A cui e vina?...
E lumea de jale strivită
Iar noi condamnații la zid,
Cu viața de boală lovită
Și stinsă de-un grav genocid.
A cui este vina supremă?
Te-ntrebi; însă totu-i mister,
Iar cei ce ne țin în dilemă,
Au măști cu surâsuri de ger.
Miroase-a minciuni în spitale
Și oamenii dragi ne tot pier,
Iar spaima se plimbă agale
Și morții îi e curier.
Șomajul e-n plină paradă
Și mulți au rămas fără bani
Dar cine?... Dar cine să vadă?
Că suntem ai sorții orfani.
Și-atunci cum să spunem că-i bine
Când lacrimi pe gene se cern,
Văzând că speranța spre mâine
Se surpă-n scandal de guvern.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre spaimă
- poezii despre scandal
- poezii despre plimbare
- poezii despre măști
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.