Prea mărunt?
Ești firul de apă pe-al vremii făgaș,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălțată trufaș,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
O floare de câmp la umbră crescută
Și fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută...,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un deal vălurit, teșit, din argilă,
Alături de munții semeți cu renume,
Priveliștea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Un slab felinar într-o mică odaie
Și nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!
Căci El, Preaînaltul, măreț în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
Chiar El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El și-ai valoare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (11 iulie 2021)
Adăugat de Olivia Pocol
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre valoare
- poezii despre plăcere
- poezii despre munți
- poezii despre graniță
- poezii despre flori
- poezii despre culori
- poezii despre creștere
- poezii despre celebritate
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.