La casele țăranilor români...
La casele țăranilor români
Pe care veșnicia nu-i mai iartă
O instituție se cheamă poartă
Prin care intră numai... cei stăpâni.
Diverse vietăți mai pot intra
Târându-se, precum li-i caracterul
Dar pe-această poartă suie cerul
În Maramureș, ca-n curtea sa.
Și poarta-i cea mai mare bogăție
Ea costă cât un sat din alte părți
Bibliotecă pare marii cărți
Din care afli tot ce se mai știe
Și poți s-o treci pe cosmicele hărți
Miroase a om, a lemn, și-a veșnicie.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre țărani
- poezii despre superlative
- poezii despre lemn
- poezii despre iertare
- poezii despre hărți
- poezii despre cărți
- poezii despre bogăție
- poezii despre biblioteci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.