Clujul s-a schimbat
Într-o haină albă albă
Mănășturul s-a-mbrăcat
iar ninsoarea tot să cearnă
nici acum n-a încetat
albe străzile azi sunt
și nunge pe trotuare
iarnă e într-un cuvânt
și nu mai este nici soare
întreg Clujul s-a schimbat
până aici în Mănăștur
cu un chip imaculat
și în sine atât de pur
iarna iată a sosit
se apropie Crăciunul
chiar ninsoare-a istovit
să-și mai taie din cer drumul
blocurile liniștite
căciuli albe acum poartă
și de frig sunt pregătite
să-și înfrunte a lor soartă
se colindă ziua-ntreagă
și azi la calculator
dintre noi toți să-nțeleagă
Isus e Mântuitor
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre alb
- poezii despre vestimentație
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre ninsoare
- poezii despre mântuire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creștinism
Citate similare
Alb e totu-n Mănăștur
iarna blândă a cuprins
în Cluj iată Mănășturul
și zăpada s-a întins
de acoperă acum totul
căci pe străzi și pe alei
un strat alb se odihnește
de-ți tresaltă ochii tăi
prelung când iată-l privește
peste tot e alb frumos
și pe stradă printre blocuri
un strat alb fără miros
pretutindeni nu pe alocuri
nu e frig ca altădată
ger aprig și nepătruns
apa când era-nghețată
pe vale și-n jos și-n sus
la Bogata când eram
în a mea copilărie
și pe gheață mă dădeam
amintire încă-i vie
acum iarna e-o pictură
pe lângă ce-a fost atunci
nu mai are acea alură
nici pe dumuri nici pe lunci
căci acum prin Mănăștur
zăpada parcă-ți surâde
cu-al ei chip curat și pur
în palme când te cuprinde
nu mai e un frig cumplit
mâinile să ți le-nghețe
și cu chipul năucit
să umbli pe la ferestre
e plăcut acum afară
cu alb totul e-mbrăcat
pe când mâinile îți cară
tot ce azi ai cumpărat
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre pictură, poezii despre odihnă, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre gheață
Clujul - inima Ardealului
Printre atâtea stele iată
Și Clujul a răsărit
Cu fața îmbujorată
Chiar la sânu-i ne-a primit
I s-a dus vestea departe
Peste munții cei înalți
De toate în el ai parte
A lui față de i-o cați
Surâzând pe Cetățuie
Belvedere ne privește
Grijuliu să nu apuie
Umbra prinsă într-un clește
Tot orașu-i îmbrăcat
Se vede de aici de sus
Într-un zâmbet minunat
Și-ntr-un licăr de nespus
Cluj-Napoca cu splendoare
Cu alb iată e-mbrăcat
Parcă ține-o sărbătoare
Într-un ritm imaculat
Someșul de tot e-aproape
Parcu Mare peste drum
Iar Arena ne încape
Sub privire chiar acum
Mai departe se mai vede
Tot mai alb și Mănășturul
În uitare nu se pierde
Te surprinde cu conturul
De privirea-ți se întoarce
Pe o ramură de vânt
Vezi Mărăștiul cum în pace
Stă cu fruntea în pământ
Și te așteaptă cu surprize
Și cu mărfuri în piețe
Uneori printre reprize
Ai tăi ochi să îi aghețe
Centru Clujului apare
Iată Sfântul Mihail
Aproape nu-n depărtare
Când ți-e ochiul mai util
Piața Unirii-o vezi
Mai înspre Diverta
Atenției de-apelezi
Să-și uite grabnic siesta
Cluju-i inimă-n Ardeal
Un luceafăr printre astre
În al vremii vii pocal
Simbolul plimbării noastre
Din Mărăști în Mănăștur
Pe firul Someșului
Cluju-ntreg e un tezaur
Ca sine altu azi nu-i
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Transilvania
- poezii despre înălțime
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre tezaur
- poezii despre sărbători
- poezii despre surprize
- poezii despre stele
- poezii despre simbolistică
Iarnă în Mănăștur
S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puțin
peste ochi în depărtare
și-al copiilor suspin
s-a lăsat un frig amar
în oraș și peste tot
și pe străzi pe trotuar
înflorind al vremii clopot
gerul prinde rădăcină
în Cluj și în Mănăștur
iarnă grea iat-o să vină
să ne lege pasul pur
chiar și vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-și dezmorțească
nicio creangă nu mai mișcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pișcă
dintr-o floare legendară
iarna pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu șapca peste urechi
și cu țurțurii cei goii
de la streșini pe la țară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară
este iarnă bine-i șade
și cu frig și cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă
iată Cluju cum surâde
printre blocuri și pe străzi
și ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ger, poezii despre țurțuri, poezii despre vinovăție, poezii despre urechi sau poezii despre sat
Pe palmele uimirii
ce frumoasă
este iarna
cu fulgi albi din cer ce vin
să-ți
albească astăzi haina
și
s-o facă un dalb crin
cu
steluțe albe albe
totul
este transformat
chiar și câmpul
e-mbrăcat
și atâtea trotuare
prin oraș
ninge ninge
vin din cer
flori
steluțe ca un vis
cad pe palmele uimirii
soli fiind
doar ai iubirii
dintre cer
azi și pământ
împletite cu mireasma
frigului
scăldat în frig
poezie de Ioan Daniel Bălan (11 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre oraș, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ne plouă cu ochi
Cade noaptea azi pe stradă
Și-aleargă pe trotuar
Toți din jur ca să o vadă
Scăpărând dintr-un amnar
Cade noaptea și-n balcon
Lipită doar de pereți
Și duce al iernii zvon
Chiar de el să te agăți
Și pe stradă noaptea cade
Până aici în Mănăștur
Iar cuvântul tău ne arde
Chiar și-al lunii chip azi pur
Urcă noaptea pe perete
Chiar pe blocuri urcă acum
Și pe vânt îl ia de plete
Să n-o bată nicidecum
Nu mai plouă dar cu ochi
Pe afară prin oraș
Doar pe alăturea prin gropi
Mai supin-un copilaș
Ne zâmbesc pe ceruri stele
Când pășim pe bulevarde
Oglindind lumini din ele
Un foc ce inima-ți arde
Iată Clujul în trăsură
Parcă noaptea l-a furat
Ne mai dă ce se îndură
Înc-un zâmbet ne-a lăsat
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre păr, poezii despre promisiuni sau poezii despre ploaie
Flori de frig
flori de frig acum plutesc
și în aer și-n priviri
să nu stai să nu te miri
cum în ochi îți strălucesc
toți copacii azi sunt goi
chiar și pomii din grădină
deși bine-n rădăcină
stau cu toții pe la noi
s-a-mbrăcat în frig azi totul
și umblarea și privirea
de mai dăinue-amintirea
și ne mângâie cu botul
prin oraș se țes doar pași
umblete mereu în fugă
și cu mersu până-n dungă
alături să nu te lași
căci e aproape sărbătoarea
nașterii azi Lui Hristos
Prințul Sfânt cel mai frumos
ce ne oferă azi salvarea
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre superlative, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare sau poezii despre nuntă
Flori de vânt pe pereți nu-s
în orașul colorat
cu lumini și cu vitrine
toate străzile se bat
să te prindă azi pe tine
să te prindă în vizor
surâzând pe trotuar
și tu să fii un de-ai lor
cu zâmbetu-n buzunar
în balcoane de omăt
cu atâtea-nchipuiri
să pui drumului tău capăt
strălucind doar de opriri
căci crăciunul s-a mai dus
e aproape isprăvit
flori de vânt pe pereți nu-s
și nici pași în infinit
printre blocuri azi pe străzi
e liniște acum în jur
și pe nimeni nu mai vezi
în surâs de aer pur
cluju-ntreg e un cuvânt
din atâtea magazine
de azi noapte iată-i frânt
din colinda pentru tine
poezie de Ioan Daniel Bălan (26 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre infinit
Pomi de Crăciun în Mănăștur
E iarnă
zăpada acoperă trotuarele
și
grădinile blocurilor din Mănăștur
unde
adeseori sunt pomi de Crăciun
cu lumini colorate ce
prin întunericul nopții ne bombardează continuu privirile cu
o diversitate de culori vii
de
însuși întunericul nopții-l învie cu atâtea culori neasemuite
doar
e luna cadourilor
și
Crăciunul se apropie cu pași rapizi
Mănășturul
s-a transformat într-o
baie de culori
care de care mai vie și
mai pătrunzătoare
prin întunericul nopții ce ne atinge
pe fiecare până în albul ochilor pe când
se aud colinzi prin magazine
și
zâmbetul Crăciunului de
la
distanță se vede
înflorind luminile colorate cu degetele nopții
cea
mai scumpă sărbătoare
ne
mângâie cu surâsul nopții și
ne scaldă în atâtea culori cu pomi de Crăciun
și
o infinitate de ghirlande de lumini colorate în culorile curcubeului
atât de vii
și de plăcute pe
trotuare
pe șosele și bulevarde
căci
Hristos s-a născut
El
Mântuitorul
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre întuneric sau poezii despre șosele
Alb
Un vers alb,
o îmbrățișare albă,
o floare albă,
catarg alb,
răsturnat în mare albă,
răscruce de privire albă,
curcubeu alb,
un zâmbet alb
dintr-o inimă roșie,
doar ea culoare
mai roșie ca albul,
mai albă ca roșul...
și din nou alb...
mână albă,
flacără albă azi,
flacără albă mâine,
zi albă,
alb azi,
zile albe,
mâine alb,
obsedant alb,
alb...
alb...
alb...
și din nou,
îmbrățișări albe,
amurg alb
într-o privire albastră
și apoi
răsărit albastru
într-o privire albă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre albastru, poezii despre zile, poezii despre viitor sau poezii despre versuri
Cluj - cerbi frumoși de aer
Iar pe degetele serii
Acum Clujul se răsfață
Și pe prispa-nsingurării
Prinde gust acum de viață
Mănășturul a-nflorit
Printre cerbi frumoși de aer
Și pe palme te-a primit
Străbătând al vremii caer
Străzile din Cluj-Napoca
Își îmbracă haine-nchise
Pe când vântul ia și plosca
Cu miresmele aduse
Ușor frunzele se mișcă
Printr-un murmur așa-ncet
Doar privirea ți o pișcă
Printr-un cântec de poet
La Minerva pe o bancă
Iată vântul s-a oprit
Să mai sufle acum oleacă
Dintr-un suflet liniștit
Dar troleele aleargă
Și tramvaiele pe șine
Parcă nu vor să-nțelegă
Că vrei liniștea în sine
Belevedere de departe
Acum de pe Cetățuie
Cu degetele ne-mparte
Iată câte-o cărăruie
De sus Cluju să-l vedem
Cât de gingaș se arată
De suflet să ni-l legăm
Fără urmă de vreo pată
Ci privind cu gingășie
Fața Clujului îndată
Noi să fim o torță vie
O lumină fără pată
Inimă azi din Ardeal
Cluju iată te îmbracă
Pe al Cetățuiei deal
Înspre sine ne apleacă
Să fim străji să fim izvoare
Viața nouă s-o-mpletim
Stele vii strălucitoare
Cu toții aici să fim
poezie de Ioan Daniel Bălan (31 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre troleibuze, poezii despre tramvaie, poezii despre suflet, poezii despre seară sau poezii despre răsfăț
Altare albe
ce noapte albă ce noapte albă
abia acum a înțeles că e albă e albă
femeia cu albă carne și piele prea albă
femeia
din visele mele albite sub crupele ei
sanguine (?!) atât
de albe atât de pornite pe nas ca și sângele
femeia
ca ultim popas ca ultimă rugăciune în fața
altarului alb cum e noaptea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre religie sau poezii despre femei
În lumini viu colorate
Cade noaptea cu lumini
Azi în podul palmei tale
Și te cheamă în vecini
Din lumină să-ți faci cale
În lumini viu colorate
Cluju-ntreg e îmbrăcat
Și pe străzi încrucișate
Pasul iată ți-a chemat
Pe aripa nopții vie
Zboară fluturi de lumini
Sărbătoarea să se știe
Vine chiar și în vecini
Din centru în Mănăștur
Cad petale de lumină
Și în chipul nopții pur
Nu-ți mai lasă azi odihnă
Ți se cere să alergi
Pe la atâtea magazine
Sărbătoarea să-nțelegi
Că vine și pentru tine
În vitrine mari galante
Cu lumini atât de vii
Ești chemat ca să ai parte
De-atâtea chiar de nu știi
Sunt atâția manechini
Cu diverse-mbrăcăminte
De vrei lor tu să te-nchini
Să le iai a lor veșminte
Marchetinguri trepidante
Magazine puse-n floare
Până sus pe scări rulante
Totu parcă-i sărbătoare
De mărfuri toate sunt pline
Vase haine prăjituri
Alimente pentru tine
De toate ca să te bucuri
Sunt reclame peste tot
Cu lumini pâlpâitoare
Rafturi pline de compot
Alimente-mbietoare
Un oraș plin de lumină
Polusu acuma este
Tot ce-n minte o să-ți vină
Poți să cumperi din poveste
Iulius Mall a devenit
Ținta pentru ardeleni
Căci Crăciunul liniștit
Nu sesește din Ardeni
Ci vine din Mănăștur
Cu colinzile-n buchet
Să ai sufletul tău pur
Și darurile-n pachet
Cea mai scumpă sărbătoare
În oraș iată cum vine
Și-ți aduce o urare
Să trăiești cum se cuvine
Ca un fulg azi de omăt
De ușor și de curat
Să pui răului tu capăt
Cum Isus te-a învățat
poezie de Ioan Daniel Bălan (20 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre învățătură sau poezii despre zbor
În pahare mari de aer
Bate vântul și e vară
Chiar și aicea în Ardeal
Și miresmele le cară
Pe al vremii gingaș mal
Trotuarele sunt pline
Și de pași și de priviri
Numai umbra ne revine
S-o găsim în amintiri
Blocurile cele 'nalte
De sus toate ne privesc
Și cu gemuri noi galante
Pe toți iată ne-nsoțesc
Floare lor atât de vie
Este iată-n Mănăștur
Cadou însăși să ne fie
Pe al timpului tambur
În pahare mari de aer
Timpul iată ne servește
Cu al zahărului caer
Ce privirea ți-o topește
Și cu blocuri cu mașini
Pe șosele și pe străzi
Ce se scurg în mari mulțimi
Tu însuți ca să le vezi
S-a-norat și vântul bate
În Cluj și în Mănăștur
Unde străzile-s tăiate
De visul luminii pur
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre flori, poezii despre cadouri sau poezii despre amintiri
Acum
Drag prieten care cânți
vesel în credință,
fii prieten cu Isus
și la suferință!
Dacă-n ceasul de temut,
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.
Dă-i acum din pâinea ta
foamea să-Și destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!
Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ce vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!
Dă-I acum haina ta
cât îi rupt veșmântul;
căci în cer nu-I va mai fi frig,
nu-L va bate vântul.
Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioșată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.
Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!
Azi Isus e-n mii de frați.
Azi îți vrea El fapta.
Mâine toți vom fi chemați.
Tu vei fi la dreapta!
Și un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
"Îl cunosc și din ani buni;
și din zile grele!"
Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre suferință sau poezii despre pâine
Șuvoi de clipe distilate
Se apropie Crăciunul
Și vremea s-a răcit
Afară bate vântul
Dinspre asfințit
E noapte mai devreme
Și ziua s-a scurtat
O auzi parcă cum geme
Din timp i s-a furat
Iar vântu-și taie umbra
Prin cerngile azi goale
Strângându-și lung penumbra
Din piept până la poale
Orașu-ntreg e un șuvoi
De clipe distilate
Ce apleacă aerul spre noi
Pe degete-l împarte
Și în pahare mari de vis
Ca din copilărie
Ne toarnă-n drum ce e admis
Din floare lui cea vie
Și blocuri "nalte se-mpletesc
Cu norii din priviri
Ca florile azi trebuiesc
Tu însuți să le admiri
Sub cupele de vis fugar
Țâșnesc acum tramvaie
În palma vântului bizar
Cu ochii de văpaie
poezie de Ioan Daniel Bălan (14 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori
Flori de fulgi
Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară
ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare
ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă
dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie
iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară
cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat
Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere
Țărmul doinelor frânte
Nu-ți mai aud bătăile aripilor
și nici trilul pe care norii îl răsfrângeau altădată.
Poate ai trecut de ei și îți par acum creste de munți
de pe care se mai rostogolesc uneori amintiri albe
ca niște avalanșe strecurate printre tăcerile stâncilor.
Aici, jos, pământul e tot negru
și tot mirat că unii îl cred albastru ca un cer
pe care tu nu te mai vezi
nici zburând, nici cântând,
nici albă ca o ie purtată de valuri
spre țărmuri cu doinele frânte.
Între cer și pământ, nu mai zboară decât tristeți
mânate de cenușa cuvintelor
arse de vreme.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre stânci, poezii despre negru sau poezii despre munți
Hristos-- al nostru Soare
Domnul Isus ne-a trimis
Evanghelia să o vestim
Să intrăm în Paradis
Împlinind tot ce e scris
Fii ai Tatălui să fim
Domnul Isus ne-nvățat
Evanghelia Divină
S-avem sufletul curat
Spălat de orice păcat
Însuși noi să fim lumină
Apostolii pe Isus
L-au vestit odinioară
Căci Domnului s-au supus
Și-Evanghelia au dus
Omenirii să nu piară
Ei drept centru l-au avut
Pe Isus Hristos Mesia
Cel ce toate le-a făcut
Din adânc necunoscut
Inclusiv și veșnicia
Centrul vieții lor a fost
Hristos Mirele cel Sfânt
Și-au făcut din Domnu-n rost
Cu toți rămânând la post
Cât au fost pe acest pământ
Evenghelia ne-nvață
Și nu Vechiul Testament
Căci Hristos ne dă viață
Și spre ceruri ne înalță
A Lui să fim permanent
Până la Ioan doar a ținut
Legea Sfântă ce s-a dat
De-atunci Isus ni-e avut
Ne e stâncă ne e scut
Mielul Sfânt la moarte dat
Noi prin jertfa Lui Isus
Suntem astăzi ce suntem
Și al Legii vechi apus
Îl vedem căci Ea s-a dus
Căci pe Isus îl urmăm
Viața noastră e Hristos
Și nu Legea din Sinai
Și vrem să trăim frumos
Căci din lume El ne-a scos
Toți ca să intrăm în Rai
Evanghelia ne-nvață
Pe Hristos să îl iubim
Căci spre Tatăl ne înalță
Și în veci ne dă viață
Ai Lui dar pe veci să fim
De ce oare ne uităm
Înspre sfinții din vechime
Când pe apostoli îi avem
Stele sfinte să-i urmăm
Căci Mirele iată vine
Gata-i trâmbița să sune
Îm poporul Celui Sfânt
Ca aleșii să se adune
Și să lase acestă lume
Sus pe nori după Cuvânt
Dar nouă ni se vorbește
Azi de sfinții din vechime
Nu că Mirele sosește
Și-ai Lui să fim ne dorește
Numai numai pentru Sine
De David de Moise de Ilie
Ni se predică în adunare
Nu de Cel ce stă să vie
Să ne ia în veșnicie
După sfânta-i îndurare
Iată Mirele revine
Ca să-și ia a Lui mireasă
Nu strigă o iată nime"
Pentru mine pentru tine
Să ne ducă-n cer acasă
Evenghelia-i lăsată
Pentru Vechiul Testament
Parcă nu Ea ne e dată
Prin Ea inima curată
Să ne fie permanent
Parcă-i mai strălucitoare
Azi lumina din vechime
Nu Hristos veșnicul soare
Ce ne este aici cărare
Murind iată pentru mine
Nu Hristos este Lumina
Și nu este El Viața
De ce dar rămâne-ntruna
Mai pe urmă mai în urma
Celor ce nu-ți dau viață
Când Hristos ar trebui
Țintă veșnic să ne fie
Căci El poate izbăvi
Și pe noi a ne sfinți
Să pășim în veșnicie
Hristos este Dumnezeu
El e-al nostru Creator
Ce ne-nvață aici mereu
Noi să-i fim poporul Său
Căci El ni-e Mântuitor
El cu Tatăl ne-a creat
Și a pus lumina-n noi
Să-i cântăm neâncetat
Toți cu sufletul curat
Până-n ziua de apoi
25-10-2022 Mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai
Haine de lumină
În lumina Ta Divină
vrem Isus să ne scăldăm
să trăim fără de vină
pe veci Domn să te avem
vrem lumina mântuirii
Tu Isuse să ne-o dai
izvorul neprihănirii
să fim cu Tine în Rai
în lumina Ta curată
toți azi ca să ne zidim
o viață fără pată
pe pământ ca să trăim
vrem să fim cu toți lumină
raze vii de pe pământ
pentru patria Divină
și al vieții viu Cuvânt
toți dar să ne îmbrăcăm
chiar în haine de lumină
pe Hristos să-l onorăm
până când El o să vină
curgă dar de azi lumina
din noi toți pe acest pământ
să-l cinstim întodeauna
pe al nostru Mire Sfânt
El ne este sărbătoare
și lumnină și menire
Isus ne este un soare
ce ne-mbracă în iubire
haideți dar acum cu toții
să-i dăm ființa și iubirea
Isus chiar și-n clipa morții
să ne fie mântuirea
ale Lui cuvinte sfinte
să străluce azi în noi
pe a vieții așezăminte
toți să fim de fire goi
din lumină spre lumină
tot mai mult noi să privim
să-i dăm viața-n veci deplină
Mirelui ce îl iubim
curgă dar lumina sfântă
ființele să ne inunde
ca noi toți să fim la nuntă
unde lumea nu pătrunde
fie-i glorie -- onoare
Celui Sfânt ce ne-a creat
să-i cinstim Numele-i mare
fie-n veci gflorificat
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hristos din Nazaret
Ca Isus Hristos Mesia
N-a fost nimeni pe pământ
El ne este bucuria
Al vieții Viu Cuvânt
Ca Hristos din Nazaret
Nimenea nu a mai fost
Al Vieții Sfânt Profet
Ne-a dat viață ne-a dat rost
Ca Isus Pâinea Vieții
Nimenea n-a mai vorbit
Sfătuind mereu drumeții
Cum Tatăl a poruncit
Precum Isus și Mesia
Nimenea nu a trăit
Punând omu-n sfințenia
Și la locul rânduit
N-a fost nimeni pe pământ
Aici viața s-o descrie
Ca al Vieții Sfânt Cuvânt
Venit chiar din veșnicie
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl de credință
Ca Isus cel răstignit
Ce dă aicea biruință
Numai El ni-e adăpost
Stâncă tare în furtună
El dă vieții nostre rost
Și la Sine ne adună
Ca Isus din Galileea
Nimenea n-a vindecat
Numai El e astăzi cheia
Și salvarea de păcat
Căci Isus doar ne oferă
Iertare și biruință
A vieții sfinte sferă
Și iertarea prin credință
De Tatăl cel Prea Înalt
Numai Isus a fost uns
Și viață El ne-a dat
Într-un chip viu și ascuns
Doar Isus e Adevărul
Și Viața pe pământ
El deține-n veci misterul
Și viața prin Cuvânt
În lumina mântuirii
Numai El și azi ne-mbracă
El e soarele iubirii
Și de fire viața seacă
Numai El ne ocrotește
Ca o stâncă-n Israel
Viața El ne-o dăruiește
Al vieții sfinte țel
Nimeni nu ne-ntinde mâna
Ca Isus cel răstrignit
Ne sprijină-ntodeauna
În harul Lui înmiit
În Hristos doar ni s-a dat
Tot ce-i bun frumos și sfânt
Adevărul cel curat
Și al vieții vii Cuvânt
Numai El este lumina
Viața sfântă-n veșnicie
Ce ne-ndrumă-ntodeauna
Un izvor sfânt să ne fie
Numai El ne e menire
Ușa vieții și Păstorul
El ne-mbracă-n fericire
Și ne ia în mână dorul
Doar Hristos azi ne arată
Și lumina și-ndurarea
Viața sfântă fără pată
Să avem cu toți salvarea
Nu-i lumină nu-i viață
Fără Isus pe pământ
Numai El și azi ne-nvață
Al vieții sfânt Cuvânt
El e Ușa și menirea
Omului de pe pământ
Și prin El găsim iubirea
De la Tatăl nostru Sfânt
Căci Isus e Creatorul
Al luminii și-al vieții
El ne stâmpără azi dorul
Din grădina dimineții
Munții marea și chiar mersul
Numai El le-a întocmit
Și în palme Universul
El numai l-a potrivit
Și toate au fost create
Prin Isus Cuvântul viu
Sus pe boltă așezate
Că-s al Lui eu azi să știu
Chiar și vântului i-a dat
Legi și norme-n conduită
Și-nspre noi s-a aplecat
S-avem viața azi sfințită
În Isus azi ni se cere
Sfințenia biruința
El fiindu-ne avere
Noi să moștenim credința
Domnu-i totul pentru noi
Sfințenie și viață
El ne scapă din nevoi
Și-nspre Sine ne înalță
Glorie în veci să-i fie
Lui Isus ce ne-a creat
Să-i cântăm în veșnicie
Fie pururi lăudat
18 mai 2018 cluj
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare