Doi ochi negri
Mai străini ca niciodată,
Mai pierduți ca nicioricând,
Se privesc doi ochi de fată
În privirea lor cătând.
Nu-nțelegem ce mai este
Nici e rost de întrebat,
Stau pe margine de lacrimi
Doi ochi negri, destrămați.
Poate cer vre-o evadare
Ori răspunsul inserat?..
Din adânc, odinioară
Zorii m-au cutremurat.
Plâng uimite mărgărite,
Roua spală umbre noi,
Ce se-alege din speranțe
Când sunt arse de cei doi?!
Urlă vântul a turbare,
Ceața dă năvală iar...
E prea mică dimineața,
Valul vine după val.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nina Lavric. [Vezi poezii despre vânt, poezii despre rouă, poezii despre plâns, poezii despre ochi negri, poezii despre negru sau poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.