Albastru 18
Nu-mi desface gându-n patru și să nu-mi pătrunzi intrus
Sub mască de idolatru, în genunchi ca un supus!
Te cunosc cum nimeni alta și să te ascunzi nu poți
Sub minciuna ta, unealta, ce o folosești cu toți.
Chinui adevăruri sfinte, ascunzându-le-n nămol,
Nuferi înfloresc cuminte și minciuna-ți dau de gol.
Jurământu-i vorbă goală și pe buze-i răstignit;
L-ai trimis ca o momeală, însă eu nu l-am primit.
Ți-am descoperit pe buze un sărut ce îl păstrai
Ca o rană de obuze, gurii mele să îl dai;
Eu i-am mirosit veninul și l-am îndreptat spre ploi,
Chiar de am rămas orfană de sărut și de noi doi.
Și în brațe, o ce brațe, aveai flori de liliac
Cu miresme să mă-nhațe, când de iarnă mă dezbrac.
M-am trezit la timp, iubite, și parfumul l-am simțit,
Cum pândea din violetul cu minciună otrăvit.
Ai rămas ca o cetate în ruină, solitar,
Alergând după dreptate. De-adevăr nu ai habar.
Îl tot cauți în minciună, călător neobosit
Și nu știi că viața-ntreagă-n vicleșug ți-ai irosit.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre minciună
- poezii despre flori
- poezii despre adevăr și minciună
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Prima iubire
Se scutură iar teii și parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Și plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâșie prezentul acesta și se zbate
Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaștri, să mă învețe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naște dorul.
Și nu mi-era nici teamă când îți cădeam în brațe
Și nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îți așteptam iubirea, cu foame, să mă-nhațe
Cu-mbrățișări de inimi, în vară poleite.
Erai prima iubire, primul sărut de soare
Și înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu știam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic și uită să m-alinte.
Și am plecat în viață, cu soarta în spinare,
Ca doi străini în noapte, pe drumuri paralele.
Doar amintiri de-o vară ne duc pe fiecare
Într-o poveste-a noastră, când ne ploua cu stele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre învățătură, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre toamnă sau poezii despre tei
Cupa de bun rămas
Toți banii pe care i-am avut
I-am cheltuit în bună companie.
Și tot răul pe care l-am făcut,
Vai, nu l-am făcut altora, ci mie.
Din tot ce-am întreprins să fiu mai înțelept
Nu-mi mai aduc nimic aminte,
Așa că umpleți-mi cupa de bun rămas,
Noapte bună și veselia să v-alinte.
Oh, toți camarazii pe care i-am avut,
Regretă plecarea mea nespus
Și toate iubitele pe care le-am avut
Ar vrea să mai rămân măcar o zi în plus,
Dar cum zarurile sorții au ales pe mine,
Să mă scoată din rândurile voastre,
Vă urez noapte bună și multă veselie
Din drumul meu spre înălțimi albastre.
poezie de Alexander Boswell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre zaruri, poezii despre urări, poezii despre noapte, poezii despre bani sau poezii despre albastru
Cupa de bun rămas
Toți banii pe care i-am avut
I-am cheltuit în bună companie.
Și tot răul pe care l-am făcut,
Vai, nu l-am făcut altora, ci mie.
Din tot ce-am întreprins să fiu mai înțelept
Nu-mi mai aduc nimic aminte,
Așa că umpleți-mi cupa de bun rămas,
Noapte bună și veselia să v-alinte.
Oh, toți camarazii pe care i-am avut,
Regretă plecarea mea nespus
Și toate iubitele pe care le-am avut
Ar vrea să mai rămân măcar o zi în plus,
Dar cum zarurile sorții au ales pe mine,
Să mă scoată din rândurile voastre,
Vă urez noapte bună și multă veselie
Din drumul meu spre înălțimi albastre.
poezie de Alexander Boswell,1706-1782 din Cântec tradițional irlandezo-scoțian, atribuit lui Alexander Boswell, 1706-1782
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorim cu ochii-nchiși
Și dacă-i numai noapte și umbre ne doboară,
Eu înfloresc în mine și-n tine-a doua oară.
Cu ochii-nchiși te caut și te găsesc oriunde,
Acolo unde luna, de lumea mea, te-ascunde.
Știu gustul gurii tale dintr-un sărut cuminte,
De ochii tăi, în ochii-mi eu îmi aduc aminte.
Și chiar de iriși galbeni au adormit în vină,
Te am întreg, iubite, pictat pe-a mea retină.
Sub piele am lăstunii din primăveri albastre,
Pe coapse cântă vara din zâmbetele noastre.
Și toamnele se-alintă pe sâni, cu ploi flămânde,
Pe brațe ninge iarna, cu alb, să ne inunde.
Te văd cu ochii minții și te citesc ca orbii,
Poemul meu de taină, cum te vânează corbii,
Când află că lumina și soarele-s străine!
Dar înflorim, iubite, doi orbi, printre ruine.
Și dac-ar fi ca mâine, să ne deschidem ochii,
Eu te-aș închide-n mine, de mine, să te-apropii!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre vânătoare, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor sau poezii despre sâni
Primul te iubesc
Primul te iubesc
L-am primit când eram în brațele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simțit în pasul dintâi
Și în dulce sărut.
Îmi era căpătâi.
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii și în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Și la șapte ani am văzut
O altă iubire și un alt început.
Abecedarul mi-a zîmbit
Cu litere de miere și note de-argint.
Mai târziu Tu mi-ai spus te iubesc,
Când mi-ai dat întâiul sărut
Și trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci,
Când vă văd alergând pe aleea cu nuci.
E timpul iubirii de-nalt.
Și mă duc,
Zbor liber spre-nalt, atingere lină,
Copii, frate, tată, mă duc -
Spre ceruri, esență divină.
Te iubesc, suflet!
Tu ești ultimul gând
Ce mi-a rămas ca o rază,
Luminând și cer și pământ.
Iubirea e-n mame și prunci,
În stele, în copaci și în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre început, poezii despre tăcere, poezii despre trandafiri sau poezii despre tată
Primul Te iubesc
Primul Te iubesc,
L-am primit când eram in brațele mamei.
Sânul lăsând urme de lapte
Mă mângâia în tăcerea din noapte.
Apoi l-am simțit în pasul dintâi
Și în dulce sărut.
Îmi era căpătâi...
Am crescut, am găsit alinare
În mângâierea bunicii și în raza de soare.
M-am privit în tăcere-n oglindă
Și la șapte ani am văzut
O altă iubire și un alt început.
Abecedarul mi-a zâmbit
Cu litere de miere și note de-argint.
Mai târziu tu mi-ai spus Te iubesc
Când mi-ai dat întâiul sărut
Și trandafirul ce l-am pus într-o carte.
Amintiri îngropate...
Acum vă iubesc, dragii mei prunci!
Vă văd alergând pe alee cu nuci...
E timpul iubirii de-nalt
Și mă duc,
Zbor liber spre cer, atingere lină.
Copil, frate și tată, mă duc,
Mă cheamă esența divină.
Te iubesc, suflet! Tu ești ultimul gând
Ce mi-a rămas ca făclie,
Luminând și cer și pământ.
Iubirea e-n mame și prunci,
În stele, în copaci și în floare,
În cutele mamei din palme, adânci,
În lacrimi amare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie
Nu...
Nu știi, nu simți, nu vezi
De atâtea ori cum cad plângând.
Nu vrei, nu poți, n-ai să mă crezi
Cum pierd dorințe tremurând.
Și de atâtea ori ți-am spus
Să vii, să pleci, nu te-am mai vrut...
Și fiecare apus de soare
Mă ucidea printr-un sărut.
Sărutul dulce al răzbunării
Ce l-am gustat de atâtea ori,
Chemarea tristă a uitării
Din ofilirea unei flori.
Însă acum te rog fierbinte
La pieptul meu tu să revii,
Să mă alini doar prin cuvinte
Și-n brațe strâns tu să mă ții.
Și să îmi spui că nu-i târziu,
Că nu-i greșeala cea fatală...
Pierdută-n golul cenușiu,
Îmi dau suflarea cea finală.
poezie de Karine Vuicin
Adăugat de Karine Vuicin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre greșeli, poezii despre dorințe, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare
Orfană de noroc
Calc norocul în picioare, fac chirpici, să mi-i zidească
Ursitoarele la casă, sau măcar la prispa-n care
Ghinionul stă la soare, ochii să mi-i nimerească,
Să nu văd unde-i norocul și să-i fac, spre noi, cărare.
S-a apropiat de mine, doar atât cât să miroasă
Lacrima din cerul gurii, unde-amarul, pui, dospește;
Și l-am îmbătat în vorbe, cu miros de chiparoasă
Și i-am prins brațele-ntinse, ca-ntr-o menghină, cu-n clește.
Să nu poa' să mă atingă fericirea-n partea stângă,
Unde ticăie lehuze, toate Anele zidite-
Le-am țesut hamac de gânduri, doar cu mintea mea nătângă,
Unde n-are loc norocul printre dogme inedite.
Și-am rămas orfană, Doamne, bântuind printre morminte,
Caut locul unde viața s-a împiedicat de viață;
Nenorocu-l port în mine și mă mângâie cuminte
Și, să-mi port crucea pe umeri, cu răbdare mă învață.
Calc norocul în picioare și nu simt cum sângerează
Talpa goală. Inimi frânte, pe sub pași se conturează...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre tuberoze, poezii despre picioare, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre gură
De ziua poeziilor mele
n-am murit de deochiul
celebrității ratate din motive
de ochi frumoși ascunși
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
finețea din trandafiri și smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules și
și
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre lentile, poezii despre delicatețe, poezii despre versuri, poezii despre suflet sau poezii despre optică
Culorile iubirii
De-ai ști ce gânduri am, te-ai minuna
Și ai fugi... sau poate nu: ai sta
Și-ai aștepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-ați fi doar ție-n fiecare zi
Un dar ce-aș vrea nicicând a se sfârși.
Ai aștepta, văd în privirea ta
Că vrei și le aștepți, chiar știi ceva
Și nu-mi dau seama: tu, cum poți să-mi știi,
Chiar înainte de a le gândi,
Și gânduri, și cuvinte, și culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?
Să-ți spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi ești în suflet când visez:
Tu ești culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.
Îmi ești parfumul stropilor prelinși
Pe flori crescute-n ramuri de caiși,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aștept în brațe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Și tot ce curcubeul poate-avea.
Te voi picta, apoi te voi privi
Și, c-un sărut, pictura-mi voi sfârși.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre visare sau poezii despre seară
Să m-așez în palma ta
Îmi fac veacul în genunchi, fruntea mi-o aplec sub cnut-
Cnutul vieții blestemat, ce pe frunte l-am avut,
De când alergam prin timp, ca un fluture pribeag,
Între lacrimi și cuvânt, cu un vis născut beteag.
Sângeram în nopți pustii, ca un mac strivit de ploi
Și cerșeam, nici nu știu cui, să-mi dea visle-napoi.
Le păstrez de-atunci, dar nu-s decât gânduri de-aruncat,
Peste care numai ierni au tot nins și au călcat.
Sunt orfană de orice, de iubire mai ales,
Am dat tot ce-aveam de dat și din mine au cules
Toți flămânzii ce-au dorit, băgând mâna pân' la cot
Și-am rămas fără povești, și-am cântat și nu mai pot.
Drumurile s-au închis, bariere-s peste tot,
Ca să trec prin vama lor, ce, de unde să mai scot?
Doar poemul să mi-l vând, pe doi bani, sau ce mi-or da,
Să trec dincolo de ploi, să m-așez în palma ta.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vamă, poezii despre ninsoare sau poezii despre naștere
Vin și eu, la tine, mamă...
N-am mai fost pe-acasă, Doamne, de-o vecie și mai mult,
Să-mi găsesc copilăria și salcâmii să-i ascult.
Cum mai ning peste morminte, așezându-se domol
Pe-aminitirea mamei mele și pe sufletul meu gol!
A curs pe Danubiu apă, cât să-nece dorul meu
De când ai plecat la stele, lângă rai și Dumnezeu.
M-ai lăsat orfană, mamă, și nu am cui să mă plâng,
Când se-adună toamne-n mine și în mine, ploaia strâng.
Numai visele mi-alină, când te-aduc la mine-n zori,
Supărările și vina, că nu ți-am adus, azi, flori.
Trec secundele grăbite și-mi mai fură câte-un an
Și mă veștejește timpul cu surâsul lui viclean.
Și m-aduce mai aproape de grădina-n care ești.
Vin și eu curând, la tine, dorul să mi-l liniștești.
Tata este lângă tine, sau nu l-au primit în rai?
Am să-i spun o vorbă, mamă. Și de nu, te rog să-i dai
Veste că sosesc degrabă și deși nu m-a iubit,
Aș vrea să-i vorbesc de vremea, când în suflet l-am primit.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre vorbire sau poezii despre supărare
Lacrima
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
Cine ar putea să-mi spună
cum că este o minciună,
cine, lacrimi, n-a vărsat
chiar de-a fost sărac, bogat
și-ai cui ochi, poate, n-au plâns
când în brațe el a strâns
pui de om sau pui de cuc,
pui de greier, guguștiuc,
flori de mai și flori de soc,
trandafiri cu un boboc,
chip de îngeri, heruvimi,
un sărut trimis de mimi,
cine, lacrimi, n-a trimis
celor care vin în vis
și aduc spre dimineață
stropi de rai, stropi de verdeață
de-acolo de unde somnul
li-i vegheat numai de Domnul,
unde suflete nu îngheață
dacă au fugit din viață
de la cei ce, pe pământ,
le-au trădat și le-au înfrânt,
cine, lacrimi, n-a picat
dacă a primit un sfat
de la pruncii nenăscuți
când, pentru doi-trei bănuți,
au ucis vise străine
crezând că le-ar aparține
și când pruncii înțelepți
au trimis prin doi profeți
veste mare, veste bună,
cum că moartea-i doar... minciună!
Lacrima!...
Ce-i Lacrima?
E secretul, patima...
Lacrima e nemurirea
celor care-și lasă firea
și se duc grăbiți la ceruri
unde nu simt iarnă, geruri,
unde nu se naște ură
și nici hoți care te fură,
unde nu sunt vrăji, blesteme
ori pedepse, anateme,
unde nu e bucurie,
nici durere pe vecie,
unde-i liniște și pace,
nimeni ca să te provoace...
Lacrima e infinitul
celui ce-a atins zenitul
și-a ajuns până la zeu...
Sufletul?... În Elizeu!
poezie de Emma Hartt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre trădare sau poezii despre sărăcie
Flori de mătrăgună - Liviu Sergiu Manolache
Volumul - poți de-acum să știi -
Pe care mi l-ai dăruit,
L-am aruncat în bălării,
Că nu mă las eu otrăvit.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre flori sau epigrame despre cadouri
Poeme de nea...
Să nu plângi, poezie, că te-am lăsat orfană,
Să-ți cauți o poveste, să-ți sprijine tăcerea!
Un zâmbet de prieten să îți așezi pe rană,
Să-ți mângâie tristețea și lacrimi și durerea!
Eu am rămas acasă și te aștept cuminte,
Doar gândul e cu tine și parcă nu-i prea mult,
Că nu pot, poezie, să te ascund în brațe
Și scâncetul albastru nu pot să ți-l ascult.
Să ningi frumos acolo, în luna vieții mele,
Așa cum ningi în mine, în fiecare vară,
Când te adun din ceruri, pierdută printre stele!
Eu am rămas acasă cu vara mea amară,
Să mă mai nasc o dată-n clepsidra nemiloasă,
Un fir de sare gemă, topindu-se de teamă.
Să nu fii, poezie, pe noaptea mea, geloasă!
E noaptea-n care versul în lacrimă-o să geamă.
Voi da noroc cu cerul, voi aștepta lumina,
Să îmi deschidă ochii, ca se te pot vedea.
Ninsoarea mea albastră, sărutu-ți rădăcina
Din care urcă-n mine poemele de nea!
poezie de Violetta Petre din Ninsori albastre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The lost song
ultimul sărut pe fruntea cerului
l-am simțit cum mușcă din mine
amprenta buzelor tale mi-a înviat petalele
doar frunzele au rămas împietrite
în ruginiul trist al unui anotimp exilat în tăcere
ia-mă și du-mă să-mi întâmpin soarta
poate negociezi cu nemurirea
să ne vindece de moarte prin criogenare
numai inimii să-i lase ''tic-tacul'' neatins de îngheț
și lacrima
țurțure atârnat de streașina suspinelor
lacrima să o arunce în lacul lebedelor
pentru un ultim cântec
the lost song
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre lebede sau poezii despre gheață
Nu-mi neliniști amurgul!
Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi neliniști amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopții, alergând prin vis, năuci.
Și mă ispitești, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în șuvoi învolburat,
Când din șaua tinereții, îmi aluneci înspre gură
Și cu un sărut mă tulburi și mă umpli de păcat.
Și ce dulce-mi e secunda dimineților vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n față, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Și să mai gustăm o dată legendarul amănunt.
Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanțuri și lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Și cu murgii și cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre tinerețe, poezii despre secunde sau poezii despre rai
După un surghiun de doi ani revedeam Berlinul. Am de Berlin mare slăbiciune; nici împrejurări foarte triste nu m-au împiedicat să-l revăd cu plăcere. L-am regăsit cum îl lăsasem: tot numai flori. Așa frumos chiar ca în acel început de iunie nu-mi păruse totuși niciodată.
Mateiu Caragiale în Remember (1913)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre Berlin
- citate despre început
- citate despre tristețe
- citate de Mateiu Caragiale despre tristețe
- citate despre timp
- citate de Mateiu Caragiale despre timp
- citate despre plăcere
- citate despre frumusețe
- citate despre flori
- citate de Mateiu Caragiale despre flori
De ce nu a venit Moș Nicolae la mine...
Am fost copil? Eu nu-mi aduc aminte
N-aveam ghetuțe pentru Moșul Nic
Și eram dintre toți cea mai cuminte,
Dar, Moșul, mie, nu mi-a dat nimic.
Nici nu l-am așteptat vreodată-n seară,
Nici dimineața nu l-am așteptat.
Știam că pe la noi n-o să apară,
Sătul de-al mamei permanent oftat.
Doar se oprea la ușa încuiată,
Dar nicio bucurie n-auzea.
Doar lacrima măicuței blestemată
Pe pragul ros de carii tremura.
''Aici nu sunt copii, plec mai departe,
Că de-ar fi fost, aș fi știut precis''.
Așa gândea Moș Nicolae-n noapte
Eu l-am văzut pe Moșul, doar în vis.
Venea cu haine și cu ciocolată
(Din vis nu aș fi vrut să mă trezesc)
Fiind copil, eu, gustul, niciodată
Nu l-am simțit și poate că greșesc,
Acum, când mai ascund câte-o bomboană
Și ca o hoață mă desfăt cu ea.
Dar am rămas de-atunci cu-această toană,
Doar mamei, de-aș avea-o,-acum, i-aș da.
Nici azi n-aștept, să-mi vină pe la poartă-
E liniște în casă ca și-atunci.
Copilul trist din mine mai așteaptă...
-Moș Nicolae-n mine să arunci
Cu anii ce s-au dus pe negândite,
Așa, ca o părere au plecat.
La ușă sunt ghetuțe lustruite,
Pe care necopilul le-a lăsat...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre superlative sau poezii despre prezent
Ca să ajung la tine
Ca să ajung la tine, întâi m-am sinucis.
Mi-am aruncat spiritul de la etajul zece,
L-am condus cu-n cortegiu, ca pe-un proscris
Și l-am îngropat în morminte aztece.
Ca să ajung la tine, m-am renăscut copil.
Am învățat să merg, sa râd și să vorbesc;
Ca să-mi așez cuminte piciorul cel agil
O bonă franțuzoaică mi-am luat ca să mă cresc.
Ca să ajung la tine, am devenit femeie
Cu simțuri ascuțite ca vârful de compas.
Ți-am scris patru mesaje, să văd pe ce alee
Nedumerit te-ntrebi pe unde am rămas
Și-aștepți nerăbdător uitându-te la ceas!
poezie de Mihaela Nicolau
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre râs, poezii despre femei, poezii despre devenire sau poezii despre creștere