcat de păsări şi gânduri
Muzicalitatea pământului vâjâind în penumbră
La vere revolution est prêt a porter
Picioarele mi se afundă în răcoroasele frunze ale nopţii
Clipesc cu ochi limpezi ca doua pete de acuarele
Evanescent personaj de animaţie cu privire indigo
Înserarea se manifestă printr-o absenţă
Necunoscut strălucind mistic de cealalta parte a ostrovului
Jungla strălucind în ochi africani
Penele păsărilor îngălbenind în septembrie
Ochi arşi de acidul propriilor gânduri
Cu ochiul inimii deschis călătoresc către cerurile în revoluţie
Rotindu-se amplu sub strălucirea tălpilor
Lui Dumnezeu
Scoici secretând perle în jurul sidefului zgâriat ostrakon
Tristele momente când inima omului devine pură ca un excalibur
Marea oglindă a eterului reflectând orbitele Galaxiei
Măşti gratuite zâmbind vorace sub stindardul mizeriei
Idealişti murind în singurătate
Extazul profetizând în magnifică pierdere de sens
Cărţi arse în cuptoarele furnalelor
Primitivi aborigeni zgâriind grafitti-uri mnemotehnice
Nesfârşitul născându-se aici printre ocru-ul frunzelor
Strălucirea apei la orele 17 dând iluzia creaţiei păstrătoare a negaţiei
Solipsiste
Universul iluzoriu mutant al Ideii
Poet pitoresc precum un bibelou zdrobit pe caldarâm
Sunt orbit asemeni unui somn albastru-întunecat scos repede la lumină
Noaptea aruncă o altă lumină ce pâlpâie în nervii noştri
Având ca umbră mizeria propriei inimi mă las luminat
De frunze şi vântul ireversibil
Dealurile se cabrează înconjurând oraşul
Asemeni unei turme nomade
Veşnicii consumatori ctitorind supermarket-uri
Trandafiri părăsiţi pe o bancă
Martori ai unei întâlniri ratate
Blânzi piţigoi morţi de frig iarna
Simetrii fasciste înceţoşează muşuroaiele în această zi putredă
Iar până la urmă tot ce ramâne e un cantec reggae
Fluture acoperit de mici cristale escaladând vertijuri
Salcâmii acoperiţi cu muşchi şi lacrimi
(...)
Artă apărând în mod secundar din pură necesitate
Muzica devine palpabilă într-o partitură de bemoli
Cărţi cad misterios din rafturi alegându-ne
Fauna marină înţepenită în pietre
Nor fluturând ca un sombrero
Din metrou cerul văzut printr-un grilaj
Cu păr valuri sărate aed al Lumii a Treia
Luminozitatea cerului estompându-se treptat ca pe un dreptunghi
Vegetaţia primăverii strălucind ca fosforul
De pe spinarea peştilor oceanici
Verzi
Ce muşcă atunci când vrei să-i scoţi din acvariul supermagazinului
Amurgul clipind în Morse cu ochii lui albaştri
Cerul mă săruta cu buze întunecate
Protest incizat în copacii de aur nativ ai dezastrului optic
Alge şi cochilii îngreunează apa albă a fluxului
Peste pietre râul
Draperie transparentă precum o respiraţie
Lemn închircit într-o creştere a abstractului
Angajată într-o dispariţie prematură planeta respiră
Sub fulgere matematice
Lumina organică strălucind în noi
Terra devenita o aglomerare urbană
Poemele autorilor romantici înălţându-se în turnuri
Prin camera de cămin
Noaptea străluceşte precum o stea reflectată în mii de oglinzi
Frigul mirosului pătruns de răşină al ierburilor din tundră
Linii ritmice ale noului neolitic pe chipul planetei
Vocea-mi se multiplica în coifuri de fier
Deznădejde în fluctuaţii însoţind triburi de clone
Mitic păcurar al turmelor de nori
Ploaia maschează cu desăvârşire sfârşitul
În straturi adânci de şisturi ferigi carbonizate
Apriga zbatere a aripilor
Timpul înnegrind fereastra
Plopi cu frunziş de flăcări luminând precum îngerii
(...)
Copilăria fluturând grandios zmee în urmă
Stinse linii de albastru şi lumină ştearsă compunând o operă de artă
Ameţeli vâjâind precum un salt boungee-jumping
Paradigma mayaşă scufundându-se în lichidul cerului
Manechine de plastic transportate spre săli de expoziţie
Şi acei ochi orbi
Când deja exist şi degetele lui de lumină
Mi-au mângăiat fruntea când am ieşit din ele
Când am să respir pentru ultima oară
Am să-i devin propria respiraţie
În rotaţie imperceptibilă Soarele
Sentimente patristice acoperindu-ne privirile precum un păr prea lung
Comper al Apocalipsei printre pietrele insulelor
Remuşcările înaintând în divizii
Natura deszapezită de imaginaţie lângă
Sfârşit
Vă rog nu mai levitaţi
Profilul arhetipal al unei fiole cu penicilina sau al aceleia
O cât de valoroase al unui viitor antidot asupra virusului HIV
Vindecarea înscrisă într-o metafizică formulă chimică
Gânduri deznodate la suprafaţă din imponderabilitatea şi hipnoza lirei
Note de jazz
Monoton lustruind sticla dimineţii
Bompres al meditaţiei scufundat iar şi rar în omniprezenţa inutilităţii de zgomote
Păsările imprimându-şi caracterele cuneiforme ale aripilor
În plastelina atmosferei
Fulgerele întruchipează nişte albaştri plopi cristici
Stoluri de flash-uri răsfirându-se planat în pieptul electric al poetului
Instrumente muzicale de aramă şi simţământ perpetuu
Precum plantele care ies din pământ
Cifre arabe
Vărsatul de vânt al dezamăgirii primăverii exacte
Cerul acoperindu-mă ca un scut de marmură
Aglomeraţia de asteroizi densă ca un perete
Galaxiile angajate într-un magnetic joc zen
Ecoul fântânii părăsite încărcându-se de ecouri galbene
Nava cosmică făcută din diamant
Meteor al suferinţei omului în ostroave de lumină
Diluviunile timpului târâte în abstracte rotaţii
Oceane de fosfor aureolând planete în geneză
Terra
Enigmatică precum un monument de pietre neciplite
Acoperit de alge şi ploaie
Cerul pătat de nori
Ca şi cum ar sta la pândă
Visare înscriind pătrate în raze incerte
Rugăciunea şi-a lasat semnul mâinii în praful podelei
Guri sărutand petalele diafanei atingeri a Ideii
Ţipătul vertebrelor depunându-se în sedimente
Panteon de formule algebrice adăpostind cuvintele profeţilor
(...)
Sub nori pluteşte împietrita maieutică a ratării
Pătrat curb zgâriat de colţii primelor zile
Înalte statui de fier cu ochii sfărâmaţi de fulgere
Cununa din frunzele gândurilor
Flirt al abstractei Muze
Suflet lăsat vraişte în urma polisului pustiu al cunoaşterii
Catolice rugăciuni oglindite în sticla vie a ochilor
(...)
Emoţia nesfârşită a înserării ce întârzie pe ramurile
Încă înfrunzite
Şi emoţia părăsirii omului de aur
Cu ochi adânciti de idol
Statuie care va pândi din orice Babilon
În asfinţit fereastra strălucind galben
Precum sufletul nostru
Lira elenă împrăştiind stoluri de sunete
Frunze înconvoiate precum ogivele răzuite în piatră
Bolovani eclipsaţi de efortul aripilor
În această noapte liniştită precum o pană de curent
Ochi sprijiniţi tridimensional de fruntea veşniciei
Fulgere ne încunună părul cu aripi albe
Arabescul fiinţei cercetându-ne în incandescente valuri
Plopi sărutându-se ca pe băncile Parisului sub ecranul imaterial al cerului
Umbrele amurgului înaintând înăuntrul oglinzilor
Şi încăperilor oraşului
Pleoapele nopţii zvâcnesc răsărituri
Părul vântului spălat în vârtejuri de linişte
Suflete fuzionând prin sărut precum acuarelele
Universul străluceşte în noapte asemeni unui mare New York
(...)
Adevărul incendiindu-mă cu o mângâiere inefabilă.

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Frunze de rugină aruncate-n vânt.

Trist i-afară, cu nori ca de plumb
Şi vântul azvârle o ploaie haină;
Sufletul meu e ca o floare străină.
În zări îndepărtate ţipete de corb se-aud.

Prin covoarele de frunze nu se-aude al greierilor cânt.

Şi soarele ca un june palid strălucind,
Pe cerul cel albastru ca o panseluţă
El îşi aruncă ultima rază călduţă
Spre pământul îngălbenind.

E toamnă, sufletele se deschid,
Precum a nufărului dulce floare
Când e primăvară sau când citind O tristă sau veche scrisoare.

E toamnă! Frunze de rugină aruncate-n vânt,
Prin frunziş nu se-aude al greierilor cânt.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluminare

luna era grea şi abia se rostogolea în tării,
urma să plouă îndelung,
să se cureţe pădurile
să se spele pletele brazilor şi ochii fecioarelor
printre gene ca stelele,
lungi-răsăritene,

urma să fie noapte grea,
creşteau inimi sălbatice de prunci,
mureau inimi mari obosite,
inimi care muşcau din zidul spoit cu humă
precum licărul flăcării din vatră,

de fiecare dată când Dumnezeu chema
praful ca aurul asupra mea,
era prea mult cuvânt şi prea puţină pâine,
şi mă umpleam în pântec de tot ce odinioară
trecuse cu pas de om
peste pragul altarelor, marilor grădini ale cerului,
unde doar grăunţa luminii reînvie
chip şi lut, de aici şi până-n veac

trecuse şi viaţa mea precum mraniţa pădurii,
precum scoarţa cărţilor,
zidul ros al bisericii
şi toate cele care se destramă
să-mi coasă cămaşă de mireasă din apa râului,
să-mi sape fântână în gândul bătrânilor
să-mi taie sicriul din păduri ce nu mai sunt

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Philosophy

Zilele curg la vale precum apa,
dar noaptea, cine ne-o mai roade disperarea
de care ne-am lipit, bolnavi,
cu pleoapa?

M-am întrebat ascuns într-o încăpere-a minţii-
sunt trogloditul propriilor gânduri -
din ce-aluat ambiguu ne-au făurit
părinţii...

Sunt stele, sunt valuri de lumină, purpurii,
doar caut seara printre frunze moarte
răspunsuri la-ntrebarea unei întregi
filozofii.

Din căutări în căutări, lovindu-mă de cer,
contemplu vag în orice împrejurare
o lume la cheremul pământului
stingher.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (30 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica vine în întâmpinarea dansului

precum o pereche ideală într-un plan
iar din a treia dimensiune cade cuvântul
ca un fulger într-o noapte
doar păsările colibri dansează cu petalele
precum baletează păpădiile cu cerul
într-o libertate aproape de nebunie

dintr-o scoică ascultă marea ritmul
pe când o rază jucăuşă desparte perfecţiunea
în perechi veşnic inegale

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperişul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopţii
rotind galaxiile morţii.
Între noi cerul roşiatic îmbrăţişează
umbre de vânt.
Îţi scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogoleşte
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum şerpii de apă
în singurătatea şuierătoare.

Îţi beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă aşez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculţe,
prin ierburile vii caracatiţe ale timpului mut.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul Toamnei

Îţi poartă vântul ale tale roşii buze
Şi loveşte cu sărutul fragile frunze,
Ce se usucă pe loc şi groaznic cad,
Oare de mă vei săruta ce o să fac?

O să ruginesc şi eu precum verdeaţa,
Sau mă voi îneca în rouă ca dimineaţa?
Mă pui pe fugă ca pe razele de soare,
Când aduci Septembrie peste mare.

M-aş ascunde la umbra unui falnic tei,
Poate aşa nu mă vor găsi privirile ei,
Şi-am să-i aştept ale sale lacrimi
Să-mi fac un ceai din dor şi patimi.

Mi-e frică să alerg, să nu calc pe frunze,
Şi să strivesc ca un hain urmele de buze,
Doar brazii toamna îşi ignoră soarta,
Cine sunt eu? Să stric anotimpului arta.

Chiar de mă va usca al tău ruginiu sărut
Îl doresc ca un cuvânt rostit de-un mut,
Chiar de mă va rupe al tău vânt
Îl doresc precum groapa doreşte pământ.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru acel om care a realizat scopul spiritual al vieţii şi care a devenit prin aceasta tolerant precum pământul, ferm precum fulgerul lui Indra şi transparent precum un lac fără sedimente sau impurităţi, nu mai există rezervate noi vieţi în această lume.

citat clasic din Buddha
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinte ( *** )

ştergarul ce păstrează
Chipul Tău,
devine icoană,
curgând ne-ncetat
în fântânile Dorului
de Lumina Ta...

... acea fărâmă,
tainic curgând
prin sângele trupului meu.

o privesc în uimire,
în tăcere ascultând
foşnetul culorilor,
devenite brazi
şi cer,
şi ochi,
şi aură,
şi inimă,
în pieptul înfăţişărilor
ce dau viaţă veşniciei...
... căutărilor din oameni...

ascultă sunetul,
gândul meu,
când alerg suflet
printre miriardele de picături
din trup de albastru,
împletind bucuria
cu auriul cernut
din pocalul dărniciei Tale.

Părinte,
inima mea te caută mereu
în adâncurile pădurilor,
în care pulsează inimile gemene,
ale cuvintelor ce prind în salba sensurilor lor,
Numele Tău.

Părinte,
uimitoare aşternere de viaţă
surâde răsăritului,
din palma fulgului
obosit să mai zboare...

aşternut cu tâmpla
pe inima unei frunze,
celulele râd şi îi cântă
cu Glasul Tău,
până când
îl văd strălucind,
până când
firele de iubire din el,
tresaltă a Dor...
de Zbor...

Copilă,
Tac.
las firul cuvintelor tale să curgă...

pietrele râului de foc freamătă
în sufletul tău...
Lumină din Lumină
cerne timpului tău, nisipul din care,
perla bucuriei de a fi Om
se va naşte,
va străluci Soarelui
cerul din adâncul inimii tale

aşteaptă.

ascultă.

uimeşte clipa.

taci.

iartă.

poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum...

precum o stâncă ruptă în bucăţi
-fluidă lavă
curg lin înspre apoi şi judecăţi
scuipând otravă

precum un un fruct oprit, căzut posac
din cerul verde
rostogolesc în n-am fără capac
nimic ce pierde

precum o funie ajunsă dur la par
-întinsă strună
vibrează-n spaţiu unduiri de har
şi clar de lună...

poezie de Iurie Osoianu (31 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor

De ziua iubirii te îmbrăţişez
Îţi dăruiesc o năframă ţesută cu razele soarelui,
Scăldată în vechile pietre ale morilor
De unde cuvântul se ridică din apă la cer.
De ziua iubirii aş vrea să mă aştepţi cu sufletu-n palme
Să-mi fii vioară, să-ţi cobor noaptea de pe cer
Şi ochii tăi să lumineze ca stelele de ziua iubirii
Deschide-ţi inima tot mai larg!
Precum inima îngerilor făcuţi din lumină
Căntă şi iartă pe semeni tăi ca să împaci iubirea cu cerul senin,
Precum inima mea te iubeşte pe tine!

poezie de Lorin Cimponeriu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor

De ziua iubirii te îmbrăţişez
Îţi dăruiesc o năframă ţesută cu razele soarelui,
Scăldată în vechile pietre ale morilor
De unde cuvântul se ridică din apă la cer
De ziua iubirii aş vrea să mă aştepţi cu sufletu-n palme
Să-mi fii vioară, să-ţi cobor noaptea de pe cer
Şi ochii tăi să lumineze ca stelele de ziua iubirii
Deschide-ţi inima tot mai larg.
Precum inima îngerilor făcuţi din lumină
Căntă şi iartă pe semeni tăi ca să împaci iubirea cu cerul senin,
Precum inima mea te iubeşte pe tine!

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Că nu eşti tu alesul..." de Violetta Petre

M-am săturat de lacrimi de cerneală,
Mi-e dor din nou de nopţile nebune,
Albastrul s-a ascuns în sticla goală
Avînd pe etichetă două prune.

Iubirea e bolnavă şi mă minte
Dar nu o să îţi port vreodată ură
Mă oblojesc de suflul ei fierbinte
Când iau din sticlă o înghiţitură!

Ai ochi albaştri ca de peruzea
Şi străluceai precum un diamant,
Dar ei erau mereu pe urma mea...
Precum un scanner ultra-performant.

Erai incendescentă, nu fierbinte
Din carpian şi până-n metatars
Făcut-am numeroase jurăminte,
Dar totdeuna m-am pârlit, m-am ars!

Tu te-ai deschis în faţa-mi ca o carte,
Umblând pe poante, un tardiv balet,
Ca zborul trist al unei frunze moarte...
Dar ce păcat... că sunt analfabet!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi să fii o floare

De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineaţa,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viaţa,

Ai da şi tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar şi de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul

Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morţilor tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?

De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să şteargă de pe inimă toţi norii?

Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ţi va veni în viaţă,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori şi ea-ntr-o dimineaţă!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă toamnei ruginii

Aleargă-n vânt, chihlimbării,
De sângeri şi de jad pătate.
Iar, pe poteca dintre vii,
Voal foşnitor de frunze moarte...
Pe cer aleargă nori... Pustiu
De păsări este cerul, azi
Şi în apusul sângeriu
Dansează cetele de brazi.

Aleargă-n vânt, chihlimbării,
Printre mătăniile de stele,
Frunze şi fluturi. Tu nu ştii
Că voi pleca şi eu cu ele?!
Nu ştii că în tăcerea grea,
Sub pleoapa vremii plumburie,
Ca un cocor eu voi zbura?!
Unde anume?! Cine ştie...

De sângeri şi de jad pătate
Mi-s tâmplele... Ce toamnă grea!
E-un drum, acelaşi... către noapte...
În toamnă iar voi evada...
Nemărginirile solare
În valuri plumburii s-au dus.
Mai tare toamna asta doare!
Lumina-n noapte s-a ascuns.

Iar pe poteca dintre vii,
Cănd trec aducerile-aminte,
Miros gutuile-arămii,
De bruma toamnei ceruite.
Copaci de-acum atât de goi,
Se-apleacă-n plângeri. Timpul trece
Şi plouă, plouă zi de zi
Şi-i tot mai rece, tot mai rece...

Voal foşnitor de frunze moarte
Se-apleacă peste chipul meu
Şi sunt un fluture de noapte
Căzând străin la pieptul tău.
Mă dor aripile întinse,
Cerşesc solarul jurământ,
Dar toate, de acum, sunt vise.
De mâine-am să devin pământ.

Pe cer aleargă nori. Pustiu
Se desenează în adâncuri
Şi pentru mine-i prea târziu.
Voi alergaţi către-nceputuri!
Pictaţi o altă primăvară
Pe pleoapa ochiului bolnav
De alb, de roşu, de lumină...
Plânge în toamnă ochiul cav...

De păsări, este cerul azi,
Gol precum cerul de furtună.
O pasăre te-nalţi şi cazi
Şi mii de cioburi se adună
Din carnea care a rămas
Plutind fâşii pe putred cer
Şi trupu-n rug de frunze-a ars...
Ce crud destin! Ce greu blestem!

Şi în apusul sângeriu
Se-nalţă rugi de inimi frânte.
Voal de mătasă ruginiu,
Bătând precum un ceas, ascunde
Lumina-n falduri de argint.
Şi tâmpla în zvâcniri se pierde
Precum un clopot... E târziu!
Se scurge toamna-n noi, se pierde...

Dansează cetele de brazi –
Jad şi cleştar, în dulci poeme.
Tu, taină,-n adormire cazi!
Ne laşi ale tăcerii semne...
Melancolie, vis, căderi,
În haosul ce ne-nconjoară
În pragul fiecărei seri,
În gerul aspru de afară.

Dansează cetele de brazi
Şi în apusul sângeriu,
De păsări, este cerul azi,
Pe ceru-nnourat, pustiu.
Voal foşnitor de frunze moarte...
Iar pe poteca dintre vii,
De sângeri şi de jad pătate,
Aleargă-n vânt, chihlimbării...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi nevoie de un gigantic aspirator cosmic pentru a strânge tot praful interstelar şi atunci am vedea cerul în toată măreţia lui, cu miliarde de stele albastre, galbene sau portocalii, strălucind precum diamantele cele mai preţioase.

aforism de Mihail Mataringa (18 octombrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti precum ceaţa dimineţii,
delicată
precum cerul de catifea
fragedă
şi fierbinte ca focul din cămin,
veselă precum primăvara
şi sensibilă ca vârfurile degetelor.
Ochii tăi
sunt scântei jucăuşe,
cântecul buzelor tale
este balsam vindecător al rănilor.
Ascultându-te
descoperi stele.
Iubirea ta
înseamnă speranţă.

poezie de Pawel Mendakiewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus timpuriu

vísele adânci mă trezesc în miez de noapte,
îmi răsuna în cap precum o cioară în colivie
spânzurată de un şirag de perle false.
De 24 de primăveri am obosit atâtea drumuri,
am avut atâtea şanse printre toţi anii că aş fi putut închide prezentul într-un borcan
alb, mat şi debusolant, ca o barcă în derivă.
Din nou, deschid cutiile vechi mucegăite,
doar să mai arunc o privire către ce am scăpat
printre Început şi Sfârşit,
încât prezentul a devenit un real
loc al purgatoriului insignifiant.
O uşă între-deschisă către tot ce mă ţine captivă
între perne îmbibate în cioburi de sticlă şi clei
precum o miere solidă stratificată.
Am fost şi eu tânără fiindcă mă mai zăresc printre
oglinzile acoperite de nămol macabru
care se scurge pe parchetul sârţâitor.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un vis precum o spirală

cad dintr-un înalt turn din sticlă şi oţel
mă privesc ca într-o oglindă cinescopică
deşi strâng ochii pentru a atenua impactul
apoi mă înalţ pur şi simplu ca o pasăre măiastră
fără aripi fără zbateri doar cu un fel de linişte
precum căderea unei frunze răpusă de toamnă

mă trezesc într-o baie de sudoare
ca şi cum m-aş fi născut iar
ca şi cum m-aş fi întors la un job necesar
încerc să uit starea de plutire
şi să mă reobişnuiesc cu gravitaţia
apoi păşesc ca şi cum aş escalada infinitul
ca pe un vârf bănuit dincolo de stele
respir din ce în ce mai rapid
ca într-o alergare concentrică prin mine

răstorn aşa de des universurile
ca într-un joc de bacara complex
poate un pic cam prea sobru pentru sufletul meu

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de lumină

noapte visată şi regăsită
printre seminţele timpului
învăluită în patimi cu aromă de opium
şi de poezie sângerândă precum amurgul
o astfel de noapte mă trezeşte
din aşternutul de himere
din visul pietrei ţărmului
din cetatea cu porumbei
rotindu-se prin Agora

într-o astfel de noapte
cresc ziduri de stele
tu îmi citeşti în palmă toată istoria
în ea sunt scrise caravanele
versetele străvechi
poemele de iubire
nopţile de amor
binecuvântarea sferelor

în palma mea tu îţi citeşti naşterea
şi vieţile din alte ceruri
pe când trimiteai răvaşe zeilor
şi-i implorai să-ţi aducă
amfore cu ambrozie
şi o fiică a nopţii care să te înveţe
că există viaţă după moarte

şi rugile ţi-au fost ascultate
suntem două animale la pândă
căutându-se unul pe altul
două animale ce-şi adulmecă moartea
şi luptă cu sânge şi nebunie
vânându-şi pasiunea prin nopţi ca acestea

Suntem două fericiri purtate de valuri
Pe un ţărm cu doruri ancestrale

poezie de Alina Beatrice Chesca (9 martie 2011)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!