O clipă obosită a căzut
Din geana cerului, o clipă obosită a căzut
Pe floarea de cireș s-a oprit și-o lacrimă a născut.
Timpu-i strivit acum de durere și nu mai are rost
Caută disperat, pe cărări neștiute, adăpost.
E clipa ce moare-n suspine pe altarul de spine
Cu jale plânge spirala timpului ce-i aparține.
Oftând dureros că a trăit doar un moment cu folos,
Privește tăcută un ceremonial fastitios.
Nu plânge clipa ce a murit căci și ea are un sens
În tunelul timpului toate clipele sunt în consens.
O atingere, o geană de cer și-o floare de cireș
Sunt timplul din noi și noi suntem timp în continuu iureș.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre cireșe
Citate similare
Trei răscruci în valsuri (Cifra 13)
Eu sunt născută-n luna treisprezece
și-n ziua zece din aceeași lună.
Din cer cădeau atâtea stele-n mine
și-o floare albă eu purtam în mână.
Eu sunt trăită-n ziua treisprezece
când ziua'avea douazecișitrei de ceasuri
care băteau la unison în turlă
fix între trei răscruci în valsuri.
Eu concepută sunt în clipa treisprezece
când pică roua sânge și suspine
și când cărări benigne se adună
în destrămate rătăciri de humă.
Eu coexist cu cifra treisprezece
Brahmsmanian cântând prin toate...
de a ta mă vrei și peste poate,
spunemi-o acuma-n șoapte.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vals, poezii despre sânge, poezii despre rouă, poezii despre existență, poezii despre dans, poezii despre ceas sau poezii despre alb
Clipa când anii se schimbă
Timpul meu, al tău și-al lui
vezi cum se rostogolește?
Veșnicia lerului
perpetuum se primenește.
E bătrân dar veșnic tânăr,
culege tot din galaxii,
esență-i de adevăr
și note din armonii.
C-o mână dă, cu alta ia,
mereu ne ține în spirală
căci univesu-i catedrală
în cane noi suntem făclii
și stelele ne sunt rozarii.
Doar o clipă ne-a fost dată
să-l vedem în nuda haină
cu fir de aur brodată
deși cufundat în taină.
E clipa când anii se schimbă
lăsând tot ce-i vechi în neant,
e aripa de columbă,
al vieții inel de diamant.
Să-ntâmpinăm clipa de vis
cu artificii de speranțe,
s-o îmbrăcăm în rara avis,
să scriem poeme atlante.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre vestimentație, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre religie sau poezii despre porumbei
Timpul suntem noi...
Timpul s-a pierdut pe țărmul mării,
Și-am fost îndrăgostiții de altădată,
Când se vor limpezii în gânduri zorii,
Găsi-vom doar, o dragoste înnoptată.
Privind spre pâinea caldă și pufoasă,
Vedem o frământare-a timpului din noi,
Ce construia o dragoste frumoasă,
Gândea în împărțirea, timpului la doi.
Să ne trezim curgând din ochi șuvoi,
Vibrând o clipă ascunsă în pietrele uitării,
Să ne-amintim, că timpul suntem noi...
Și să ieșim din valurile mării.
poezie de Maria Richi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre pâine, poezii despre noapte, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cercul erfect, divin-omenesc
Din coama-i albastră, vântu-o șuviță a trimis,
gândurile-mi făr' de culoare oprite-n abis
să le mângâie, de durere să le lepede,
pacea să pătrundă inima-mi naufragiată într-un vârf de cremene...
Din Ochiul Cerului o lacrimă a căzut peste mine,
semn că Dumnezeu suferă și-mi vrea atât de mult bine,
că-mparte suferința la doi
căci noi suntem El și El e în noi.
Cu dragoste imensă mă privește
și cu glas diafan îmi șoptește
că suflețelul necuvântător ce-am crescut
ca pe copilul mult dorit ce nu l-am avut,
în mâna sa părintească a luat
și-n loc cu verdeață eternă a purtat...
De-acolo de Sus, din Raiul creat pentru el,
mă veghează și-mi trimite iubirea cuprinsă-n magia unui inel.
Cu brațe de mamă, de unii așa zis "pârâtă",
cuprind Universul și-i mulțumesc smerită,
că-i perfecta armonie neîntâlnită
pe Pământul unde suntem în trecere volută
percum clipa pe veci pierdută.
Menirea ne e să-nvățăm a iubi în mod firesc,
în Cercul perfect, Divin-Omenesc!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre smerenie, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii, poezii despre perfecțiune, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Sunt calea dintre cer și mare
Sunt calea dintre cer și mare
unde gândul granițe nu are
și aurora e liberă de fragile suspine.
Sunt răsăritul ce delicat soarele atinge
și somnoros salută luna ce se stinge.
Sunt asfințitul din seara răcoroasă
când după un deal lumina moare
și sunt vocea vântului ce-n inimă caută ascultare
pe frunzele timpului suflând nori ușori, pufoși și moi
unde ar putea găsi odihna.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
Zbor spre somn
cuprind între aripi
blândețea sărutului tău...
patima florilor de câmp-
sorb lumina ochilor tăi
bulgăre de apă arzând a viața
și-alung clipa rugând-o să-mi nască zâmbete
strigătul de jale al cerului îmi bântuie somnul
prea departe obrazul să i-l dezmierd
adorm.
floarea de cireș
a murit în viața asta.
poezie de Diana Mitrut
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zâmbet sau poezii despre sărut
Clipa mea clipă...
Clipa mea, clipă ruptă din soare,
frântă aripă, ce mă tot doare...
Clipa mea, clipă scursă din stele,
buchie-n pripa genelor mele.
Clipa mea, clipă - ultim tezaur,
strigăt la stripa frunzei de laur.
Clipa mea, clipă, trista mea floare,
soi de tulipă fără culoare,
clipa mea, clipă rece la față,-
fir de risipă scurt ca o viață.
Clipa mea, clipă, ferma mea soartă,
vezi cine țipă, colo, la poartă?!
Clipa mea, clipa, vezi, parcă-n tindă
se infiripă prosop pe oglindă...
poezie de Iurie Osoianu (27 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur, poezii despre lalele, poezii despre frunze, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Mă întreb
mă întreb mereu
fără sens, fără rost
într-o clipă obosită, tare chinuită
băusem mâhnirea pînă la fund
într-o seară chioară
într-o cârciumă goală
doar eu și ea...
nu mi-a păsat de mine, de lume, de toate
sunt beat într-o lume beată
și ce... sunt beat, nu vezi...
pe cer, stele inegale
cad în cale
a mai căzut azi una
se șterg una câte una
stau și mă întreb
desigur fără rost
cum o să fie chipul lumii noi
când totul e clădit
din rugină, nămol și gunoi.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alcoolism, poezii despre tristețe sau poezii despre prezent
Quod erat demonstrandum ...
Pe coapsa timpului grăbit
Un fluture e doar popas,
Firavă tresăltare este
Rămasă fără de compas.
Și prins în cleștele nebun
Strivit între secunde geme.
Rotirea lui a trasformat
Setea de zbor în teoreme.
Din crisalidă s-a născut
Și-omida, palidă fantomă,
Din lanț de timp s-a liberat
Fundamentând o axiomă.
Croit din umbre și lumini,
Cu-aripi muiate-n irizații,
Fărâme-a timpului nascut
Le-a contopit în ecuații.
N-are trecut, nici viitor
Trăind aici, atât și-acum.
Trăiește clipa, omule!
Quod erat demonstrandum...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre secunde sau poezii despre nebunie
Dor de lacrimă
rustic privesc
clipele ce-au rămas agățate șirag
într-o urmă
trecătoare printr-o clipă
ce-a fost odată un prezent
înalțat pe drumul către stele.
recompun un zâmbet și-o sărutare
scrisă albastru pe scoarța inimii mele
ca pe-un copac ridat de-atâtea versuri
costumate în alb-albastru.
sidef al luminii
acoperă rana pansată de trecut
răsare ca un steag alb
arborat a pace
către suflete rămase-n așteptarea iertării.
nu doresc decât clipa
când
un pas va fi de ajuns
să înconjur tot pământul.
vreau să trăiesc poate doar clipa
când
lacrima mă adoarme
cu susur de valuri.
vreau să știu doar clipa
când
un nor va fi de ajuns
să-mi îngroape ființa...
vreau să sărut doar un pas
rămas în lume
cȃnd
mă va plânge lacrima
din trupul unui nor...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
Cireș prefăcut
Poți fi și copil și părinte deodată,
De-a valma trec zile și nici nu mai știi
De ce-ți este fața de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâșii.
Cireșele-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfășoară
Și roșu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.
Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea și-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireș prefăcut!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zile, poezii despre roșu, poezii despre fericire sau poezii despre devenire
SCHALTINIENA Crăciunului
Pe banca timpului se-așează clipa rară
Și-o liniște amară se-așterne pe pământ
O frunză-nfiorată se clatină în vânt,
O stea ce dă în pârg încearcă să răsară,
Doi îngeri cuvioși recită psalmi în ceruri
Rugând lumina lunii, senină să apară
Și-o candelă răzbate aprinsă între nouri
Să lumineze drumul când magii se închină
Litanie în suflet cu-amarul ce-o să vină,
Căci Fiul nostru Sfânt ni s-a născut să moară.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Modus vivendi
O clipă este o aripă,
ea nu poate da sufletului
liniștea cerului.
*
Îți trebuie o viață plină,
din clipă
să culegi lumină.
*
Cu certitudine,
clipa îți poate da strălucire,
dar nu mântuire.
*
Din clipă culegi deseori spini,
iar anii petrecuți îți sunt străini.
*
Doar în clepsidră vedem
clipa prezentă,
manifestă atât de puțin,
lunecând spre începuturi
în izvorul divin.
*
Nu uita să aduni clipele,
bunele,
doar în ele stau ascunse
tainele.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre mântuire
o lacrimă
Din lacrimă de dor se naște primăvara,
din vise verzi mai înflorește încă floarea,
din albe fire-adânc ți se arată
că-n viață doar vei trece
și meriți înc-o soartă.
De inima-n suspine,
nicicând să te-apropii
căci floarea din retină
nici ea nu-și știe sorții.
Tristețea pân-la stele
e o lacrimă ce doare
și visul e dorință.
Nu plânge niciodată.
Durerea e făgăduință.
Veni-va iar o vreme
când vei simți căința...
Ȋn palme-ți va rămâne
o urmă..
e dorința...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre verde sau poezii despre primăvară
Emil Cioran a fost profet. A sosit clipa pe care filozoful a considerat-o inevitabilă, aceea a căderii umanității din timp. Din acest moment, omul, suportând, umil, cea de a doua izgonire din paradis, suportând trauma celui de al doilea paradis pierdut, nu mai trăiește cu nostalgia edenului, ci cu nostalgia timpului. Astfel, viața individului social contemporan nu mai reprezintă un flux temporal continuu, o plenitudine, ci timpul lui se înșiră ca mărgele pe ața vieții, clipă lângă clipă. Totuși, între două clipe se produce un break, greu calculabil, imposibil de anticipat într-un cosmos măsurat cu viteza luminii, dar el există. O spărtură ca un tunel adânc în drumul existențial imaginat ca destin, pe care individul a încorporat-o inconștient, astfel că, pentru omul căzut din timp, accidentul, întâmplarea sunt forme de a fi, sunt necesități care se pot manifesta ca întâmplare în orice clipă. În orice clipă, deci, individul poate străbate cu o viteză superluminică, viteza, deocamdată, doar intuită a gândului, distanța de la extaz la agonie, de la sublim la ridicol, de la vis la abis, de la normalitate la anormalitate
Corneliu Sofronie în Măsură pentru Diavol și bunul Dumnezeu (2003)
Adăugat de Victor teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre viteză, citate despre rai, citate despre visare, citate despre spațiul cosmic, citate despre prăpăstii, citate despre lumină sau citate despre intuiție
Arderea timpului
ți-am citit poemul
nu pot să cred....
are doar sclipirea
unui meteorit
departe de arderea
profundă, solară
aș putea spune
a doua moarte a brazilor
tu ce crezi despre tine?
.......................................
-eu?
eu sunt lumina de o clipă
care se pierde în întuneric
dar pentru clipa cât am ars
sunt fericită!
în final
totul devine cenușă
scrisă sau nescrisă
în arderea neiertătoare
a timpului....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie sau poezii despre meteoriți
Gânduri și timp
Cad grele pleoapele către pământ
și gândurile se-nalță spre cer...
Aleargă dezlănțuite făcând legământ,
pe moment se opresc plutind desuet,
ochi în ochi cu-nțeles se privesc
apoi din nou în galop se pornesc...
Timpul nu se naște, nu moare
se-ascunde sub al nostru cer,
e doar o schimbare constantă,
vieți și iubiri ne fură zbicer.
Nimeni și nimic nu l-a sufocat
vârsta-i nu se cunoste, deși ades invocat
mereu a existat și-așa va fi mereu
căci el este nimic, nimic de colorat
cu ale noastre vieți și existențe de brocat.
Timpul e-n noi și noi suntem timp
totul e timp fără de timp...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori
Doamnă
Doamnă, cât de străină vreți să-mi păreți, atât
de pur și inocentă vă simt, cât de străină vreți
să îmi fiți, Eu atât de mult vă simt și mă pierd
doar la gândul că totuși îmi veți răspunde în
scris ori verbal într-o zi spre sfârșit de timp ori de Noi!
Doamnă, îmi imaginez regăsirea dintre Doi
oameni pierduți în timpuri trecute, îmi imaginez
regăsirea pe ultima clipă sau pe un ultim
anotimp ruginiu cu frunze uscate, căzute,
precum suntem și Noi amândoi, în clipa de față!
Doamnă, sunt sigur că ochii dumneavoastră
sunt ca întâia oară, pătrunzători și la fel de
,, necopți", mai bine zis, verzi, iar zâmbetul... cu
câteva riduri, cu ceva toamnă venită cu trecerea
timpului, iar vocea, să-mi mai vorbiți o dată!
Doamnă, să-mi mai vorbiți o ultimă dată și
să-mi mai trăiți o ultimă clipă și promit că îmi
va fi îndeajuns să iert și să accept trecerea
timpului în care a lipsit dimineața și toamna,
zilele toate și toate anotimpurile dintr-o dată!
Doamnă, să nu știu acea dată, nu vreau și nici
să vreau a ști, să nu-mi spuneți, oricum, sunteți
tăcută, retrasă, într-un fel ascunsă de lume... de
mine, cine mai știe de cine, oricum, așteptarea
mă domină într-un fel de neexplicat și acum!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre anotimpuri sau poezii despre vorbire
Apocaliptică
de Rodica Nicoleta Ion Rodica
Ieșiți voi morți, spre a intra noi, vii,
Să ne stăpânească, frica, mormântul.
Dușmani de temut spre noi vor veni.
Va arde în flăcări pământul...
Sub crucea Ta, Doamne, cerșim adăpost,
Dar dă-ne pedeapsă-n dreptate!
Nimic nu mai e, nimic din ce-a fost,
În suflete-i ură și noapte.
În lume, vulcanii de sânge-or spăla
Prunci cu privirea-mpietrită
Și mamele care vor alăpta
Cu lacrimi de dor și ispită
Vor plânge, în foame, copiii ce mor.
Ce aspră pedeapsă! Cumplită!
Și-ar da și la moarte, din apa-n urcior,
Doar viață, la prunci, să promită.
Iar diavolul morții, spre noi va urla,
Cerând adevărului mită.
Atâta durere pătrunde-n adânc
Și forfote ziua de moarte,
Că viața rămasă o strângem cu sârg
Și-o ținem și-o ducem departe.
În noi nu mai curge nici sânge, nici dor,
Și ușa speranței e-nchisă,
Doar timpul rămâne prin noi trecător.
Nici viață, nimic nu există!
Mai sunt adevăruri ce-n lanțuri s-au prins,
Biserici și vieți ruinate.
Și totul în jur e haotic și trist.
Se spală pe față cu moarte...
Adună-ne, Doamne! Precum ne e zis
Și du-ne în cer, mai departe,
Refă paradisul de veacuri promis
Și fă-ne, Părinte, dreptate!
Pământul e clopot vuind ne-ncetat,
De teamă și plâns, de durere.
De azi ne plecăm, dar noi știm, ne-ai iertat,
Căci scrise sunt toate în stele.
Se-amestecă munții cu ape, de dor,
Câmpii cu morminte și șoapte,
Nimic pe pământ, nimic nu-i ușor
E viața continuă noapte.
Sunt vești care vin din tăceri, ferecând,
Iubirea și pacea deodată.
Văd oameni bolnavi și copiii plângând,
Și viața e parcă plecată.
Ce sumbru e-n noi, dar ce nobil sfârșit!
Își clatină pacea realul,
Și parcă aud printre șoapte de ploi,
Că, ah, a murit și groparul.
Atea necazuri, atâtea nevoi...
Dar Doamne, oprește-ți mânia!
Că plânge o lume, că plângem și noi,
Că plânge tăcut România.
Și-n negura nopții, ades ne-ntrebăm:
Putea-vom răbda și la anul?!
Căci zis de ne este, noi, Doamne, răbdăm.
Chiar dac-avem griji cu toptanul.
Nici gropari nu mai sunt,
Nici măcar n-au săpat,
Pământul bolnav să-l îngroape
Și viermii se plimbă în negrul păcat,
De noi sunt mereu mai aproape.
În loc de copaci, pandemii înfrunzesc
Și moartea pândește rapace.
Atacă, distruge-ntr-un joc fără sens
Și n-avem iubire și pace.
.................................................
Pe semne că asta îi place!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre frică
zi de Înviere -
renăscând mai pură
ca floarea de cireș
haiku de Doina-Maria Tudor (19 aprilie 2020)
Adăugat de Doina-Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre flori sau citate despre cireșe