Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Singurătate

Te simt pierdut acolo-n depărtări,
În lumea mea de dincolo de zare...
La ușă vin și-mi bat colindători,
E zvon și zori de zi de sărbătoare.

La gura sobei galbene gutui
Se-nalță în vapăi... E sărbătore...
Eu am rămas de-acum a nimănui
Și-n sufletu-mi e ger... Și gerul doare.

Privesc prin geamuri flăcări de lumini
Și leru-n suflet încă mai colindă
În lumea-mi, mă întorc printre străini
Și mă privesc cu lacrimi, în oglindă.

Mă-ntreb și eu "de ce sunt sărbători?"
A cui e lumea asta minunată?
Și noi am fost cândva colindători...
Această lume-a fost a noastră-odată.

Dar azi, doar tu îmi ești singurătate
Reazem iubirii care o ofer
Aceluia ce a plecat departe...
La pieptul meu te am, te strâng, te chem.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mireasa mea

Mireasa mea de albe catifele,
Cu stele și mătăsuri la picioare,
De-acum sunt martor al iubirii tele
Și sufletul îmi este sărbătoare.

Mi-am pus altar și ființa și destinul
Am evadat în lumea cu povești,
Eu sunt paharul spart, iar tu ești vinul
Din care dacă bei, ai să trăiești.

Eu sunt altar, tu flamură de stele
Și universul meu de diamante,
Vlăstar, nădejde a iubirii mele
Lumina cea de dincolo de moarte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru cei mai buni părinți

Vezi?! Te simt în grădină... Urma pașilor tăi
Îmi alungă durerea de a fi prea departe...
Sunt aici lacrimi multe, sunt tristeți și nevoi,
Iar în mine se-ascunde, veșnic, teama de noapte.

Vin cu lacrimi spre tine... Pe copac, scrijelit,
Anii tăi, în brățări, strălucesc de lumină...
Stau pe scaun plângând și m-ascund în zenit
Și te caut în lume printre strângeri de mână.

Parcă văd printre lacrimi, oh, imaginea ta...
Printre jerbe de stele îți văd zâmbetul cast,
O, tăicuțule drag, ești în inima mea...
Este tot ce în gânduri, zi de zi mi-a rămas.

Ești un gol risipit, lacrimând... și stingher...
Tu, tăicuțule drag, ești atât de departe...
Umbra chipului tău așteaptă în prag
Și hotarul vieții pentru-un timp ne desparte.

Ești o geană de vis... un apus... Răsărit
Altei lumi de lumini, strălucind de chemare...
Ești cu mama mereu... ești așa fericit,
Însă liniștea voastră azi în suflet mă doare.

Aș pluti către voi... Pașii mei construiesc
Piramide de fapte... Dar prezentul cheamă.
Doar pe ei îi mai am... Și pe voi vă iubesc
Și vă caut în gânduri, dragii mei tată, mamă!

Îmi lipsiți repetat... Pentru voi m-am născut...
Drumul meu pentru voi a avut strălucire...
Cum era și firesc, într-o zi v-am pierdut,
Daram ca un vis în aceeași iubire.

Mulțumesc, tatăl meu! Cât de mult v-am iubit!
Mulțumesc, mama mea! Mama mea minunată!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc înzecit!
Mulțumesc, dragii mei! Mulțumesc, mamă, tată!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gloss㠖 colind în anii grei

Pe stânci de-un verde jaderesc
Și albe salbe de lumini,
Lumină albă te zăresc,
Renaștere, pentru creștini.
Se-aud colindători prin văi,
Colindători î suflet trec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Străin pribeag, eu iarăși plec.

Pe stânci de-un verde jaderesc,
Oh, ce mare sărbătoare!
Luminile se împletesc
Într-o beteală de ninsoare.
Căci este seara de ajun,
Vin magii dinspre răsărit
Daruri să-i dea, să-i dea acum,
Prea mult Iisusului iubit.

Și albe salbe de lumini
Sătucul vechi împodobesc,
În zbor trec îngeri-pelerini
Purtând blând har dumnezeiesc.
Vezi, satul parcă s-a schimbat,
De-acum altul îmi pare.
Cât de frumos, ce minunat
E-n straie de ninsoare!

Lumină albă te zăresc,
La casa bătrânească,
Iisuse, azi, de dorul Tău,
voi întoarce-acasă.
În sătucul trist din vale
Șade Iisus la icoane,
Când sub salbe lucitoare
Tu-ți aștepți îngerii, Doamne.

Renaștere – pentru creștini
Îngerii în coruri cântă.
Bat la porți azi prunci străini...
Doamne, sărăcia-i cruntă!
Oameni cu suflet bogat
Și cu inimă curată,
Portița au descuiat...
Gutuie împarfumată...

Se-aud colindători prin văi,
Grăbesc să se arate,
Se-aud, se-aud și zurgălăi
Și focu-n sobă arde.
Bunica-mparte colăcei,
Nuci, vin și mere coapte,
Câțiva bănuți, căci anii-s grei,
Mai mult de-atât nu poate.

Colindători în suflet trec
Ani lungi și cu suspine,
Departe-s și-n zadar încerc,
Sat, să -ntorc la tine.
Acum când nu mai sunt nămeți
Și străzile-s curate,
N-am-ntorc, să nu cerți,
Tu știi că sunt departe.

Se-aud în gânduri zurgălăi...
La casa bătrânească
așteptați de-o vreme voi
Și dorul vă apasă.
Se-aude-un clopot în adânc,
Biserica din vale
Își plânge fiecare prunc
Plecat în depărtare.

Străin pribeag, eu iarăși plec,
mână sărăcia,
Zadarnic să trăiesc, încerc,
Frumos, în România.
Am tot sperat că într-o zi
Iisus se va întoarce.
Tăicuțul plânge iar la geam,
Măicuța-n prispă toarce...

Străin pribeag, eu iarăși plec,
Se-aud în gânduri zurgălăi,
Colindători în suflet trec,
Se-aud colindători prin văi.
Renaștere pentru creștini,
Lumină albă te zăresc
Și-(s) albe salbe de lumini
Pe stânci de-un verde jaderesc.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea dintre noi

Se-ntinde ca o umbră iubirea dintre noi
Iar noi suntem un nour de tainică pedeapsă,
Niciunde-n lumea asta nu suntem amândoi,
Niciunde, împreună, nu ne simțim acasă.

Cu lacrima, cuvântul, îl scriem repetat...
Iubirea noastră este un semn de exclamare...
Se toarce în fuioare un suflet vinovat
Și drumul către mâine, de-acum e tot mai mare.

Se toarce în fuioare, ucis de depărtări
Un suflet de femeie, de mamă, de iubită...
Sunt între noi castele de lacrimi și de ploi,
De-aceea sunt, copile, așa nefericită.

-ntrebi de ce sub pleoape sunt lacrimi de mărgean
Și mă-nfioară vântul cuvintelor nespuse?!
Știi?! Eu în lumea asta, pe tine te mai am,
În rest, iubiri, speranțe în alte lumi sunt duse...

Iubirea nu se-nvață în școli, în suflet e,
Odată cu speranța se-nalță către mâine
Ea ne învață simplu, să fim, prin dragoste,
Lumina ce arzătoare spre sferele divine.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea dintre noi

Se-ntinde ca o umbră iubirea dintre noi
Iar noi suntem un nour de tainică pedeapsă,
Niciunde-n lumea asta nu suntem amândoi,
Niciunde, împreună, nu ne simțim acasă.

Cu lacrima, cuvântul, îl scriem repetat...
Iubirea noastră este un semn de exclamare...
Se toarce în fuioare un suflet vinovat
Și drumul către mâine, de-acum e tot mai mare.

Se toarce în fuioare, ucis de depărtări
Un suflet de femeie, de mamă, de iubită...
Sunt între noi castele de lacrimi și de ploi,
De-aceea sunt, copile, așa nefericită.

-ntrebi de ce sub pleoape sunt lacrimi de mărgean
Și mă-nfioară vântul cuvintelor nespuse?!
Ști?! Eu în lumea asta, pe tine te mai am,
În rest, iubiri, speranțe în alte lumi sunt duse...

Iubirea nu se-nvață în școli, în suflet e,
Odată cu speranța se-nalță către mâine
Ea ne învață simplu, să fim, prin dragoste,
Lumina ce arzătoare spre sferele divine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri

Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Și mă cunun cu marea...

Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Și mă întreb în care lumi
Ființa-ți se ridică...

Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Și-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!

Cu mir pe frunte te-aș numi
Iubirea vieții mele
Și plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...

De câte ori nu te-am văzut...
Fereasta casei tale
Era deschisă larg, iau tu,
Priveai în depărtare...

Și-n ceruri, leagănul pustiu
Și mirele ocult
Te așteptau până târziu.
Eu nu te-am mai văzut...

Transcendentale trepte sui
În lumea de poeme,
Eu am rămas a nimănui,
Tu, clipelor eterne.

În chiparoase învelit
Ți-e trupul tot... și firea,
Căci eu în taină te-am iubit
Țesându-ți nemurirea.

Treceam adesea să te văd
Fecioară, mamă, fiică...
O viață-mi trebuie, socot,
te cunosc... Mi-e frică!

Tu azi ești tot a nimănui,
Închisă ți-e fereastra...
Să plâng pe umeri... dar pe-ai cui?!
Să plâng și-n noaptea asta!!!!

Am remușcări... ca și atunci...
Și remușcarea doare!
mâniam pe necuprins,
Iar tu piereai în zare...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri

Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Și mă cunun cu marea...

Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Și mă întreb în cre lumi
Ființa-ți se ridică...

Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Și-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!

Cu mir pe frunte te-aș numi
Iubirea vieții mele
Și plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...

De câte ori nu te-am văzut...
Fereasta casei tale
Era deschisă larg, iau tu,
Priveai în depărtare...

Și-n ceruri, leagănul pustiu
Și mirele ocult
Te așteptau până târziu.
Eu nu te-am mai văzut...

Transcendentale trepte sui
În lumea de poeme,
Eu am rămas a nimănui,
Tu, clipelor eterne.

În chiparoase învelit
Ți-e trupul tot... și firea,
Căci eu în taină te-am iubit
Țesându-ți nemurirea.

Treceam adesea să te văd
Fecioară, mamă, fiică...
O viață-mi trebuie, socot,
te cunosc... Mi-e frică!

Tu azi ești tot a nimănui,
Închisă ți-e fereastra...
Să plâng pe umeri... dar pe-ai cui?!
Sî plâng și-n noaptea asta!!!!

Am remușcări... ca și atunci...
Și remușcarea doare!
mâniam pe necuprins,
Iar tu piereai în zare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întunecarea

Se-nalță drumuri lungi de fum
Și plouă...
Și lumea toată legănată-n vânt,
Visăm de-acum cu toți o lume mare
Dar mare-ntunecare-i pe pământ.

Sufletul parcă plânge de durere...
Odată cu cerul s-a închis și gândul
Ne întrebăm dacă e gând sau noapte
Și-n vis plutim o clipă printre stele.
E-n toamnă-n noi și-n lumea noastră este
Tot toamnă, dulce hibernare, apatie și vis.

Stau și privesc cu fața-n sus
Cum aleargă prinși de vârtejul vântului,
Pe păienjenișul albastru,
Ca niște corăbieri, câțiva nori solitari,...
Vestitori ai dulcelor ploi, ai clipelor tandre, ale tainicelor vise,
Aduc iubiri rătăcite la margine de mare
Și păstrează intactă urma de nepătruns a primei iubiri
Acoperă lumea cu valuri de cu valuri de ceață și de răcoare
Lăsând în suflet liniște și singurătate.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tărâmul celor două lumi

Tărâmul tainic ce desparte
O lume-a ei de-o lume-a mea,
Nu este-al viselor deșarte
Ori al dorinței de-a avea.

E-o-ntretăiere de hotare
În care lumea ei și-a mea
Sunt ca un cer cuprins de-o mare,
Cu mine-n el și-n mare, ea.

E-o lume-a gândurilor noastre
Îmbrățișate-n necuprins,
Zburând în voie printre astre
Și depărtări de neatins.

Tărâmul tainic ne unește
În tot ce am putea spera
Când visul nostru se-ntețește
Și-n lumea ei, și-n lumea mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cât de străini suntem!

Se-aude pe-un tărâm în depărtare
Cum luna își recheamă razele-napoi,
Iar pleoapa mea se-nchide, retezând din zare
Un colț în care îngeri se roagă pentru noi.

Și nu este-o poveste ce mâine se va scrie
Pe-o coală de-ntuneric cu raze care plâng,
Ești numai tu, iubire prin alba mea câmpie,
Rugându- din vise sub pleoape să te strâng.

Și nu este trecutul ce încă m mai doare
Sau lacrima de care înc mă mai tem,
Eti tu, ce încă hălăduiești prin mine ca o boare
Și îmi arăți din cum am fost, cât de strini suntem.

Încă aud cum pescărușii plâng în mine
Și se mai zbat murind printre catarge,
Cât de străini suntem imi spune și ziua care vine
Îmi spui și tu plecând cu valul ce în larg se sparge.

Cât de străini suntem în noaptea care vine
Și nu vedem covorul de lacrimi așternut,
Rupt din durerea mare ce azi o am in mine
Și pierderea de care atâta m-am temut.

poezie de (ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost în viața mea...

A fost în viața mea, a fost o vreme,
Când te iubeam, oh, știi, cu-adevărat...
Nu te acuz, nu plâng, nu mi-e rușine
De tot ce-n viața mea s-a întâmplat.

M-am înrămat tăcut în ne-uitare...
Mi-e lacrima și scut și cazemată...
Căci poate-am fost nebună de iubire
Și de aceea azi sunt vinovată...

Mă-ntreb de simt și dragoste și ură
În sufletul înnrourat de răni...
Acum îmi plec umilă amintirea
La a iubirii noastre-nmormântări...

Nu vin cu jerbe, nici nu plâng, iubite,
De ce aș face iar un legământ
Cu o iubire ce n-a fost a noastră?
Încerc, cât mai subtil, să ascund.

Nu cad pe cruce-n jerbe, promisiuni, nici stele,
Nu sunt a ta, nu sunt a nimănui...
Căci între noi mai sunt cuvinte grele...
Nu pot să-ți spun la mine să rămâi.

De ce nu pot să-mi mai aduc aminte
De tot ce-a fost frumos în viața mea?
Tu ți-ai ales, tu ți-ai ales iubite,
Să ai, să ai atunci pe-altcineva...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă anotimpului rece

E satul îmbrăcat în sărbătoare
Și vineție este-ntreaga zare.
Miroase încă-a lemne arse-n vatră,
Dealul îmi pare un colo de piatră,
Prin neaua ca un miel abia fătat,
Trec prunci gălăgioși la colindat...
Se-aude glas șficuitor de bici...
Ce bine e de sărbători aici!

E satul îmbrăcat în sărbătoare...
În mantii reci, străluce dealul mare,
Doar jad de brazi sub seceră de lună,
Împodobesc pământul împreună.
În seara asta daruri vor primi
Cei mai cuminți și cei mai buni copii.
Se roagă la icoană, apoi în pat,
Pornesc în somn, alt drum de colindat.

Și vineție este-ntreaga zare
Și ninge, ninge, ninge pe cărare!
Ninge prin sat, pe ulițe... Deodată,
Un câine latră... -I cineva la poartă.
Îl văd pe tata, iese în pridvor.
- E un străin pribeag și călător.
- Adu-l aici! îi zise mama. Iată!
L-o ospăta cu vin și pâine caldă.

Miroase încă-a lemne arse-n vatră,
Miroase-a nuci și a gutuie coaptă...
Vuiește vântul pustielnic, trist,
Iar puncii dorm colindători în vis.
Trasă de reni, alunecă în noapte
O sanie cu darurile toate
Și printre brazi, mulțime de copii,
Așteaptă-n taină zorile de zi.

Dealul îmi pare un colos de piatră
Copilăria-i astăzi depărtată,
În suflet însă sunt un prunc mereu,
De-ceea îl aștept pe moș și eu.
Nu vreau prea multe, îmi dorec decât
Să fiu același prunc de la-nceput.
rog să țină vraja noaptea toată...
Dar totu-a fost, a fost, a fost odată!

Prin neaua ca un miel abia fătat,
Alerg la săniuș, la colindat.
Spre transcendent, șuvițe argintii
Îmi strălucesc la tâmple. Ce pustii
Sunt satele acum! Ce triste par!
De ce nu-s prinse în divinul har?!
N-aud urări... Și brazii unde sunt?!
Beteala lor de stele s-a pierdut?!

Trec prunci gălăgioși la colindat...
Sfielnic, îi aud la uși cum bat,
Dar nu mai vor ca-n alte dăți colaci,
Nici nuci, nici mere dulci, nici cozonaci.
Și farmecul acelor seri s-a stins!
Sunt o poveste! Poate-i doar un vis...
Copilărie, asta ămi doresc,
Să pot și eumă mai veselesc...

Se-aude-un glas șficuitor de bici!
Pe ia mea țesută cu arnici
Văd ape limpezi, câmpul înverzit
Și soarele de negre nopți cernit,
Valuri de grâne, macii din cosițe,
Argintul de pe fote și altițe...
De le-aș avea în dar de Moș Crăciun,
Aș fii atât de fericit acum.

Ce bine e de sărbători aici!
La masă cu bunici și străbunici,
Să prinzi în joc de flăcări vis de prunci,
În lacrimă durerea să-ți alungi...
Dar timpul trece și-ai ajuns bătrân,
Bunic pentru nepoții de acum.
În gânduri, om de nea, de-acum veghează
Sufletul care încă mai visează.

Ce bine e de sărbători aici!
Se-aude glas șficuitor de bici,
Trec prunci gălăgioși la colinat
Prin neaua ca un miel abia fătat.
Dealul îmi pare un colos de piatră,
Miroase încă-a lemne arse-n vatră
Și vineție este-ntreaga zare...
E satul îmbrăcat de sărbătoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plecare

Privesc sclipirea neagră ascunsă-n ochii tăi
Și plouă azi cu lacrimi de jar și de argint,
Durerea-i sfărâmată cât veghe-ți suntem noi.
Tu ai să duci cu tine tristețe,-n infinit.

Sunt nori pe cerul vieții și-n suflet este noapte,
Furtuna strânsă-n suflet se zbuciumă, vibrează,
Comunică cu lumea... Departe, mai departe,
Cei care-s duși din lume, prin timpu-ți recreează.

M-ascund sub umbre stranii... Tăcere, suferință...
Aștepți eliberarea... Sunt aripi fâlfâind,
Iisus, cu ochii-n lacrimi, te-așteaptă-ntru căință,
Iar noi, măicuță scumpă... noi te vedem murind.

E pleoapa grea de lacrimi... Tu, lacrimă de ceară,
Cerându-ți drept la viață eternă, vei pleca...
Te așteptăm în vise căci dulce,-o să apară,
Decât acolo, mamă, înfățișarea ta.

Și gândurile zboară, târziul va erupe
Și stele-n semn de doliu pe cer or să se stingă,
Această clipă. mamă, de lacrimă ne umple...
Tu vei veni - un înger, pe umeri să ne-atingă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curand am sa renasc...

Eu Sunt aici,
Pe-aproape-mi ești Lumină
îmi agăți ghirlande pe oglindă
Șiprivesc..
E lumea de dincolo de mine.
Tăcută cresc pe-o aripă divină,
Mă simt redevenind în tihnă,
Pe drumul începutului-lumină.

Te iscodesc printre mulțime,
Și-mi urmăresc dorul cum vine
Și parcă simt miros de pâine.
Sunt la un pas de prag de casă.
lepăd de toate câte-am fost
Acum, că înțeleg ce are rost.

EL e aici,
Și este pentru mine.
Ajută-, să înțeleg trăind,
Înainte de-a învăța murind!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc la două lumi

Privesc în ceață
Într-o lume incorectă,
uit în jur și văd balanța
Dintre tristețe și fericire.
uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Și văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deși, poate, destinul și-a dorit...
În jurul meu negura se întețește,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Și ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiți în ceață?

uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
uit în întuneric,
uit și în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aș duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură și răcoare
E prezent și e trecut
E un univers comun.

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă...

Toamnă, treci la braț cu umbre stranii,
Cu furtuni la geamuri bați... Și plângi...
Plâng la geamul casei, iar, castanii,
Și cu vâturi pacea mi-o alungi.

Versuri aurii, în îmbulzeala
Ce se-ascunde-n mustul călimării,
Curg în râuri tumultoase sera
Și-n tăcere îmi inundă zorii.

Transformată într-o vrăjitoare,
Cu urgie timpul ni-l săruți
Și-ai să lași pustiu în călimară,
Frunze rupte și copaci desculți.

Arămii gutui lucesc în geamuri,
Sunt poteci pustii sub tălpi de vis...
Lacrimă pe gene, blonde voaluri,
Vânt, singurătate, suflet trist...

Plâng în noi chihlimbării poeme
Și sobor de gri ne învelește.
Un tic-tac absurd în vremuri grele
Și povești de viață spuse bătrânește.

Foc la gura sobei, plângere de noapte,
Plângere de versuri și de amintiri,
Un sobor de lacrimi, un sobor de șoapte,
Toate în poemul marilor iubiri.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă maestrului Bulătan

Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinți,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIȚI.

Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Și lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat și nu ne-ai dat de știre?
Câți îngeri trec pe-a nesfârșirii apă?!

Din cer privesc cu capete plecate
Atâția mari artiști... Tu ești cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu ești al pământenilor altoi!

Ești candela firescului ființei,
Deși în neființă te ascunzi,
Îți dăruim o lacrimă și-o rază
Din ochii noștri-nlăcrimați și blânzi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă amintirilor de sat

Bate în pieptul nostru azi,
Precum un clopot peste sat,
Un gând și-o inimă de brazi...
Și-n suflet totul s-a schimbat.
Trecând pe troienite căi,
În troienitul anotimp,
Colindători prin munți și văi,
Frâng pita în bucăți de timp.

Bate în pieptul nostru azi,
Acum, o inimă bătrână
Și dorm în noi păduri de brazi,
Sub fine țesături de lână.
A nins în noi cu flori de măr,
-ascund sub pleoapele de noapte
Și timpuri troienite dor
Și zboară clipele spre moarte.

Precum un clopot peste sat
Se-așează liniștea... O chem...
Este târziu și s-a-noptat
Și în clepsidră se aștern
De-odată, fulguiri de nea,
Lumini și stele căzătoare,
În gânduri, pe căsuța mea
Și pe a timpului cărare.

Un gând și-o inimă de brazi,
Un clopot de ninsori și vis,
În care, timp, de veacuri arzi,
Vreascuri din timpul nepermis.
mi-ai prins în clipe de argint
Ninsori de vise și cuvinte,
Cu clipa-n noapte să m-alint,
Să-mi fac poeme de cuvinte.

Și-n suflet totul s-a schimbat...
Atâta liniște m-apasă!
Cuvintele s-au spulberat
Și vreau să mă întorc acasă.
Vânturi, spre minus infinit
Îmi poartă frunzele de dor.
Arama timpului oprit
Răsună iar ușor... ușor...

Trecând pe troienite căi,
Cu biciul despicat în cinci,
Se-aud vuind, se-aud prin văi,
Se-aud deodată și aici...
Tot ei, în portul popular,
Trecând precum un vis prin moarte.
Bătrânii noștri trec arar
Prin a tăcerii noastre noapte.

În troienitul anotimp
-ntorc din nou, -ntorc acasă.
Să dorm aș vrea, dureri să schimb,
Să stau cu toți ai mei la masă.
Să-mi fie timpul spre-napoi
Vis și mușcată la fereastră,
Să fiu mereu, mereu cu voi,
În orice timp să fiu acasă.

Colindători prin munți și văi
Se-ntorc ca altădată iar
Cu fruntea sus, mândrii flăcăi,
Cu trup arzând în munți de jar.
Altar, ceasornic și popas,
Argint pe ii, argint pe fote
Și sufletul ce le-a rămas
În versuri și poeme, note...

Frâng pita în bucăți de timp
Și se întorc la rădăcini,
Troiene-n orice anotimp,
În suflet simpli și virgini.
Sub un ștergar, înlăcrimat,
Bunicul cu o pleoapă-nchisă,
Sub nori de praf s-a așezat...
Bunica-și toarce anii-n prispă.

Frâng pita în bucăți de timp,
Colindători prin munți și văi,
În troienitul anotimp,
Trecând pe troienite căi.
Și-n suflet totul s-a schimbat...
Un gând și-o inimă de brazi.
Precum un clopot, peste sat,
Bate în pieptul nostru, azi...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Retrospectiva rurală

Privesc în sat și ulița-i pustie...
Nici câinii nu mai latră... Satu-i gol.
Mi-e dor de anii de copilărie!
De casa părintească mi-este dor!

Îmi chem din zare,-n lacrimi, amintirea...
M-așteaptă doar potecile pustii...
Încețoșată îmi mai e privirea!
Au ruginit și frunzele în vii.

Ramuri pletoase-n plecăciuni șoptite
Povești de viață-mi spun... Și ruginii
Îmi sunt de-acum și-aducerile-aminte,
Din vremea când... oh, când eram copii.

Și ivărul e-nțepenit la poartă
Și plânge chiar și cumpăna fântânii.
În barbă albă lacrimi mi se-nnoadă -
Îmi plâng în suflet, prea târziu străbunii.

Sunt geamurile fumurii de toamne
Și lacătul singurătății strânge
Amărăciuni și suferinți și foame
Și tulnicul dreptății noastre plânge...

Bisercă de-acum îmi e pământul...
Și îngenunchi și îl sărut ușor.
Lacrimă de sânge-mi e izvorul...
Să nu-mi trezesc străbunii buni din somn,

Pășesc ușor și sufletul îmi plânge
Îndemn mi-e crucea vieții în înalt
Se pleacă ramu-n tânguiri șoptite...
Pământu-acesta plânge c-am plecat.

Și sunt român și sunt din nou acasă,
iartă mama-țară c-am plecat!
Furtuni de suferință se revarsă...
Mie sufletul de-acum îndoliat.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O veste tristă!

O veste tristă! Tată, ai plecat...
Aud în mine clopotul bătând,
Și satu-ntreg... și noi ne-am întristat
Tu ne-ai lăsat pustii și lăcrimând.

Azi, tatăl meu, zis Apetroaie Anton,
Pierdut de noi în anul '90
Își duce-aici al nemuririi somn,
Încătușat de vremurile reci.

Ghirlanda plânge... Lacrimi de cristal
Se scurg din suflet, tată, iar și iar.
Octombrie... o toamnă ne-ai lăsat
În suflet... zi de 9, gând amar.

Iisus în suferință-i răstignit...
plec și îngenunchi. Ne-ai părăsit,
Cuvintele de-acum sunt în zadar
Fotografia ta imi e amnar.

Mormântul, tată bun, ți-e îngrijit,
Vin iar singurătatea să-ți alung,
Mi-e fratele și el de-acum cernit
Cu el alături, tată, stau și plâng.

Suntem aici, noi cei doi fii ai tăi,
Crinii de pe mormânt să îi udăm.
Lăstari din tine frânți, oriunde-am fii
Prin tine "a trăi" noi învățăm.

Ți-am pus adesea candele, dar vezi?!
Lumina ți-au furat-o alți străini...
Tu strigi cu glas de clopot și aștepți
Alte mătănii și alte lumini.

În sărbători, la tine să venim
Ne-aștepți... Ne chemi - o pasăre în zbor,
Noi am rămas a tale rădăcini,
Și fără tine nu ne e ușor.

Odihnă tată, ție,-n cerul sfânt!
De-ați scrie încercarea mi-e-n zadar.
Nu știu să-ți scriu... Adesea stau și plâng
Și-ți rog eternă pace, la altar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Lumea se hrănește numai din paradoxuri? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!