Totul este ascuns...
Lumina se ascunde în întuneric
Și fericirea-n durere...
Se dilată viața, întocmai inimii unui cardiac
Pregătit pentru marea finală.
Se caută substituirea unui element
Și favorizarea atacatorului.
Se torc gândurile în fuioare de sentimente.
Arde ca un vulcan fiecare atom,
Cât ne mai putem numi om.
Și când am găsit ceea ce căutam, fericirea,
Descoperim că ne-am fi dorit
Să ne rătăcim, infinit,
Prin labirintul timpului
Și să cunoaștem imperfecțiunea fiecărei clipe
Ce face parte din noi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vulcani
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre imperfecțiune
- poezii despre gânduri
Citate similare
Privesc
Privesc prin fereastra deschisă
Cum se scurge lumina
În adâncul unui ochi de tăcere.
Părul albastru al cerului
Se unduie lin,
Dansul fotonilor
Prinde în vârtejuri de taină
Un zâmbet al unui copil
Care a descoperit un fluture alb.
Surâsul din noi a evadat,
Iar acum suntem un vulcan
În care a încolțit sămânța iubirii.
Curcubeul ascunde ca o sprânceană
Visele noastre,
Muguri și flori,
Flanchează altarul de stele...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre sprâncene
- poezii despre păr
- poezii despre muguri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Evadare
Tăcerile evadează din spasmele
Cuvintelor nerostite...
Un vulcan erupând
În toamna unui oraș fumegând.
Trenul uitării s-a oprit
Între cer și pământ.
S-a spart cochilia gândului
De tristețea mormântului.
Viața este o groapă comună
În care sunt aruncate de-a valma
Lacrimi și sentimente.
Vântul spulberă gudronul și cianura
Depusă pe cearșaful de opiu.
Suntem ultimul cadavru
Respirând noaptea.
Altarul tăcerii este pregătit...
Un pas spre plus infinit...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre toamnă sau poezii despre oraș
Alint
Brațele ochilor mei
Te alintă ca pe un prunc
Răsărit în uterul mamei, căutând lumina
Și fericirea promisă
În visele părinților
Evadând prea devreme din labirintul copilăriei.
E prea curând să amintim
Despre ceea ce înseamnă destin.
Se pot întâmpla multe...
Celula încolțește,
Îi cresc aripi de fluturi
Și în câmpia timpului,
Alunecă precum un lampion de argint,
Secunda unei noi nașteri.
O buclă de libertate
În lumi de smaralde...
Dar dincolo de această poveste existăm noi.
Iar peste noi,
Un cer de săruturi.
Din noi izvorăște fântâna iubirii...
De aceea te sorb cu privirea
Și te îmbrac
În lanuri de grâne și flori.
Pentru a răsări în fiecare uivers,
La fel de frumoasă și pură...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre copilărie, poezii despre sărut, poezii despre secunde, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi sau poezii despre naștere
Cu fiecare clipă căutam iubirea, fericirea supremă, uitând că aceasta se află în gesturile noastre, în sufletul nostru, în noi...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre iubire sau citate despre fericire
Lumina se ascunde în întuneric și dreptatea dincolo de zidurile fericirii. Depinde de noi dacă vom fi sau nu fericiți vreodată, căci dreptatea și fericirea, adevărul și loialitatea sunt laturile egale ale unei existențe ce nu este altceva decât starea ce ne elibereazaă de tensiunile din afara noastră...
citat din Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre existență, citate despre dreptate sau citate despre adevăr
Învățăm să vizualizăm
Doar vizualizăm fericirea...
Timpii se împart inegal
Între "a fi" și "a nu fi".
Nu mai putem iubi.
Plus infinitul desparte
Universul de oameni,
Liniștea de tăcere
Și viața de moarte.
Tălpile-șoaptă caută mângâiere.
Dor când stelele ascuțite
Se rostogolesc tăcut și cuminte,
Pe portativul aducerii-aminte.
Doar utopii
Ca și cum am spune ca albul e negru,
Iar noaptea e zi.
La marginea fiecărei secunde
Se sfârșește o eră.
Noi devenim hotar și fluture cu aripi de jar.
Relative sunt toate,
Fericire, lumină, iubireși șoapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre învățătură, poezii despre relativitate sau poezii despre noapte
Oamenii - un cuvânt simplu, dar rezultatul unor profunde și complexe întrebări, un complicat angrenaj de gânduri și sentimente supus unui continuu proces de uzură... Se grăbesc să se maturizeze, apoi, plictisiți, caută copilăria. Aleargă după bani, uitând că sănătatea este esențiala, apoi, cu ei, caută să-și plăteasca ceea ce au pierdut.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sănătate, citate despre gânduri, citate despre cuvinte, citate despre copilărie sau citate despre bani
Lumina orbului
Mă tem că mă voi trezi
Într-o dimineață în întuneric,
Că lumina se va ascunde
Ca într-un joc de copii
Și nu o voi mai putea găsi niciodată....
Atunci mă veți putea găsi vinovată?!
Ce legi mă vor lăsa pentru o veșnicie,
Ca martor al tăcerii și al întunericului?!
Poate că am pierdut cheia destinului
Și acum sunt pedepsită... așa-i?!
Ori poate că am găsit calea spre rai...
Sau am pierdut pasărea fericirii,
Iar aceasta s-a transformat în
Înger cu pene de foc
Și sărut de rubin...
Mă închid în mine, plâng și suspin.
Sunt vulcan și furtună
Sub pleoapa de plumb,
Scormoesc în tăcere,
Nu mai văd,
Strig Demiurgul și țip... până când?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre religie sau poezii despre rai
Pentru sufletul unui artist, arta devine lumina călăuzitoare, prin întunericul vieții.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre lumină, aforisme despre artă, aforisme despre întuneric, aforisme despre viață, aforisme despre suflet sau aforisme despre devenire
Sentimente...
Privesc în gol... Spre fiecare clipă
Care pătrunde-n gândul meu, trimit
Câte-un sărut, bătând ca o aripă
Să tulbure realul infinit.
Am poposit... Pervazul unui gând,
Ca un grumaz îmi sprijină privirea...
Mă înfioară vântul clipei. Plâng!
Mă cheamă în adânc nemărginirea.
Ca un plămân intoxicat cu fum
Cuvintele se caută pe sine...
Privesc în gol la capătul de drum,
Dar e-n apus și nu mă văd pe mine.
O inimă de sânger bate-n van
Și începutu-mi face semn... E toamnă!
Nici argumente parcă nu mai am
De-a fi, de-a te avea, iubită doamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre iubire sau poezii despre fum
Roua din ochi
Din roua ce din ochi ți-a răsărit,
Eu am sculptat în minus infinit,
O amintire, spre a te avea,
Același vis cu plâns de catifea.
În dans de păsări mi-am pornit pașii
Spre a-mi rămâne în zborul înspre înalt.
Un bob de rouă îmi spală plus infinitul
De rana murdară a sufletului.
Sunt un vulcan ce erupe din sine
Pentru a lumina cetatea cerului
Când îngerii nu mai sunt făclii.
Silindu-mi respirația să te iubească
Sincer și dezinvolt,
Mă cațăr pe umerii timpului
Să respir primăvară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre înălțime sau poezii despre zbor
Sentimente...
Papilele gustative ale creierului
Te-au savurat ca pe lumina sufletului.
S-au aliniat nopțile, dorindu-și pedeapsa
Unui surâs.
Te-am transformat în lumină
Și în iubire a înmugurit trandafirul sărutului...
Ești paharul meu cu șampanie
Pe care l-am sorbit cu prima
Înghițitură a fericirii.
Din degetele mele picură roua...
Când m-ai atins mi-au transpirat unghiile
De amploarea sentimentelor.
Talpa ta strălucește de vraja atingerii.
Te hrănești cu mine
Și prin noi respirăm fiecare cuvânt.
Când te dezbrac de cuvinte, iubește-mă!
Nu vreau să mă tem de iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre șampanie, poezii despre trandafiri sau poezii despre suflet
Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile! Petrec în muzici, cu meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață, copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe! In alb m-am îmbrăcat definitiv.
Șareta mea e trasă de un cal din albul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent, trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre alb, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre superlative sau poezii despre prezent
Gongul din perete
Gongul din perete a desenat
Cu o limba de foc
Satanicul numar 666.
Se trâmbița întoarcerea acasă,
Țipete se auzeau din fereastră...
Fântânile s-au întors la ceasul dintâi
Și lumina la întuneric.
Au sângerat pământurile cu apusuri de răsărit.
Morții ne-au urat bun-venit...
Au curs lacrimi de foc,
Iar atomii trupului nostru încins
Au fuzionat cu lacrimile noastre în vis.
Calea de acces către cer devenise mister.
Noi am redevenit celulă,
Căutând prin cenușa osemintelor
Strămoșilor noștri
Ușa dinspre apus
Prin care, precoce, ne-am strecurat
Spre plus infinit.
Un vis - timpul nu se oprește,
Nu se-ntoarce,
Pentru el nu există minus infinit.
Și nici pentru noi!
Doar moartea semnează
Ritualul schimbului de vieți.
Plutire de umbre
Și pașii înceți,
Iertare și sute de vieți...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre iertare sau poezii despre foc
Iubește-ți singurătatea!
Iubește-ți singurătatea!
Lumea este plină de singurătăți,
Uneori împărțite la doi...
Mergem în ritm cu imaginea din oglindă.
Ne îmbrățișează eteric,
Neputând fizic să ne cuprindă.
Stau brațele întinse spre plus infinit...
Din întuneric lumina a răsărit.
Trecem prin lumină întuneric și taină.
Singuratici, apatici,
Sângerând de durere și teamă.
Iluzii, deșertăciuni imaginea falsă a propriei lumi.
Relative și reci,
Alunecoase ca pavelele de gheață
Ale unei peșteri subterane
Sunt clipele, Doamne!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre speologie, poezii despre ritm, poezii despre imagine sau poezii despre gheață
Mireasa timpului prezent
Eu sunt mireasa fiecărei zile!
Petrec cu muzici și meseni de soi.
Am pregătit o nuntă cât o viață
Copilului ce sunt și pentru voi!
Eu sunt mireasa fiecărei clipe!
In alb m-am îmbracat definitiv.
Caleașca mea e trasă de doi cai
Din negrul cel mai pur și mai fictiv.
Și sunt mireasa timpului prezent
Trecut și viitor mă-ncercuiesc.
Nimic din ce există nu-i absent
Din arsenalul ce-l diriguiesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Timpul
Timpul se manifestă separat
La fiecare individ.
Este o felie de univers
Pe care ne cocoțăm sufletul
Ca pe un zid ce se înalță spre plus infinit
Și pe care inteligența umană
L-a creat pentru a avea un sprijin
Al propriilor concepții.
Iluzia vieții este doar o rătăcire
Prin labirintul eternității.
Suntem săgeata ce se înfige
În miezul de tăcere al universului...
Dar și el cântă, vibrează...
Și acesta este cântecul lumii, cântecul timpului...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre inteligență
Furtunile se torc de constelatii
Furtunile se torc de constelații
Cu firul viu al apei, se țese malul timpului pe rând
Solii, de clipe, pășesc prin revelații
Pământul inimii a încolțit în aripa de gând.
De sunt, nu știu, precum, apostolul din valuri,
Iisus, întinde Mâna, cu liniștire, blând
Și ceartă pasul în marea inimii plângând
În scutul sfântului Său nume lumină și tăceri tresar
curgând
Fiorul meu, simțire, în răstignire, îngenunchind în
rugă
La porți de templu, vrăjmașe-gânduri alungând.
Pe dig de răsărit, cad valuri de furtună
Smerindu-se, se sting
Si cerul, pentru constelații, tună
Din nimb în nimb.
poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre mâini, poezii despre creștinism sau poezii despre constelații
Spirala unui declin
Trup fugarnic de
vestală,
melodie vegetală,
respiri viața florilor
și gândul culorilor,
falnic, duci până
la Cer
esteticul efemer
simbol al vremelniciei
și al vidului mental,
eroarea insomniei
paradox fundamental!
Clipe sumbre, turbulență,
voluptăți prin excelență,
lunecare-n Infinit,
nadir tandru și zenit,
siluirea timpului,
în cordul Olimpului,
lăuntricul poeziei,
neîndurător, năuc,
clar-obscurul Utopiei
rafinat din glas
de cuc,
suflet flacără finală,
ce se pierde-ntr-un
suspin,
undă existențială
spirala unui declin!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre simbolistică, poezii despre senzualitate, poezii despre poezie sau poezii despre paradox
Casa ascunsă
Casa fiecăruia dintre noi
Este sufletul.
Și nu o putem înălța decât prin faptele noastre.
Dumnezeu este în noi
Și arde ca o făclie.
Cu cât sufletul se înalță,
Cu atât flacăra este la adăpost
De vântul durerii și al deznădejdii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre Dumnezeu