Sindromul Waterloo

trecutul nostru înseamnă
reflexele urmei
iguana pe nisipul memoriei
electrocutată de un fulger banal
fiecare nor înfipt în obiecte ce te-nconjoară
umbrele trupului
oase
ziduri albite în capitelii dorice
inima precupeaţă
tocmindu-se prea mult
gândul
un spin în călcâiul clipei

amanda
când te privesc se-ntunecă lumea
se înteţesc în piept trapuri galactice

lumina foşneşte peste tăblia dormezei cu arcuri
gustă fagurii visului

până dimineaţă
îmi ascund poemul de dragoste într-un tors de ghips
sunt fără aer
precum viul în crisalidă
urăsc dormeza asta de-o singură persoană/resorturile
ce o mişcă de la o stare la alta

aştept să te trezeşti
să-ţi cer câteva cuvinte
cum ţi-aş cere câteva tricouri mai largi
căci nu există certitudine
măsura lucrurilor variază

lupta cu sinele este un fel de prescură
câte puţin câte puţin
până te-nghiţi şi devii un dumicat frenetic de lut

amanda
lasă poemul acesta să crească în tine
eliberează-l de sofisme
aproximări în care m-am abandonat

tu eşti însăşi dimineaţa
preţul şi dispreţul ei

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!