Trei răscruci în valsuri (Cifra 13)
Eu sunt născută-n luna treisprezece
și-n ziua zece din aceeași lună.
Din cer cădeau atâtea stele-n mine
și-o floare albă eu purtam în mână.
Eu sunt trăită-n ziua treisprezece
când ziua'avea douazecișitrei de ceasuri
care băteau la unison în turlă
fix între trei răscruci în valsuri.
Eu concepută sunt în clipa treisprezece
când pică roua sânge și suspine
și când cărări benigne se adună
în destrămate rătăciri de humă.
Eu coexist cu cifra treisprezece
Brahmsmanian cântând prin toate...
de a ta mă vrei și peste poate,
spunemi-o acuma-n șoapte.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vals
- poezii despre sânge
- poezii despre rouă
- poezii despre flori
- poezii despre existență
- poezii despre dans
- poezii despre ceas
- poezii despre alb
Citate similare
Opt din treisprezece
Treisprezece ani pe aceeași stradă,
mergând prin ceață sau sub cer senin,
împreună pe-aceeași estradă
pictând podeaua în acvamarin.
Treisprezece ani tixiți de-amintiri
catifelate sau pline de spini,
cupe umplute cu mărturisiri
născute-n scoarța albă de arini.
Sirenele protecție ne-au dat,
albastru-verzui Îngerii-au chemat,
într-un inel destinele-au legat,
de opt ani scriem ăst poem rimat.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre protejare, poezii despre protecție sau poezii despre poezie
Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară și mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu țin minte anul... Când m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la Jilava, la Ocnele Mari și pe urmă la Aiud. Eu mă mir cum mai sunt aici. De multe ori îmi doream să mor. Am avut mereu lașitatea de-a nu avea curajul să mă sinucid. Din motive religioase... Treisprezece ani! Nu pot să povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozități.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre religie
- citate despre mămăligă
- citate despre moarte
- citate despre lașitate
- citate despre dorințe
- citate despre curaj
- citate despre acasă
- citate despre România
Pe o rază de lună mi-am scrântit inima
într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiție
am deja cinci vieți de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei pași înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg așa înainte
pe toți viermii
care abia așteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toți dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viața asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineață de cuptor cu un țipăt de trei margarete cel puțin
uite-așa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proștilor ca mine"
apoi ca și când aș fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner și încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu șeful cel mare
că mă cam săturasem de nori și verdeață
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor
cu nu mai știu câte fecioare pe cap
că la urma urmei tot el e și acolo șef
i-am promis că mă fac băiat cuminte
și nu mai pun botul la toate poveștile cu zâne și
mai știu eu câte o mie și una de nopți
dar entorsa asta mă face să înjur de toate apocalipsele
care nu au mai venit
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre șefi, poezii despre viață, poezii despre virginitate, poezii despre viermi, poezii despre superstiții, poezii despre supernove, poezii despre suflet sau poezii despre stele
13 la Pronosport
Când treisprezece rezultate
Am prins, mă și vedeam un domn
Cu bani, bogat, dar, din păcate,
În zori m-am deșteptat din somn.
epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre somn, epigrame despre bogăție sau epigrame despre bani
Treisprezece feluri de a privi o mierlă
I
Printre treisprezece munți înzăpeziți,
Singurul lucru mișcător
Era ochiul mierlei.
II
Eram compus din trei minți,
Ca un copac
În care sunt trei mierle.
III
Mierla se răsucea în vâltorea vânturilor toamnei.
Era o mică parte a pantomimei.
IV
Un om și o femeie
Sunt una.
Un om și o femeie și o mierlă
Sunt una.
V
Nu știu ce să prefer,
Splendoarea inflexiunilor
Sau frumusețea aluziilor,
Fluieratul mierlei
Sau momentul de după.
VI
Țurțuri de gheață acopereau fereastra lungă
Cu geamuri barbare.
Umbra mierlei
Se proiecta peste ele, încoace și încolo.
Tristețea
Urmarea în penumbră
O cauză indescifrabilă.
VII
O, oameni delicați din Haddam,
Oare de ce vă imaginați pasări de aur?
Chiar nu vedeti cum mierla
Se plimbă printre picioarele
Femeilor din preajma voastră?
VIII
Cunosc accentele nobile
Și lucidele, inevitabilele rime;
Dar mai stiu, de asemenea,
Că mierla este implicată
În tot ce știu.
IX
Când mierla a zburat și nu se mai vede,
Ea a însemnat marginea
Unuia din multele cercuri.
X
La vederea mierlelor
Zburând prin lumina verde,
Până și patroanele bordelurilor eufonice
Ar scoate exclamații ascuțite.
XI
El a călătorit prin Connecticut
Într-o trăsură de sticlă.
Odată l-a săgetat o spaimă,
Atunci a crezut pentru o clipă
Că umbrele echipajului său
Sunt niște mierle.
XII
Râul se mișcă.
Mierla trebuie să fie în zbor.
XIII
A fost seară toată după amiaza.
Ningea
Și avea să mai ningă.
Mierla stătea
Pe o creangă a cedrului.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre femei, poezii despre țurțuri, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre tristețe sau poezii despre toamnă
O clipă obosită a căzut
Din geana cerului, o clipă obosită a căzut
Pe floarea de cireș s-a oprit și-o lacrimă a născut.
Timpu-i strivit acum de durere și nu mai are rost
Caută disperat, pe cărări neștiute, adăpost.
E clipa ce moare-n suspine pe altarul de spine
Cu jale plânge spirala timpului ce-i aparține.
Oftând dureros că a trăit doar un moment cu folos,
Privește tăcută un ceremonial fastitios.
Nu plânge clipa ce a murit căci și ea are un sens
În tunelul timpului toate clipele sunt în consens.
O atingere, o geană de cer și-o floare de cireș
Sunt timplul din noi și noi suntem timp în continuu iureș.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre tăcere, poezii despre plâns, poezii despre naștere sau poezii despre cireșe
Un țânțar durează o zi, un trandafir trei zile. O pisică durează treisprezece ani, dragostea trei. La început, este un an de pasiune, pe urmă, un an de tandrețe și, în cele din urmă, un an de plictis.
Frederic Beigbeder în Dragostea durează trei ani
Adăugat de hell
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate despre țânțari, citate despre început, citate despre zile, citate despre trandafiri, citate despre pisici, citate despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Onomastică terestră
Colind, colind două mii treisprezece, pentru o ultimă dată, oară,
ca pasăre ce-și uită puii, până ieri puf, spre o Africă ce-o zboară
la șarpe, doar ce-i dezbrăcat de piele, o așteptând pană neavută,
rămas reptila târâtoare ce-și cântă solz, în solz, era-i tot mai, tot mai pierdută.
Ar, ar pământ cu plug, îl zgândăr riduri, brazdele adânci
în ultimu' anual periplu de păduri, mări, de câmpii, de faleze, de lunci,
pe-un calendar de eternitate, un treisprezece întors în treizeci și unu,
ce vis l-aș vrea, să mă întâlnesc cu mine, voi, explodând fericirile... nebunu'!
Urez, urez azi, de pe-o ultimă bancă a nopții într-un șezând, alt an,
c-un strigăt, dincolo de orice disperare, în vibratoare unde până și-n ultimul timpan,
că piere iar un pic o lume din parcul meu cu bănci și multe, multele alei,
dar las, cu șișul scrijelit pe-o șipcă, să vă fie cel mai bun, "să aveți toți, să ai totul ce vrei!"...
... plini brațele cum bucuriile de flori de tei, sprinteni, ușori cum artificiile scântei, nemuritori, o lume, ne sărbătorind cu toții ziua, dragii mei!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre visare, poezii despre urări, poezii despre trecut, poezii despre superlative, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
copila Anna Frank
treisprezece carate
anexa lumii
haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (2 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre copilărie sau citate de Costel Zăgan despre copilărie
Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să fac treisprezece ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare.
citat celebru din Petre Țuțea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Petre Țuțea despre timp, citate despre existență sau citate de Petre Țuțea despre existență
Când te-am iubit
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ți mirosea a mere coapte,
Îți respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu șoapte.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îți mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri și simțiri.
Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrățișări ieșite printre sternuri.
Când te-am iubit era atâta toamnă
Și-n gândul meu deschide-voi o nișă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre trenuri, poezii despre sărut, poezii despre mere, poezii despre interdicții, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Sunt calea dintre cer și mare
Sunt calea dintre cer și mare
unde gândul granițe nu are
și aurora e liberă de fragile suspine.
Sunt răsăritul ce delicat soarele atinge
și somnoros salută luna ce se stinge.
Sunt asfințitul din seara răcoroasă
când după un deal lumina moare
și sunt vocea vântului ce-n inimă caută ascultare
pe frunzele timpului suflând nori ușori, pufoși și moi
unde ar putea găsi odihna.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre odihnă, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Optimismul lui Emil Boc
Treisprezece-i ziua cu noroc
Și,-n fiecare treisprezece, pic.
Pic, dar mă ridic pe loc.
De nu pic... de unde mă ridic?
epigramă de Vasile Iușan (2009)
Adăugat de Vasile Iușan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre Emil Boc, epigrame despre optimism sau epigrame despre noroc
Cred că aveam treisprezece sau paisprezece ani, în orice caz nu mai mult de cincisprezece, când am început să simt că legăturile mele cu trecutul sunt de esență specială. Fire puternice, a căror explicație cu aromă lama sau druidă nu mă satisface nici azi, mă ancorează într-o anume epocă precisă, situată între pitorescul fin de siècle și începutul celui de-al II-lea război mondial.
Rodica Ojog-Brașoveanu în Coșmar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre război sau citate despre prezent
Dacă mi-ar fi spus cineva în treisprezece ani de pușcărie că voi fi televizat, aș fi râs.
Petre Țuțea în Cuvantul care Zideste (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre televiziune sau citate despre râs
Rugă, de înviere
Să-nvieze lumea toată
Care zace-n huma rece,
Însă, Doamne, niciodată,
ORDONANȚA TREISPREZECE!
epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre iarnă, poezii despre frunze, poezii despre viticultură sau poezii despre vestimentație
De ziua ta, mamă!
Mamă, tu, izvorul vieții,
Elixirul tinereții,
Tu dai viață, tu pui nume,
Tu aduci copii pe lume!
Azi, de ziua ta, cântăm,
Sufletul să-ți alinăm,
Tu să te bucuri de noi,
Mamă dragă, la nevoi!
Toate florile din lume,
Sunt azi, mamă, pentru tine!
Tânără și zâmbitoare,
Mamă dragă, scumpă floare!
Ești născută-n suferință,
Tu ești sfântă în credință,
Noi te vrem nemuritoare,
Mamă scumpă, dragă floare!
poezie de Constantin Chelaru din Prin labirintul vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre suferință, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre prezent
Întrebare
Mă caut mereu
în ziua de mâine,
dar marți nu sunt eu.
Și luni când mai vine?
De-ași fi arhiereu,
chiar miercuri ar fi bine
să declar că sunt eu.
Și luni când mai vine?
Mâine aș fi din nou eu,
dar joi nu-i de mine,
eu nu visez la empireu.
Și luni când mai vine?
Pentru vineri sunt un deșeu
aruncat departe de sine.
Deci tot nu sunt eu.
Și luni când mai vine?
Sâmbătă mi-e greu,
cu dorul de mine
topind tot ce-i al meu.
Și luni când mai vine?
Odihnitoare mereu
cred duminică-n tine,
zi lăsată de dumnezeu.
Și luni când mai vine?
Azi mă simt ca un zeu,
stăpân peste mine,
încrezător că-n careu
ziua de luni tot revine.
Oră de oră trec și eu
spre zorii zilei de mâine,
dar fi-voi oare mereu
și-n lunea care vine?
E
Calvarul zilei de luni
sau
Vremelnicia devenirii mele
?
poezie de Silviu Crăciunaș (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre viitor, poezii despre religie, poezii despre ore sau poezii despre dor
O îmbrăcăminte foarte specială
Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.
Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineață,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat și am râs împreună toată dimineața.
Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aștept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze și vorbește cu mine despre tata și depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.
Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
și ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneți ce v-am povestit.
Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citește biblia
pentru că vorbește cu Dumnezeu, mereu îmi vorbește de Dumnezeu.
Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aștept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
și vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
și asta va fi pentru totdeauna.
poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre dimineață, poezii despre vorbire sau poezii despre tată