Replică la poezia "Poem în exil" de Violetta Petre
Tu ești o umbră fără nume
Și încărcată de tenebre,
Dar toate umbrele din lume,
Nu-s albe, ci doar gri sau negre.
Nici cerul nu te mai atinge,
Dar pe pământ provoci furori,
Si chiar de plouă, tună, ninge
Tu ești mereu cu capu-n nori!
Cînd vântul bate, crud, afară,
Nu taci, chiar dacă e răcoare
Se plîng vecinii de pe scară
Că râzi și că vorbești cam tare!
O stea își țese-a sa văpaie,
Inundă seara cu lumini,
Dar apa n-ai închis în baie
Și sunt probleme la vecini...
Cățelul ține lumea trează,
Dar umple-n tine-un mare gol:
Cum n-are pomi, se ușurează,
Mai nou, pe ficusul din hol.
Te plimbi cam tristă pe faleză,
Privești la marea furioasă,
Și culmea, ca o antiteză,
Nu-ți vine să mai mergi acasă.
Te-aș invita să vii la mine,
Dar fără urmă de umor,
Am auzit că spargi vitrine
Si sforăi noaptea-ngrozitor!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vecini
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre umor
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre seară
- poezii despre râs
Citate similare
Crescit Eundo
Ce-i drept, e drept, poete! și-ți spun: ești de talent
Dar iartă-mi vorba asta (humanum est errare
Și toți avem defecte) în fond, mi se cam pare,
Că ești prea slab, și stilul ți-e prea neconsecuent.
Ești prea banal, zic unii. Eu nu sunt competent
Să judec tot; firește, greșeli de conjugare
Pentr-un talent ca tine sunt oricum lucru mare
Și-apoi, o știi tu însuți, n-ai nici un sentiment.
Că ești naiv, n-ai formă, e rău, dar tot mai trece
Și nu-ți imput nici limba, dar gustul ah, a fost
În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece!
Încolo versuri bune, cam rari și fără rost
Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece!
Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de George Coșbuc despre poezie
- poezii despre versuri
- citate de George Coșbuc despre versuri
- poezii despre talent
- poezii despre prostie
- citate de George Coșbuc despre prostie
- poezii despre naivitate
- poezii despre greșeli
- poezii despre draci
- citate de George Coșbuc despre draci
Avionul
Ai aripi de vultur și-ți place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ți-e cerul albastru de sus
Iubești răsăritul, ești trist la apus.
Ești iute ca vântul cel veșnic grăbit
Sclipești ca un fulger din neguri ieșit
Și ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câștigi.
Ți-e mare curajul să zbori în văzduh
Privești omenirea de parcă ești duh
Și munții semeți te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.
Dar oricât de mândru și liber te crezi
Mai vine și vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer ești plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.
poezie de Octavian Cocoș (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre vulturi, poezii despre plimbare, poezii despre nori, poezii despre mândrie, poezii despre munți, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prea mărunt?
Ești firul de apă pe-al vremii făgaș,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălțată trufaș,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
O floare de câmp la umbră crescută
Și fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un deal vălurit, teșit, din argilă,
Alături de munții semeți cu renume,
Priveliștea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un slab felinar într-o mică odaie
Și nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Căci El, Preaînaltul, măreț în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El și-ai valoare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre valoare, poezii despre plăcere, poezii despre graniță, poezii despre flori, poezii despre culori, poezii despre creștere, poezii despre celebritate sau poezii despre apă
Prea devreme!
De știi ceva și nu îmi spui!
Tu preferi să taci!
Nu ești în grija nimănui!
Doar cum vrei, tu faci!
Poate acum e prea devreme,
N-ai cum să-nțelegi!
Greșelile în viață,
Cu lacrimi ți le stergi!
Totul este așa cum este!
Cine-n lume te oprește?
Măsori cerul cu pământul!
Măsori vorbele cu gândul!
Chiar de-ți place cum vorbesc?
N-am timp de stat, dar stau cu tine!
Și de spun că te iubesc,
Încredere tu n-ai în mine?
Din somn mă trezesc, fără să știu
Dar știu că sunt în somn!
Și tu ești lângă mine
Mai bine dorm!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre încredere, poezii despre viață, poezii despre timp sau poezii despre gânduri
Ce ar fi lumea fără tine, Femeie...?!
Când spui femeie,
Ai spus mamă, ai spus soție sau fiica, soră sau amantă
Ai spus ființa cea mai scumpă și mai iubită tuturora,
Ai spus iubirea, căldura și frumusețea.
Fără de care ar fi ținutul inimii pustiu, pustiu si secetos...
Și-ar fi durere, ar fi tristețe... ar fi un haos fără ea!
E-adevărat că prin femeie a venit și întristarea...
Dar fără ea n-ar fi cântarea, poezia, nici sărutul,
Nici lacrima n-ar fi, nici începutul
Și nici binecuvantarea...
Cui aș mai dedica eu luna, stelele?! Ce ar fi viața fără ea?
Ce am mai fi noi?
Doar simpli aștrii pe cerul gol.
Și ce singuratate ar fi!. Nici măcar eu sau tu nu am mai fi pe pământ.
Tu nu ai mai fi femeie, ci stea,
Doar cu tine, viața mea dulce,
Chiar și suferința este plăcută!
Când spui femeie... tu spui viață!
Iar viața ești tu,
Mamă, soră, fiică, soție sau amantă.
Iubește și respectă-le pe toate
Căci far de ele tu nu pți trece prin lumea asta!
Chiar și cimitirul inimii ar fi gol.
Iubește-le pe toate așa cum poți!
Căci fără ele tu ești mort... și nici născut nu ești.
Îți multumesc femeie că exiști! Și că exist!
Îți mulțumesc mamă, soție, fiică, soră sau amantă!
Eși univers de flori, ești minunată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre suferință sau poezii despre soție
Poate...
Poate nu ești un falnic împărat
Poate nu ești un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.
Poate nu ești o mare cântăreață
Poate nu ești model și nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineață
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.
Poate nu sunteți buni și plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveți tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.
poezie de Octavian Cocoș (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre prezent, poezii despre muzică, poezii despre filozofie sau poezii despre dimineață
Un nume
M-ai strigat Vladu!, n-ai știut
Ce rădăcini se-ascund în spate,
Mi s-a mai spus așa-n trecut,
De ast-am făcut trei pași în spate.
Și-ai continuat, eu m-am topit,
Nu știu, nu știu... mă răscolești,
Dar știu că nu-ți pot fi iubit,
Tu n-ai putea să mă iubești.
Nu aș putea să fac nimic,
Tu ești la început de drum,
Atât de mare, dar prea mic,
Aș încerca, dar chiar n-am cum.
Vladuu! rămâne doar un nume,
Ce tu l-ai spus întâmplător,
Dar ce-n parcursul meu prin lume,
Mi-a fost rostit doar din amor...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre iubire sau citate de Vlad Bălan despre început
Replică la poezia "Din cap până-n picioare..." de Violetta Petre
Te-aș învăța din nou ca să iubești,
Cu pasiune forță și ardoare,
Dar cum n-aș vrea afară să răcești,
Nu sta în pielea goală în parcare!
Doi guguștiuci ce nu au ce să facă
Se tot iubesc și-și dau fervent osârda,
Pentru amor nebun, de vrei pe cracă,
Ca un codoș ți-l recomand pe Gârda!
Și fluturii în prag de primăvară
Se pare că-au probleme cu hormonii...
Pentru amor în zbor, de vrei afară,
Ca bun amic ti-l recomand pe Noni!
Pisicile perverse urlă tare
Atenție te rog la păsărică,
Că-i tânăr pensionar, cu rentă mare
Și mult mai slab, e potrivit Stelică!
Pornită pe iubit, incandescentă
Tot eu te sfătuiesc un' să te duci,
Pornește pe straduța-adiacentă
Ce duce fix la un cuibar de CUCi!
Dar cum toți au putințele cam slabe,
De scapi în parc, în tufe, de vântoasa,
Te-aștept să vii, chiar și în patru labe,
Să facem cuib de nebunii acasă.
Epigramiștii sunt, așa se pare
Specialiști în rime și picioare...
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre învățătură, poezii despre tinerețe, poezii despre sfaturi, poezii despre păsări sau poezii despre primăvară
Te-aș ninge...
Te-aș ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut și să te găsesc, sub albul ce-mbracă și mare și brazi și om de zăpadă în tine să cresc...
Te-aș ninge așa, liniștit ca-n povești pe ochi și pe frunte, pe brațe și gând, să-ți intru cu iarna în nopți când privești cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aș ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ți fie veșmânt, te-aș ninge cu stele, dar n-am nicio stea, și de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun și nu pot, iubite-n Ajun să te mint și nici că aștept înc-o stea, să îți spun...
Te-aș ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu știu de-l mai prinzi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iarnă, poezii despre alb, poezii despre visare sau poezii despre noapte
Transoceanie
Imensitate de apă ce există mereu, de un ieri,
o străbat din centru cred și
nu există direcții, sau ar fi
dar sunt șterse de valuri sau vânturi
ce nu duc nicăieri,
mă vântur,
e un dute-vino, doar câteodată mă bucur
c-ajung pe o creastă, dar nu se vede nimic
că sunt orbit
de spumă și sunt așa mic...
și sunt mulți alții, mulți, mulți
într-un păienjeniș, fiecare c-un val
al lui, unii trăsniți de fulgere...
și niciunul n-ajunge la mal,
că nu există mal, nici amonte, aval
și plouă
cu picături ca niște mici ouă,
cu picături ca o rouă
ce acoperă apa, purtate pe valuri,
bătute de vânt,
fără nicio direcție, căci n-au de ce să se lovească,
nu-s maluri...
sunt eu, nu mai sunt...
doar se mai înalță un abur într-o imensitate de puf alb sau gri, nori
tăcuți
până când tună
și fulgeră... poate o fi vreo furtună?...
... s-a-ntâmplat de câteva ori!
Este-o mare de lume nebună, nebună, nebună...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre rouă, poezii despre ploaie sau poezii despre bucurie
Poem în exil
Sunt doar o umbră anonimă,
Ce-și poartă pașii pe zăpadă
Și dacă iarna e sublimă,
Nu știe albul să mă vadă.
Nici cerul nu mă mai atinge,
De teama iernii ce m-apasă
Și nici ninsoarea nu mă ninge
La cât sunt de cenușăreasă.
Și bate vântul dintr-o parte,
Obrazul, iar mi-l ocolește,
Își duce scâncetul departe,
Nici scâncetul nu mă iubește.
O stea se duce la culcare,
Îi scriu un vers să mă atingă,
Dar pentru mine, ochi nu are,
Cu-a ei lumină să mă ningă.
Un ram își plânge frunza deasă
Pe-aleea toamnelor nebune,
Eu îmi plâng voalul de mireasă-
O amintire ce apune.
Și marea, marea mea iubire
Mă ocolește și mă lasă,
La locul nostru de-ntâlnire,
S-aștept... și nu mai sunt acasă,
Niciunde și nicicând. Pădure,
Primește-mă la tine-n casă!
Poemul meu nu poa' să-ndure
Exilu-n umbra nemiloasă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ninsoare sau poezii despre toamnă
Si ploua...
O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.
Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.
Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.
Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.
Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape
Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.
Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.
Îți spun că multe vreau mereu
Ca să-ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.
Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre Soare sau poezii despre zâmbet
Tu, să taci!
Sfătuitorule, prea mult vorbești
Și n-ai habar de lumea de afară,
De toate câte... tu le zici "lumești",
Așa că taci și, poate-ntâia oară,
Încearcă ce-i normal: să nu hulești!
Nu mai vorbi de lucruri ce nu știi
Tu, cel ce doar cu vorbe te fălești,
Ești mortul ce, spre lumea celor vii,
Își vinde-nchipuitele povești
Și tot conjugă verbul "a iubi".
Nu ai habar, n-ai simțuri, n-ai nimic
Cu care poți veni în ajutor
Acelora ce vor, măcar un pic,
Să simtă fericirea până mor,
Așa că taci! În lume, ești prea mic.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre verb, poezii despre simțuri, poezii despre fericire sau poezii despre ajutor
Replică la poezia "Bătrânețe" de Valentin David
Era un salcâm mai puturos,
De-a-nflorit când nu-i era menirea.
Tu de ce te pierzi acum cu firea?
Trece timpul, dar trece frumos.
Că-s copacii-adânc înfipți în sol
Și li-s crengile la ceruri gură-cască,
Ipostaza-aceasta e firească,
Chiar și floarea de mai cade-n gol,
E normal, că fructe n-ar mai fi.
Ploile sunt chiar mană cerească,
Chiar de-s lacrimi, vin ca să sporească
Rodul din livezi și din câmpii.
Își vede natura de-al său mers,
Când tu stai să numeri la petale.
Astea-s nebunii sentimentale
De poeți flămânzi de dor și vers.
N-am ce-ți face, de privești sedus
La ninsoarea florilor spre seară.
E bătrân salcâmul tău de ceară,
Dar și tu, cu pluta, ești cam dus...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe sau poezii despre seducție
Omul e prea valoros ca să se murdărească de intrigile aceluiași sistem care îl disprețuiește, încă de pe vremea Imperiului Roman. Chiar dacă sistemul sau o parte din el este reprezentat de președinte, politicieni, o profesoară mai vulgară sau chiar părinții și cam oricine trece prin drum și caută să muște din tine. Dar ar fi nedemn și foarte inuman, chiar profund anti-creștin și ființial, să te răzvrătești și să urli, de fiecare dată când ești amenințat. Dar nu ni s-a spus oare asta, înainte să venim pe lume? Cred că s-a cam uitat!
Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre valoare, citate despre președinte, citate despre politică, citate despre muște sau citate despre murdărie
Te-aș aduce înapoi
Două inimi stau în umbră,
S-or mai iubi? Chiar nu mai știu,
În minte e o ceață sumbră,
Dar tot al tău aș vrea să fiu.
E oare din obișnuință?
E amintirea ce o port?
Cu tine verde eram, ființă,
În lipsa ta sunt gri, sunt mort.
Le simt doar eu, ce nebunie!
Pare că e cum ai sperat,
Că a trecut o veșnicie,
Dar nici acum nu te-am uitat.
Două inimi? numai una,
Nu mai dai pașii către noi,
Te-ai depărtat, ești precum luna,
Eu te-aș aduce înapoi...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre inimă sau poezii despre amintiri
Fiecare om plânge odată-n noapte
Dacă nopțile-ți sunt albe zile
Și te zbuciumi, trăind de azi pe mâine,
Și dacă ți-e de-ajuns cât ai trăit,
Ai vrea să mori, dar nu poți nici atât,
Strigă în noapte singur,
Pansează-ți rănile,
Purifică-ți sufletul,
Iluminează-ți gândul.
Da, câteodată mergi pe-un drum greșit,
Nu merită nimic din ce-ai trăit,
Si daca plingi singur, inabusit
Și-o șansă de-a trăi, n-ai nici atât,
Nu-i nici atunci târziu pentr-un alt drum
Spre o stea cu noroc, prin scrum și fum.
Dacă prietenii te-au părăsit
Și nu mai ai nimic din ce-ai avut,
Nici atunci nu-i târziu pentru-început,
Chiar dacă nu calci drept, râzând-plângând,
Chiar dacă nopțile-s fără sfârșit
Și plângi cu capu-n pernă-năbușit,
Și-ai vrea să te izbăvești de păcate,
Să-ți pui ștreangul de gât în miez de noapte,
Mai bine țipă, plângi până adormi
Cu capul pe o pernă udă de nori,
Dar mâine, sigur, va fi mult mai bine,
Vei fi mai tare, mai sigur pe tine.
Căci fiecare om plânge cândva
Și singur are o stea și-o cale a sa,
Și toți ne trecem odată prin noapte
Cu lacrime-n șirag și-o cruce-n spate,
Căci fiecare plânge nevăzut,
Dar mereu este-o șansă de-nceput.
cântec interpretat de R.E.M., traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre sfârșit sau poezii despre prietenie
În fața mării
Cum seamăn eu cu tine, mare,
La fel, mereu neliniștit,
Închis din patru părți de timpul,
Din care nu e de ieșit.
Mă zbat adânc, fără cruțare,
Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,
Dar oricât aș lovi de tare
Degeaba țărmii mi-i lovesc.
E-o luptă fără-asemănare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Și fără să îngenunchez,
Dar nu pot, nu, ieși din vremea
În care-ncep să-nnegurez.
Mi-e dorul inima și gândul
Tot răni, la zbatere proscris,
Dar încă lupt să nu stau numai
În țărmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Și mie timpul mi-a pus maluri
Și nu pot să mai ies din el...
poezie celebră de Virgil Carianopol din Inedite (1978)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Virgil Carianopol despre timp, poezii despre mulțumire, poezii despre fier sau poezii despre dor
5 minute. și înalta frecvență a nebuniei
hei hei tocmai m-am întors cu sticla și țigările
și pe hol e o oglindă mare așa
nu ai cum să o scapi
ei bine
mi-a tăiat respirația sălbaticul ăla bărbos
încruntat muncit neiubit
cu ochii lui de copil fugit de acasă
și care ține sticla ca mama lui Dumnezeu
în brațe
salvarea
isuse
în ce duioșii de corpuri de întunecat
ne trezim oameni buni
bine în fiecare zi sunt trist exact 5 minute
dar alea sunt de comă la spital
alea sunt când ajung beat de travaliu acasă
îmi arunc scârba de salopete unde apuc
îmi iau treningul șlapii inima la loc
și șed câteva clipe cu ochii în gol
pe urmă vine bucuria mă ciufulește
îmi pune coarne de înger pămpălău
și lucrurile reintră în nebunia ordinară
dar măi lume alea 5 minute
ar termina și pe mama dracului
oricum
io-s dedicat de saltă voia bună mai toată ziua
uneori mă întreb de ce lătratul ei de treabă
nu m-ai făcut Doamne câine
să simt la nivel animal toată trăsnaia
dar n-ai să vezi nu pot fi trist decât 5 minute
am mai spus-o
solitarul fericește lumea oriunde seduce
iar singuraticul doar cînd se duce
și nu mă pot condamna am reușit de al naibii
să iubesc unele din cele mai tari îngerese care există
ei și voi nu mă luați în seamă
sunt doar un aiurit vorbesc supersonice
ba chiar aș fi în stare să vă las
inima trăsnită de bucurie
că încă e vie
între timp plouă din convingere pentru că
e neînstare pămîntul să rețină apa
în marea lui dragoste de deșert
nu e corect dar animalele sunt mai poetice
decât maiestatea voastră
își văd de treabă cuminți și simt totul
de rămâne perplexă ultima nesimțire a lumii
poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre singurătate, poezii despre câini, poezii despre animale sau poezii despre întuneric
De ce tu?
De ce nu mă țin de cuvânt,
De câte ori te-alung din mine?
De ce te strig să te alint?
De ce te joci și jocul tău cât ține?
Ce mi-ai făcut și nu îmi spui,
De nu pot nopții să te cer?
Sunt oare-a ta, a nimănui!
În ce mă schimbi, ce am fost ieri?
De ce-s pierdută fără tine?
Ce mi-ai făcut, ce îmi faci oare?
Supărarea mea, de ce nu ține?
De ce chiar lipsa ta mă doare?
De ce adorm mereu târziu?
Ce-mi faci de somnul nu îmi vine?
Te simt în toate, dar nu știu,
Cum să te uit, sau cât pot ține?
De ești tu și cine-mi ești?
Cum ai venit așa deodată?
De ce ești parte din povești
Ce nu credeam că scriu vreodată?
De ce mă faci să-mi pară rău
Că nu-s fecioară, să mă ai?
Să fii tu primul om al meu
Ce gustă colțul meu de rai.
De ce tu și de ce eu,
Am să mă-ntreb mereu... mereu?
poezie de Mihail Coandă (3 decembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre virginitate, poezii despre supărare, poezii despre schimbare, poezii despre religie sau poezii despre rai