Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Sindromul Waterloo

trecutul nostru înseamnă
reflexele urmei
iguana pe nisipul memoriei
electrocutată de un fulger banal
fiecare nor înfipt în obiecte ce te-nconjoară
umbrele trupului
oase
ziduri albite în capitelii dorice
inima precupeață
tocmindu-se prea mult
gândul
un spin în călcâiul clipei

amanda
când te privesc se-ntunecă lumea
se întețesc în piept trapuri galactice

lumina foșnește peste tăblia dormezei cu arcuri
gustă fagurii visului

până dimineață
îmi ascund poemul de dragoste într-un tors de ghips
sunt fără aer
precum viul în crisalidă
urăsc dormeza asta de-o singură persoană/resorturile
ce o mișcă de la o stare la alta

aștept să te trezești
să-ți cer câteva cuvinte
cum ți-aș cere câteva tricouri mai largi
căci nu există certitudine
măsura lucrurilor variază

lupta cu sinele este un fel de prescură
câte puțin câte puțin
până te-nghiți și devii un dumicat frenetic de lut

amanda
lasă poemul acesta să crească în tine
eliberează-l de sofisme
aproximări în care m-am abandonat

tu ești însăși dimineața
prețul și disprețul ei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agățate în cui
și stând liniștit le aduni
le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri și de
prea puține cuvinte
pe care le rostești
atunci când lumina îți pătrunde
până la oase
și te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îți accepți soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns și tăcut
departe de tine
gândul care te copleșește
îți dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...


azi am învățat -mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Uneori, trecutul e atât de viu în conștiința noastră, încât pare mai real decât prezentul. Dar... murim câte puțin în fiecare zi. Tot așa, câte puțin, se stinge și trecutul nostru, până dispare definitiv și nu ne mai terorizează.

citat din romanul Cel rătăcit, Capitolul 4 de
Adăugat de RafaelloSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut – care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofert㠖 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să numai privești așa? Încerc găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Puțin de nor, puțin de soare,
Puțin de viață, puțin de moarte,
Puțin de bine, puțin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puțin din timp, puțin din azi,
Puțin din noapte, puțin din somn,
Puțin cât am putut dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puțin din vis, puțin te mai visez,
Puțin mai îndrăznesc, puțin te mai chem,
Puțin te mai aștept, puțin te mai iubesc
În viața asta petrecută fără tine!

Puțin regret, puțin moment,
Puțin ai fost, puțin te mai cunosc,
Puțin de rost, puțin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puțin mi-a mai rămas, puțin din glas,
Puțin dintr-un cuvânt, puțin din gând,
Puțin pământ, puțin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nobel

am rămas cu închisorile noastre de aer
cu umezeala rece a insomniilor
mergem tot mai greu
tot mai aduși de spate/ numărând
câte zile câți ani câte vieți
facem cunoștință cu siluete îmbibate în tuș
le recunoaștem mirosul impregnat în hainele de duminică
tragem aer în piept de fapt tragem fum

noi ne-am pus inimile la fereastră
nobel
lumina trece prin sânge
se așază pe obiecte ca o piele subțire și caldă
stăm înăuntru vorbim facem planuri
cele mai guralive sunt oglinzile

când un conflict depășește previzibilul
agitația trece în patrimoniul nostru celular
copiii părinții și moartea

acum vin și te-ntreb
nobel
închisorile noastre de aer sunt pentru totdeauna?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ilarie Voronca
poem (vezi și poezie)
Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mâncați, acesta este trupul și sângele nostru: poemul.

definiție clasică de (1929)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jurnalul sinuciderii" de Ilarie Voronca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 33.25 lei.

Poemul tău

când va fi seară
strânge poemul acesta la piept
și ascunde-te cât mai departe
de ziua care a trecut
și de ziua care va veni
citește-l pe nerăsuflate
este poemul pe care nimeni
nu ți-l va scrie vreodată
deși l-ai așteptat la fiecare răscruce
de drumuri și de nopți
când întunericul te ademenea între ape
și străzile îți îngropau urmele pașilor în cenușă
este poemul pe care ai îndrăznit să-l visezi
când pânza cerului părea o lumină blurată
iar glasul ți se risipea în ecouri de gheață
poemul pe care l-ai căutat în fiecare privire
care nu te zărea și în fiecare gând
care nu era pentru tine
în fiecare anotimp care se îndepărta
cu anii tineri în dinți
și în fiecare inimă care părea că mai bate
lipește-ți poemul acesta de umeri
de pleoape de sânge
și nu-l lăsa să se piardă
este tot ce vei avea
de acum înainte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasă

frumoasă și albă
(numai albele sunt foarte frumoase)
treci peste mine
fluturând
câteva degete fărâmicioase
(numai albele se frâng și se plâng)
iar până la oase la
oase eu sincer voi mângâia la
crimi cu spaimă deosebită
orgasmele tale, ah, prea
puțin sexuale, puțin
prea lichide

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amanda: Îți promit că n-o să mă îndrăgostesc de tine.
Graham: Bine. Frumos spus. Mulțumesc.
Amanda: Nu-i așa, doar că mă cunosc prea bine. Nu sunt prea sigură nici măcar că pot mă îndrăgostesc. Nu în felul în care li se întâmplă altora. Cum ți se pare a recunoaște una ca asta?
Graham: Păi, cum am mai spus, iei premiul pentru Cea Mai Interesantă Fată.
Amanda: Am încerc să o iau ca pe un compliment.
Graham: Așa și trebuie. Categoric.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi crește iarba sub piele

Tu nu poți mă rupi din tine,
e ca și cum ți s-ar îneca cuvintele în propriul sânge...
Eu... te-am zidit biserică în inima mea
și fiecare parte a trupului mi
se umple cu câte un înger,
doar buzele mele sapă
ajungă până la tălpile raiului.

În fiecare dimineață
mă trezesc un copil în tine
și atunci când vreau să-ți cuprind umerii,
brusc îmi crește iarba sub piele,
îmi amintește că sunt o femeie,
aceea care a alăptat anotimpurile,
până la ultima pasăre ieșită din ou.

Nu putem ne rupem unul de celălalt,
ar ploua cu răni peste tot
și s-ar usca pâinea din poemele noastre,
iar timpul ne-ar îmbraca în cămașa lui de jar,
aruncându-ne ca pe o batistă albă în calea sfinților
cu o ultimă sărutare pe ea...
Nu, nu putem ne rupem,
prea frumos s-a întins curcubeul
în noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul despărțirii

La orice despărțire murim câte puțin,
În inima iubită devii tot mai străin;
De fiecare dată pierzi câte-un pic din tine,
Iar zilele frumoase rămân tot mai puține.

Plecarea-i nostalgie, o tórtură, un chin,
E versul cel din urmă al unui drag poem,
În inima iubită murim câte puțin,

E-un cânt de-nmormântare, funebrul recviem,
La orice despărțire ți-e inima pustie,
Chiar dacă-i temporară sau e pentru vecie,
În inima iubită devii tot mai străin,
La orice despărțire murim câte puțin.

rondel de (23 ianuarie 2013), traducere de George Budoi
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 29 august 2017.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 12 comentarii până acum.
Participă la discuție!

* * *

Eu m-am născut într-un mormânt despre care
cei din jur mi-au spus că se numește viață.
Pe marginea vieții mele stau niște ființe numite
părinți, rude, iubiți, copii, străini.
Fiecare are în mâini câte o lopată, cu nume și mărime
și culoare diferite.
De câte ori îmi pun capacul sau podul sau placa,
se face întuneric. Asta se numește noapte.
Când le ridică, e dimineață. Eu trebuie spun
bună dimineața, la revedere, te iubesc, adio etc.
Și asta e tot
Ba, cică ar mai fi și-un Dumnezeu, pe care trebuie
să-l chemi cu D mare, un diavol, cu d mic,
alte câteva nimicuri și Tu. Pe tine te-am inventat
pentru a da un sens acestei ceremonii absurde, iubirea mea.

poezie de din Degeaba (9 decembrie 2010)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Câte

Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?

Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?

Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?

Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?

Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?

Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?

Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?

Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?

Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???

Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!

Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?

Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul valurilor

Întind gândul, îmbrățișare,
așa cum întind mâna după fructul oprit de fața împărătească
ce a repartizat fiecăruia câte o bucată de cer,
câte o haină de îmbrăcat eternitatea cu pipăitul stărilor,
câte un umeraș pe care să își pună intimitatea,
prindă și să desprindă nasturii cuvintelor,
martori ai deschiderii și închiderii șifonierului inimii.
Întind gândul, atingere măiastră,
mai mult decât ar putea chiar palmele,
tortițe de prins darul vieții,
gata de muzica ființării,
gata de eliberări, planări în aerul viselor.
Sedusă de muza, alchimist,
ce schimbă în zbor dorul pescărușului,
leg și dezleg șiretul de care atârnă înfățișarea întinsului.
Ca dintr-o peșteră, scot capul în gura pădurii de simboluri,
mă întind, maree,
să îmi descopăr prelungirea în rezonanța undelor.
Artistă fără pereche, marea îmi răspunde în poemul valurilor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obișnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obișnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obișnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obișnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea și cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îți acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea și moartea sunt fără de mine
Cum este Moș Crăciun
Fără Nașterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ți fie mai frică
Decât de faptul că ești om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu ești, poate, Dumnezeu.

poezie de din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Woody Allen

Amanda: Nu te supăra, dar am mâncat.
Jerry Falk: Ai mâncat?
Amanda: Nu m-am putut abține, am venit lihnită de la audiție și am mâncat o felie de plăcintă cu brânză "Sara Lee", și apoi încă una, știi cum sunt eu. Până -mi dau seama, o mâncasem pe toată.
Jerry Falk: Ai mâncat toată plăcinta?
Amanda: Și-apoi am zis ce naiba, termin și spaghetele reci din frigider și ultima coadă de homar, după care mi-am încălzit și tocănița de pui.
Jerry Falk: Dumnezeule, mobila mai este?

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Play It Again Sam Paperback" de Woody Allen este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Gând pătimaș

Îmi ești și lacrimi și plăcere,
îmi ești o stare de demult
și de-mi aduci a ta durere
eu mă aplec ca frunza - n vânt.

Te lași furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
și iar trăiești într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.

Dar ești un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
și-atunci când mă revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.

Îmi ești lumina-ngândurată
și-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiș.

Îmi ești frumoasa mea crăiasă
din dorul meu și e lumesc
și mi-e rămas și nulasă
dorm șoptindu-ți ștrengăresc.

Ți- da o floare, ești departe
și inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
mă ofilesc de gând te-aștept.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te declar vinovat

Tu mi-ai răpit zâmbetul
Și mi-ai frânt zborul,
Mi-ai înnorat privirea,
Mi-ai împovărat gândul;
Îmi privesc viața ca pe o clepsidră:
Câte minute de iubire mi-au rămas?
Se scurg rapid și doar tu ești de vină,
Mi-ai măsluit clepsidra iubirii
Tocmai acum, când mai e puțin
Nisipul ce mi l-ai aruncat în ochi
Pe post de dragoste!
Dar tot e bine: măcar toate firele lui sunt aceeași culoare,
Nu le mai văd pe cele negre
Când am dat mâna cu suferința
Ori de câte ori tu răsuceai clepsidra altcuiva...
Te declar vinovat,
Deși nu am dovezi:
Nu ai ochi pentru rănile mele,
Ba chiar spui că m-am rănit singură!
Te condamn la iubire pe viață,
Să-ntorc clepsidra și s-o pun cearnă
Numai iubire pură!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câte feluri de tango există și prin ce se diferențiază? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!