Colind în libertate
Dezvelit un deal și-arată
creasta plină de noroi.
Latră câini bătuți de soartă
costelivi, cu blana plină
de mocirlă și gunoi.
Casele se-ntrec în lipsuri
fumuri cresc din doi în doi,
iar de stâlpii de la poartă
se agață, ca strigoi, chipuri
chinuite-ntruna, de oftat
și de nevoi.
Coată-n zare cu privirea
și cu gându-n țări streine.
"Da, de a uitat să sune
și-a plecat. Poate că vine."
Paserile călătoare,
fac cârduri de sărbători,
vin în valuri optimiste
zac în vamă, de cu zori.
Când li se-ngustă cărarea
și gropile înfloresc,
le revine îndoiala
și gândesc:
"îi mai dulce pribegia
bunăstării neîmplinite,
în contrast cu bogăția
vorbelor necumpănite."
De la poartă merge-n șură,
țandură din buturugă
de acăț, îndeasă-n foc
ca să aibă cald nepoții
rătăciți prin alte părți.
Se aude, merge-n tindă,
a trecut, o ia la vale.
Fericit e altul care,
de un an, fecioru-n zare,
hotărâ sa-și facă stare.
E-n Ajun și-n minte-i zburdă
cete de colindători.
Avangarda sărbătorii,
vânători de colăcei
populau cândva cărarea
ținghelind din clopoței.
Mulți erau, și pe tăcut,
câte șapte, opt la masă
lingeau blidele de lut.
Ar pleca, la hotar, hăt
să scurteze depărtarea,
dar îl doare,
natura fără omăt.
Dintr-un colț de ochi
se scurge,
pe obrazul barberit
o broboană de sudoare
pe sărutul nemplinit.
Nu-i nimic, la anu poate,
dacă poarta se deschide
și nu a purta lăcată,
să apară fericirea
chiar de-i mică, cât o pată.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărbători
- poezii despre fericire
- poezii despre câini
- poezii despre colinde
- poezii despre Crăciun
- poezii despre țări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre văi
- poezii despre vânătoare
Citate similare
Scrisoarea
în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut și la pas
pasul e greu și trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure și ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viața asta fără de noroc
prin craniu șuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâșiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescărușii țipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viață, ce soartă
să bat din poartă în poartă
să pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe țărm
purtat de un dor, pe câte un val
să dărui speranță, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce așteaptă la mal
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre scrisori
- poezii despre Iele
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tragedie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Se-aud colindători pe drum
În noaptea sfântă de Crăciun
Se-aud colindători pe drum.
Văd fereastra luminată
Și strigă la noi, la poartă:
-Gospodari, primiți colindă?
Atunci, noi ieșim în tindă
Și primim până în zori,
Cete de colindători.
Ne urează sănătate,
S-avem pe masă bucate.
Iar în anul care vine
Să ne fie și mai bine.
Când termină îi cinstim
Cu plăcinte și cu vin.
Apoi le urăm drum bun,
Și, în noaptea de Crăciun,
Să colinde întreg satul
De la un capăt la altul.
Îngerii să-i însoțească
Și Isus să-i ocrotească.
-Mulți ani! vouă gospodari!
-Mulțumim. Să creșteți mari!
poezie de Dumitru Delcă (12 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre urări, poezii despre îngeri, poezii despre sănătate, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre sat
Poarta
pășesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur și pașii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub pașii rămași
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
pășesc printre spini și gânduri mă înțeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme țărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus și gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorții
se închide o ușă, se deschide o durere
mă cațăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre uitare, poezii despre lumină, poezii despre promisiuni sau poezii despre plâns
Ușa secretă
În lumea ascunsă de cețuri și nori,
Ferită de rele și ochi muritori,
Din mica poiană, se-aude un cânt
Ce, lin, se ridică pe aripi de vânt.
Se clatină frunze, atinse, pe rând
De sunete care, spre zare zburând,
Își poartă povestea ce pare un vis
Trezit dintr-un somn care-l ține închis.
E-o mică prințesă ce cântă în zori,
Punându-și pe cap o cunună din flori.
O rază de soare o-nvăluie, cald,
Iar ochii-i lucesc în culori de smarald.
E straniu tabloul și greu de descris,
Amestec de vis c-un real paradis:
Pădurea în care copacii zâmbesc,
Insecte și păsări se joacă, vorbesc,
Din flori se înalță și zboară perechi
Mici zâne venite din timpuri străvechi,
Iar multe-animale se-adună, treptat,
În mica poiană... Un loc fermecat!
Ea vine adesea, din vechiul tărâm,
În care natura e doar caldarâm,
Copacii sunt blocuri, iar iarba-i gunoi,
Chiar râul e-asfalt cu mașini în șuvoi.
Cântarea de-acolo îi sparge-n timpan
Fragmente și cioburi de zgomot dușman,
Iar aerul pare bolnav și stingher,
Lipsit de lumină, de Soare și cer.
De-acum, a-nvățat cum să scape de chin,
Și-nvârte o cheie ce pare-un suspin
În ușa secretă ce-o trece prin nori
Spre lumea de vis, unde-s alte valori.
O lume în care iubirea-i un cânt
Ce rar se aude acum pe Pământ,
O lume în care durerea-i trecut,
Iar timpul se scurge încet, neștiut.
Se-oprește din cântec spre seară, deodat',
Aude un sunet continuu, ciudat,
Privește, tăcută, în spațiul real,
Prințesa ce doarme... pe-un pat de spital.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre sunet, poezii despre somn, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre vorbire sau poezii despre valoare
Ora de dictare
Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Repetați! spune profesorul
Doi și cu doi fac patru
patru și cu patru opt
opt și cu opt fac șaisprezece...
Dar iată pe cer
pasărea-liră
copilul o vede
copilul o aude
copilul o roagă:
pasăre scapă-mă
pasăre dragă
joacă-te cu mine!
Atunci pasărea coboară și se joacă
cu copilul
Doi și cu doi fac patru
Repetați! spune profesorul
Și copilul se joacă
pasărea se joacă cu el...
patru și cu patru fac opt
opt și cu opt fac șaisprezece
dar șaisprezece și cu șaisprezece ce-or fi făcând?
Șaisprezece și cu șaisprezece nu fac nimic
și-n primul rând
n-au niciun chef să facă treizecișidoi
și o șterg afară cât pot mai curând.
Și copilul a ascuns pasărea
în pupitru
și toți copiii
o aud cântând
și toți copiii
aud muzica
și opt cu opt se cară binișor
patru cu patru doi cu doi
O șterg frumos la rândul lor
și unu și cu unu nu fac nici unu și nici doi
ci fug și nu se uită niciunul înapoi
Și pasărea liră cântă
și copilul cântă
și profesorul strigă:
Termină secătură! Nu trăncăni în gol!
Dar toți ceilalți copii
ascultă muzica
pe când pereții clasei
se prăbușesc domol
Și geamurile redevin nisip
cerneala redevine apă
și creta stâncă lângă mare
pupitrele în arbori se prefac
penițele în păsări călătoare.
poezie celebră de Jacques Prevert, traducere de Gellu Naum
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre copilărie, poezii despre stânci, poezii despre păsările călătoare, poezii despre profesori, poezii despre ore sau poezii despre nisip
Chintesența neamului
Fac parte dintr-un popor
Din stejar și din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face și desface,
Și de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârșit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre stejari, poezii despre sfârșit, poezii despre mâncare, poezii despre hărți sau poezii despre Coloana infinitului
La casele țăranilor români...
La casele țăranilor români
Pe care veșnicia nu-i mai iartă
O instituție se cheamă poartă
Prin care intră numai... cei stăpâni.
Diverse vietăți mai pot intra
Târându-se, precum li-i caracterul
Dar pe-această poartă suie cerul
În Maramureș, ca-n curtea sa.
Și poarta-i cea mai mare bogăție
Ea costă cât un sat din alte părți
Bibliotecă pare marii cărți
Din care afli tot ce se mai știe
Și poți s-o treci pe cosmicele hărți
Miroase a om, a lemn, și-a veșnicie.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre superlative, poezii despre lemn, poezii despre iertare, poezii despre cărți, poezii despre bogăție sau poezii despre biblioteci
Zâmbetul Luminii
A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăși vina,
O ia cu ea... o simt, ascult
Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simțim ceva mai cald în noi
Vorbește sufletul în șoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm
Întinde mâna și atinge,
Îl simți? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi
Eu știu că foarte mulți nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne așteaptă, e mereu
Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbește chiar dacă greșim,
Este acolo sus, în zare,
Și ne așteaptă să-L găsim
Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri pașnici,
Ne tot veghează zi de zi
Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te așteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi amintește... cum eram
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre suflet sau poezii despre pace
Un copil așteaptă-n poartă
În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Așteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar privește-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranță, încă așteaptă și nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
și-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărți.
poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre singurătate, poezii despre religie, poezii despre mamă, poezii despre dor sau poezii despre Dumnezeu
Sunt zile, sunt ani
am obosit să mai gândesc. înghit nemestecat. și vărs
regurgitarea mă liniștește pe moment
dar sunt alte ore și alte zile pline de otravă
și sunt oameni și oameni care au mâinile pline de otravă
mulți din ei poartă mănuși, dar nici mănușile nu sunt sută la sută sigure
otrava se strecoară. și se acumulaza în corp.
de aceea se spune din vechime că vine o vreme și vine o plată
pentru orice se plătește
dar indiferent de cât ai strâns nu poți plăti pentru o gură de aer în plus
te adună ea de pe drumuri. moartea nu-i mofturoasă
nu refuză și mai ales nu iartă
cândva îmi doream o stare de normalitate
încet-încet am uitat ce îmi doream
iar astăzi nici măcar nu mai știu cum să doresc
și ce să doresc
doar mă uit lung, pierdut cumva
și cerul mă înțelege.
e singurul care nu mă ceartă că mă uit la el
și ca să-mi facă pe plac mai trimite când și când câte un nor
și ne jucăm amândoi de-a ghicitul
jucăm fazan pe nori
și sunt momente când chiar câștig
și atunci plouă și mă curăț de toată urdoarea strânsă
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre dorințe, poezii despre zile, poezii despre prezent, poezii despre nori, poezii despre mâini sau poezii despre mofturi
Solar
Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa ce mă-nalță-n zare
să-mi agăț palmele de soare.
Și cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.
Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
și ultimul pic de sudoare...
să-l am în arșița de soare.
Fac cald și eu un pic din mine
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am și eu la rând; când doare
o mână caldă să-mi dea, soare.
Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare
să-l facă cald, o pată, soare?!
... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre Soare, poezii despre lumânări, poezii despre infinit sau poezii despre cunoaștere
Dor
când nu-i vorbă să mă-aline / și nici somnul nu mai vine / mă apucă dor de tine
parcă-ți mai simt unduirea / dulce mi-era amăgirea / unde ți-ai ascuns iubirea
poate o fi luat-o valul / mare să-ți fi uitat malul / vezi că se sfârșește balul
fericirea-ți de pe chip / văd cum se preface-n nisip / geaba sper degeaba țip
frumos mai era odată / când tu o naivă fată / mă-așteptai timidă-n poartă
fiorii-ți în plină noapte / cântau peste zări deșarte: / "Nimica nu ne desparte!"
existență fără pată / viața de dor fermecată / te chema să îmi fii soartă
și eu plecat hăt departe /să ascult a tale șoapte / aș fi venit și din moarte
astăzi doar sărman gelos / zău asist neputincios / cum te joci incestuos
chiar surata-ți mândră muză / te sărută fără scuză / iar în locul meu pe buză
tare-s trist și-mi este greu / de-aia beau și beau mereu / sorb butoiul de la zeu
zadarnic cat printre rime / esența-n vorbe puține: / "Dor îmi e mi-e dor de tine!"
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre poezie sau poezii despre noapte
Noaptea distracției
azi prind din zbor fluturi de zăpadă
vreau să se topească în al meu căuș
anului care vine îi fac o serenadă
cântecul inimii să joace pe arcuș.
la noapte voi petrece cu prietenii dragi
nu regret nimic din anul care pleacă
ore de speranțe însoțite de magi
lumina stelelor cu iubiri se încarcă.
în cupa de șampanie înec nerăbdarea
de-a mai trăi sublim încă un vis
lumini angelice îmi netezesc cărarea
care mă poartă prin orizont admis.
noaptea distracției să țină până-n zori
cu muzică și dans și mulți colindători.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie
Crăciunul în tabără
Și-acei ce de-a pururi au glume,
Azi tremură muți și-nghețați
În jalea cea fără de nume;
Pustii ei simt, și-aruncați
Departe la margini de lume.
Iar codru-ngropat e-n zăpadă;
Nu-i ușă, nu-i cale, nu-i loc.
În haine ca-n zi de paradă,
Țin pînea-nghețată la foc,
Stînd unul într-altul grămadă.
E freamăt în zare: e tunul,
Ori cîntec de clopot din sat?
Crăciunul e astăzi, Crăciunul.
Flăcăii țin capul plecat,
Și plînge-necat cîte unul...
Ard vesele flăcări pe vatră;
Și-ai casei, la masă, gătiți.
Vin oaspeți, și canele latră;
Le ies înainte grăbiți
Ai casei pe pragul de piatră.
Iar pînea pe masă, vecină,
Pe neted-întinsul ștergar,
Cu vinul din oala cea plină;
Și însuși bunicul, cel rar
La vorbe, azi rîde și-nchină.
Cu cîrpa la spate legată
Nevasta se-nvîrte, avînd
Spre toți cîte-o vorbă-mbunată
Și, locuri pe laviți făcînd,
E suflet și inima toată.
Din leagăn îi bîlbîie-odorul,
Se luptă din mîni și e-n zor
Să-și ducă la gură piciorul,
Afară e soare sub nor,
Dar haină de aur e norul.
Și-i hohot de rîset în stradă,
Și însuși bunicul acum
Se-ndoaie spre geamuri să vadă
Amestecul vesel din drum
Și lupta cu plumbi de zăpadă:
O ceată mai mare de fete
Au prins de flăcăi, mai puțini.
Și-aprinsă e lupta-ntre cete,
Și toți de zăpadă sunt plini
Și-n gura și-n sînuri și-n plete...
Și-aici, în pierduta cîmpie,
Sunt ninse cărările-acum,
Se zbuciumă vîntu-n mînie,
Iar corbii-n pribeagul lor drum
Dau roate prin zarea pustie...
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre gură, poezii despre foc, poezii despre vin, poezii despre vecini sau poezii despre umor
Cândva...
Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe brațe fericirea ne purta
Dar nu știu cum, din mine-ai fost furată...
Și-am să-mpietresc fără caldura ta.
Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeași floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Și lutului i-mprumuta culoare.
Lujer și floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl așeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.
Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.
Iubirea, însă, polii și-a schimbat...
Tu, prizonieră-n lumea de apoi,
În unda sângelui pe veci mi-ai ancorat
Reflecția trăirilor în doi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre voce, poezii despre versuri sau poezii despre verb
Singurătate
Te simt pierdut acolo-n depărtări,
În lumea mea de dincolo de zare...
La ușă vin și-mi bat colindători,
E zvon și zori de zi de sărbătoare.
La gura sobei galbene gutui
Se-nalță în vapăi... E sărbătore...
Eu am rămas de-acum a nimănui
Și-n sufletu-mi e ger... Și gerul doare.
Privesc prin geamuri flăcări de lumini
Și leru-n suflet încă mai colindă
În lumea-mi, mă întorc printre străini
Și mă privesc cu lacrimi, în oglindă.
Mă-ntreb și eu "de ce sunt sărbători?"
A cui e lumea asta minunată?
Și noi am fost cândva colindători...
Această lume-a fost a noastră-odată.
Dar azi, doar tu îmi ești singurătate
Reazem iubirii care o ofer
Aceluia ce a plecat departe...
La pieptul meu te am, te strâng, te chem.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre gutui
Flacără săracă
Sunt mii și mii de case fără casă
Și mii și mii de ramuri fără ramuri,
Cuvinte condamnate la sloganuri
Și oameni fără vatra lor de-acasă.
Sunt mii și mii de faceri fără faceri,
Ce-au rezultat din faceri nefăcute,
Din goliciuni cu goliciuni umplute,
De-o lume care face-n gol afaceri.
Nimicul în nimic e dat să treacă,
Din ce-a fost plin, e azi deșertăciune,
Cenușa e scursura din tăciune,
Tăciunele-i o flacără săracă.
Din gând, rezultă totdeauna gânduri,
Și, în pământ, pământ se pământește,
Iar viscolul, prin viscol viscolește,
Când iarna-îngheață seva din pământuri.
La poartă, bate-a traistă goală vântul,
Iar ușa se deschide, încă-i ușă,
Pe horn e fum, pe vatră-i doar cenușă,
Și-n cer se-ascunde, viscolit, pământul.
Îl strâng la piept, îl învelesc cu gândul,
La primăvară, nu-l mai crește grâul,
Pe Valea Mare nu mai curge râul,
Săteanul și-a pierdut la toate rândul...
Poarta nu e poartă, ușa nu e ușă,
Curtea nu e-n curte, casa nu-i acasă,
Ziua nu apune, noaptea nu se lasă,
Focul nu mai arde, nu mai e cenușă.
Au apus țăranii de atâta moarte,
Țara nu-i mai știe, câinii nu-i mai latră,
Nu-i mai arde-n palme focul de pe vatră
Cei bătrâni sunt umbre, tinerii-s departe.
Nu mai e nimic din ce-a fost de milenii,
Au învins tâlharii, visteria-i goală,
Satele sunt vide, soarele-i de smoală,
Și s-au dus pe ape, singuri, pământenii.
Este doar o vorbă despre-o zi senină,
Când aveam o casă plină de lumină...
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol sau poezii despre cenușă
La săniuș
Răzvan, Ghiță și Andrei
Și-ncă mulți amici cu ei,
Cu căciulă și mănuși
Au plecat la săniuș.
Zarvă mare e în deal,
Vin cu săniile val.
Prichindeii-s bucuroși
Vor să fie fioroși:
Vin cu săniile la vale,
Nu le stă nimic în cale.
Cântă, strigă și, râzând
Fac și gerul mult mai blând.
Soarele și el străluce
Făcând viața lor mai dulce.
Bucuria e în toi,
Vin la vale, vin puhoi.
Într-un tren din săniuțe
Vin făcând toți din mânuțe.
În zăpadă au intrat,
Trenul lor s-a răsturnat.
Unu-și caută căciula,
Altul, țipă-n gura mare;
Unul pe doctorul face,
Pe toți vrea ca să-i împace:
Le dă mâna, îi ajută,
De zăpadă-i scutură.
Dacă s-au lovit 'i-ntreabă,
Și-i îndeamnă iar la treabă.
Sus în deal trenul se leagă
Ei cu săniile-aleargă.
Bucuroși, nimic nu zic
Nu s-a-ntâmplat nimic.
Când apune soarele,
Nu-i mai țin picioarele.
Întunericul se lasă,
Obosiți se duc acasă.
Își promit că mâine iară
Vor veni la sănioară.
Dacă soare iar va fi,
Bucuroși s-or întâlni.
poezie pentru copii de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săniuș, poezii despre trenuri, poezii despre bucurie sau poezii despre întuneric
Doi ochi negri
Mai străini ca niciodată,
Mai pierduți ca nicioricând,
Se privesc doi ochi de fată
În privirea lor cătând.
Nu-nțelegem ce mai este
Nici e rost de întrebat,
Stau pe margine de lacrimi
Doi ochi negri, destrămați.
Poate cer vre-o evadare
Ori răspunsul inserat?..
Din adânc, odinioară
Zorii m-au cutremurat.
Plâng uimite mărgărite,
Roua spală umbre noi,
Ce se-alege din speranțe
Când sunt arse de cei doi?!
Urlă vântul a turbare,
Ceața dă năvală iar...
E prea mică dimineața,
Valul vine după val.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre ochi negri, poezii despre negru sau poezii despre dimineață
Rugă pentru țară
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
Suntem o țară plină de lipsuri și nevoi,
Purtăm prea multă ură și suntem dezbinați,
Am fost bătuți de soartă, huliți și blestemați.
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
În tine, mamă țară, se-azvârle cu noroi,
Ne-înstrăinăm de glie, pe mâna cui ne lași?
Stăpâni în vatra sfântă ajungem chiriași.
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
Ne sunt pribegi copiii, se duc în trist convoi
Spre alte lumi străine lăsându-ne-n izbeliști,
În sărăcie cruntă și-n sumbrele priveliști.
Deschide ochii, Doamne și uită-te spre noi!
Bat clopote prea multe în catedrale noi
Și nu lăsa ca neamul s-ajungă la pieire,
În dangătul de clopot nu-i nicio mântuire.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre ochi sau poezii despre mântuire