Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sărutul Toamnei

Îți poartă vântul ale tale roșii buze
Și lovește cu sărutul fragile frunze,
Ce se usucă pe loc și groaznic cad,
Oare de mă vei săruta ce o să fac?

O să ruginesc și eu precum verdeața,
Sau mă voi îneca în rouă ca dimineața?
Mă pui pe fugă ca pe razele de soare,
Când aduci Septembrie peste mare.

M-aș ascunde la umbra unui falnic tei,
Poate așa nu mă vor găsi privirile ei,
Și-am să-i aștept ale sale lacrimi
Să-mi fac un ceai din dor și patimi.

Mi-e frică să alerg, să nu calc pe frunze,
Și să strivesc ca un hain urmele de buze,
Doar brazii toamna își ignoră soarta,
Cine sunt eu? Să stric anotimpului arta.

Chiar de mă va usca al tău ruginiu sărut
Îl doresc ca un cuvânt rostit de-un mut,
Chiar de mă va rupe al tău vânt
Îl doresc precum groapa dorește pământ.

poezie de din Autopsia Inimii (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Dorul meu sunt eu

Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.

M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat mor, lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.

Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit – simt un mare prost!

Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?

Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că iubește.

Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate sece!
Mi-e dor acum de ducă, vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.

Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, vrea mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult te iubesc.

Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?

Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.

Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.

M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, fie sărutată.

Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.

poezie de (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aștern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt ușor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben și portocaliu,
Pierd din culoare,
precum și cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e și acum, era și atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
și deprimă.

Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieții nu-i etern.

Așa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
gust din rodul tău,
simt ploaia, cum îmi inundă trupul,
Așa cum faci tu, cu gândul meu,
fiu decor, fiu parfum
Într-o poză de album.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă

Mi-au ruginit frunzele de dor
Și strugurii-mi atârnă greu
Și lacrimile-mi cad mereu
Și vântul și ploile mă dor.
Împletește-ți crengile cu ale mele.
Sărută-mi fruntea, sărută-mi rădăcinile,
Întoarce-, dezbracă-mă de frunze,
Presară-mi pe tot trupul gol atingeri dulci de buze.
Mi-a ruginit dragostea de toamnă,
Ïnvață-mă să o iubesc mereu,
Să fac din cerșetoare la loc o doamnă,
Iar pe tine te fac al meu.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trupul tău

Trupul tău, a dor miroase,
Sau a ploaie-n asfințit,
A cireșe mari, pietroase
Și a lacrimi care mint.

Doua pere pârguite
Se topesc pe-a mele buze,
Strânse-n palmele sfințite
De parfumul... unei muze.

Și mi-e bine... și mi-e sete
A sorbi din tine, iată,
Fără urmă de regrete,
Seva dragostei curată.

Și mi-e foame de iubire,
Dulce, pusă-ntr-un sărut,
Peste trupul tău subțire
Ce se coace-n așternut.

Trupul tău, miroase-a mure,
Sau a mac topit în soare,
Când vin fluturi te fure
Și-n adânc... îți coboare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vrei să mă lași?

Vrei să mă lași?
Vrei să mă lași te sărut?
Promit că nu am să stric nimic,
poate am să pun
pe ici-colo câte ceva.
Am pun
câteva raze de lumină
în ochi,
sau un zâmbet strengăresc
pe colțul celor mai senzuale buze,
sau poate am să pun
puțină poezie pe fruntea
brăzdată de timp,
sau poate am să pun
mâna îți ating roșul
nefiresc din obraz.
Promit îți ating
atât de ușor sufletul
încât să nu simți că te dor,
sau poate am să te dor,
poate am să aduc
mobilier nou pentru inima ta,
câteva sentimente acolo,
ca să nu vin cu mâna goală.
Poate am să stric ceva totuși!
Da.
Vreau să stric ceva,
nu pot trec așa
prin viața ta fără las nimic,
am să îți stric tristețea,
de aceea am să-ți mobilez
sufletul cu fiecare zori de zi,
cu un sărut pe fiecare vis,
am să o acopăr cu palmele mele,
să mă doară pe mine,
eu pot să o duc.
Și am să mai fac o stricăciune,
am să stric fiecare zi
când nu vei zâmbi,
aceea nu e ziua ta.
o trăiești în locul altcuiva.

lași te sărut?
Promit să nu stric nimic!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbra celor nevăzuți

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!

Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?

Oare cum s-ar potrivi,
Așa și, așa și,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, așa și pe Pământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Speranță fără precedent... (Doresc!)

Și tot ce fac e să mă-ntreb de tine,
De-ți este bine, de ești fericit...
Și chiar de nu ai procedat cum se cuvine,
Eu te-nțeleg, te iubesc și nu te vreau robit!

Și chiar de m-ai îndepărtat când te doream,
Am acceptat, plângând în mine mut...
N-ai vrut știi ce am simțit și ce simțeam,
N-ai vrut dai iubire cu-mprumut.

Și îmi doresc să fii tot al meu!...
Nu vreau doar jumătăți de viață!
De-acum fim doar noi doi mereu,
spargem distanța cea de gheață...

Și tot ce fac, îmi zboară inima spre tine...
Nu pot să o opresc...!
O parte din mine, fi rămas la tine,
E tot ce sper și tot ce îmi doresc.

Și îmi doresc povestea care,
Ne readuce în față pe amândoi...
iubești tu, atât de tare oare,
fii al meu... ne unim din doi?...

Mi-e dor imens de zâmbetul tău dulce,
Mi-e dor să mă arunci în lumi de vis...
Ce aduce ceasul, anul nu aduce
Și sper la un miracol mult visat, nestins!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rest de petale prin eter

îmi cade toamna la picioare,
covor de frunze e pe jos,
pomii răriți plâng după soare,
sunt ca un arbore scorțos

pășesc cu mine singuratic,
poteca duce în trecut,
în amintiri pierdut slugarnic
contopesc cu gândul mut

frământ în palme frunze moarte,
le-am prins din zbor când au căzut,
privirile îmi sunt ciudate,
îți simt pe buze al tău sărut

m-aplec și rup o roșie floare
dar cui s-o dau, nu ești aici,
în mine totu-i remușcare,
frământ și floarea frunzei mici

îmi pare rău, apoi de-odată,
îmi scutur palmele și cer
iertare florii sfărâmată,
rest de petale sunt eter

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de tine sau de ele?

Poate că, de fapt, nu mi-e dor de tine
Ci de felul în care Universul ți se-nchină
Când mi te-apropii sau când ești cu mine
Mi-e dor de întunericul făcându-se lumină
-ți mângâie picioarele fugind pe-a mea retină
Tălpile tale, fac pământul gură
Pe care apăsat și-n mers o fură
Gleznele tale fac din iarbă floare
Iar tălpile fac artă din covoare
Coapsele tale vântul scot din minți
Părându-i și de gheață și fierbinți
Mijlocul tău, mișcându-se ceresc
Dă naștere la răget bărbătesc
Și pieptul tău și spatele și gâtul
Duc în ispită mare absolutul
De gura ta, de ochi, de suflet sau de păr
Nu mai vorbesc, dar fac într-adevăr
Minuni de care mi se face dor
Nu făr' de tine, făr' de ele mor.

poezie de din Pacoste de dragoste (2 august 2009)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teii

Teii cheamă cu aroma lor,
Să-mi potolească al meu dor.
Vreau zbor ca un condor,
aleg un tei, al dragostei ambasador.

Teiule drag, trezește-mi simțurile toate,
Cu ale tale flori minunat înmiresmate,
Învăluie-mă în frunzele tale elegante
Și luminează-mi sufletul cu a ta puritate.

Îmi doresc să arăt bine la întâlnirea
La care îmi va fi cunoscută iubirea,
Va avea loc a dorului alinare
Și a simțurilor noastre desfătare.

Teiule, te rog, să nu mă dezamăgești,
Vreau, cât poți de bine, să mă pregătești,
Din farmecul tău, să-mi dăruiești,
Fericire mare, să-mi făurești!

Îți promit, teiule dragă, că în fiecare an, când vei da în floare,
Voi reveni cu bucurie mare,
Pentru a simțurilor reîmprospătare
Și pentru a ta adorare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.
Viorel Muha

Toamnă din timpul tău

Pe-un trup, o toamnă pune frunze
tu, pământule, primește-le la sânul tău
așa mai trece un an, printr-o amintire
zarea se întunecă, într-un asfințit cu-n nor

Pe cer?
Strigă păsările prin zilele trecute
și cât îmi este, Doamne, atât de tare dor!
Ruginește timpul în mine, toamnele prin ani, cobor
Iar Tu știi!
umbra vântului ce trece îmi spune
nu cobori tu, stea, ci strălucește
nu cerși chiar nimănui, măcar un petec
de toamnă, din inimă de frunză rătăcită
nu fi nicicănd aripă frântă-n zbor

așeazăte-n straturi de toamne, pagini-ruginite
litere scrii, în vine sângerii
iar trupul ei să-l vrei mereu
fraga timpului să-o simți de vrei!

Toamna trece alb-albastru, sus pe cer
jos în rochie imensă, ruginiu înobilată
agăț de ea și-a trupului pământ sărut
și-i cer ca sângele să-mi fie numai viață

Nu-mi vreau secunde, scurse-n gheață de cristale
ascuțite în vene, care să mă înțepe
de aceea-ți cer, tu, Vânt
tu, Umbră de trecut
tu, Toamnă
să-mi dăruiești, din focul ruginiu al tău
frunze de inimă, din flăcări
să-mi pot topi din suflet, ce-mi rătăcesc până târziu
ochii tăi, cristale care-n noapte îngheață
Și-ți cer!
lasă-mă să simt buzele pe trupul tău

poezie de (septembrie 2010)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunze care ruginesc

Frunze ce astăzi ruginesc au fost odata-n floare
De multe ori au râs de multe ori au plâns la soare
Ca mai târziu în vara vieții de soare s-au îndrăgostit
Fără aibă vreo scăpare

uit tăcut la frunzele ce au căzut
Mi-e sufletul pustiu cu gândul la trecut
Sunt un covor de frunze la tine la picioare
De vei călca pe el, tu vei călca o floare

Aș vrea fiu covor de frunze în calea ta
Aștept calci pe el și vei vedea
Printre copacii dezgoliți ce-n urmă au rămas
Cuvinte de iubire șoptite într-un glas

Doi bătrânei vorbesc despre trecut
Au fost și ei în floare mai de mult
Ce liniște și ce melancolie în sine
Anunță afară iarna care vine

Urmează un timp cu accente hibernale
Par a fi lucruri prea banale
Uite așa și viața devine mai latentă
Împrumutând înspre final aceeași tentă.

Dacă ne raportăm la scara întregii vieți
Suntem doar o clipită între eternități
Parcurgem anotimpuri fără mai știm
Că ar trebui ceva mai mult ne iubim

Încerc s-alung umbra tristeții
Și-ți spun din nou că te iubesc
Chiar dacă uneori în timpul vieții
Sunt frunze care ruginesc

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă îți dorești cu adevărat ca un vis de-al tău să se împlinească, nu renunța la el niciodată. Adaptează-ți mereu strategia, învață, îmbunătățește-te și nu te lăsa până când visul tău devine realitate. Toate acestea se aplică la obiectivele care depind doar de tine ca să le îndeplinești. Însă atunci când este vorba de o altă ființă umană, acceptă că "nu" înseamnă "nu". Nu poți forțezi pe cineva te iubească sau te dorească în viața sa. Oamenii nu sunt obiecte, nu sunt bunuri și nici lucruri. Ei au drumul lor, au viața lor și poate nu-și doresc sau nu îți mai doresc ca tu îi însoțești în călătoria lor. Caută ai demnitatea necesară ca, după ce le-ai arătat ce îți dorești tu de la ei, accepți faptul că ei nu își doresc același lucru ca și tine. fii cu un anumit om poate fi doar visul tău, care provine din motivația ta interioară, dar poate sa nu fie și ceea ce-și dorește celalalt. Mergi mai departe, dă-ți o altă șansă și cu siguranță vei găsi pe altcineva care va dori același lucru ca și tine.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sărutul

Să sărut un strop de ploaie caldă,
mângâi cu fața o rază de soare,
Cum marginea lumii o prind între mâini
Privesc cerul și-l număr și-astept,

dau crezare iubirii
Doar ca să smulg un surâs nedreptății,
Un dulce popas e neantul,
Prezuma secundă în frumusețea vieții.

Peste buze umede și diafane,
Arunc latent respectul meu și al timpului,
nu sunt om, sunt zeu,
În secunda sărutului tău.

Calc peste ape, merg către soare,
Ajung întârzii mereu,
Dar viața calcă-n picioare,
plâng și să râd, cam asta sunt eu.

tulbură norii, de la atâta ploaie
Și-n fiori de fluturi, aștept blândă ta rouă
Să-mi zguduie părul, simt dar șuvoaie
De apă, de nalbă, de... Doamne!

poezie de (10 ianuarie 2019)
Adăugat de Florin Mihai GebescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Muza inimii mele

Azi plouă cu petale de trandafir
Din ochii tăi dulci de safir
Lacrimi de aur și de cristal
Curg limpezi pe obrazul tău ca un val

Vântul se plimbă ușor ca o boare
Prin părul tău curge ca apa în mare
Se lasă-ncet pe umerii tăi goi
Părul tău valuri suave apoi

Inima-mi bate doar pentru tine
Nu vrea să mă asculte și fuge de mine
Tânjește la tine ca deșertul la apă
Dorește a tale buze s-o placă

Și glasul tău sursur de izvoare
Ca mierea de dulce în suflet rumoare
Mi-e sete de tine de roua-ți pe buze
Ești îngerul meu și-a inimii muze

poezie de (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore OvidiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu și eu

Ce fac? sufoc.
De ce? Că nu-i lângă mine.
Cum așa? Fără noroc.
Cine? Cineva ca tine.

Ce o să fac? Voi mai încerca odată.
De ce? fiu bine auzit.
Cum așa? O melodie ușor-cântată.
Cui? Unui suflet rătăcit.

...

Ce am făcut? Îți voi spune mai târziu.
De ce? Încă aștept.
Cum așa? Îți voi spune mai târziu.
Când? Când îmi va bate inima-n piept.

...

Ce fac? Îți răspund ultima dată.
De ce? Că am ce îmi doresc.
Cum așa? Am convins-onu-i uitată.
Pe cine? Pe fata ce-o iubesc.

poezie de
Adăugat de Andrei TudoraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasă ești

Cu frunze galben-arămii, tu toamnă scumpă ne-nvelești..
Și picuri picuri mii și mii, pământul rodnic îl stropești.
Cu nori cenușă de albastru, cu vânt în păr, cu poame multe
Tu ne aduci din timp povești, aflate pe cărări uitate de munte.
Când turturelele-au plecat,
Se simte fum de paie
Pustii sunt horele din sat
E liniște-n odaie.
Și rolul tău de mii de ani, neîncetat îl joci la timp,
Aduci copiii de prin lan și îi trimiți furiș la școală,
Ești ca o mamă an de an, ce nu cunoaște oboseală.
Esti toamnă, tu in pământ întorci comori
De gură hrană pentru muritori,
De dor, de Dumnezeu cel sfânt,
Țiganii scot viori si cânt...

O, tu, frumoasă toamnă
Ce te comporți precum o doamnă,
Miroși frumos, a lemn de pin udat
Te porți cu straie vechi, ce lumea nouă le-a uitat.
O, tu, tânără toamnă...
Ce mergi agale ca o doamnă,
Covor de frunze ai pe jos
Cu ploi de frunze, curcubeu frumos...
Aduci cu sine vieții bucurie,
Când roade sunt în farfurie,
Când plin paharul zace mut,
Când mustul roșu e plăcut.. cânte lăutarul mut!

poezie de (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ionuț CapotăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De m-aș iubi nebun cu tine

De m- iubi nebun cu tine,
De-ar curge cerul peste noi,
În prispa plină... de suspine,
Voi pune viață-n sânii-ți goi.

Te voi cuprinde tremurândă
Și-am să te sorb... năucitor,
Când stelele vor face pândă
Din umbra magicului zbor

Te voi topi... dumnezeiește,
În mângâieri și-n așternut,
Reînvățând cum se iubește
La marginea... unui sărut.

De m- trezi în zori cu tine,
Pe-o floare... de mărgăritar,
Cu străluciri de soare pline,
Voi umple trupul tău de jar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Angst II (epilog)

de ce ești vas când ancora te doare
și nu poți trece de povara ei?
de ce nu poți mușca din remușcare
sau bea din lacrimi când nu poți bei?
de ce atâtea voci îți șterg bătaia
să nu poți spune dacă ești sau nu?
de ce nu-mi plângi păcatul când și ploaia
adoarme-n tine când adormi și tu?
de ce nu zbori cu gândul printre frunze
ce-n clătinări de vânt se răscolesc?
de ce nu poți ieși din neagre pânze
chiar de îți spun acum că te iubesc?
sunt întrebări destule și confuze
și multe patimi ce-au rămas pe buze...

poezie de (18 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Ionuț Popa
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

O vioară plânge-n noapte

Încă îți mai scriu poeme, și pe note le aștern,
Iar în ceas tarziu adesea, eu ți le trimit pe vânt.
O vioară plânge-n noapte, pe-ale sale strune dragi
Simfonii cu lacrimi scrise, al iubirii bun rămas.

Pe o rază de la lună, notele zboară spre cer
Tremurând de-nfiorare, la fereastra ta alerg.
Bate într-una gândul meu, îți așez sărutul dalb
Pe o frunza îngălbenită, de al toamnei rece voal.

Îți compun o simfonie pe al lacrimii păcat,
Pe un viers de poezie, scris pe-o frunză de arțar.
La sărutul tău visez, vreau aroma lui simt...
Eu nu te-am atins vreodată, doar în vise te-am văzut.

Doar în vise-n miez de noapte, îți simt focul ce mă arde,
Ca un fulger care cade, noaptea-n nopțile cu ploi.
Toamna a sosit din nou, a câta de când te aștept...
Tu departe ești de mine, oare de ce te iubesc?

Toamna acoperă cărarea, frunzele în zbor mai cântă
Către tine-n miez de noapte, poartă note pe-a ei frunze.
Eu pierdută printre vise, zbor și mor ca și un flutur...
Azi pe note de vioară cânt iubirea mea pierdută.

Inima-mi nebună este, tot ce-a suferit, azi uită...
Ea se-închină neîncetat, glasului ce a iubit.
Și pe-a notelor dulci liră, astăzi îți trimit din nou,
Un poem pe frunze triste, și cu lacrima în ochi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce se cumpără argintul, chiar și de cea mai bună calitate, așa de ieftin? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!