Sentimente...
Privesc în gol... Spre fiecare clipă
Care pătrunde-n gândul meu, trimit
Câte-un sărut, bătând ca o aripă
Să tulbure realul infinit.
Am poposit... Pervazul unui gând,
Ca un grumaz îmi sprijină privirea...
Mă înfioară vântul clipei. Plâng!
Mă cheamă în adânc nemărginirea.
Ca un plămân intoxicat cu fum
Cuvintele se caută pe sine...
Privesc în gol la capătul de drum,
Dar e-n apus și nu mă văd pe mine.
O inimă de sânger bate-n van
Și începutu-mi face semn... E toamnă!
Nici argumente parcă nu mai am
De-a fi, de-a te avea, iubită doamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre fum
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Uneori, când tac și privesc în gol, indiferent de împrejurare, cînd nu spun nimic nici în afara mea, nici în mine, mă cert în gândurile mele cu o altfel de "eu", caut să o înțeleg pe aceea, să o consiliez, s-o descopăr, într-un mod cât mai corect posibil. Și atunci lumea aceea pare fără sfârșit și fără egal, nu mai știu ce iubesc în ea și ce nu, nu mai știu ce se infiltrează în mine și ce, în expansiune, dilată universul meu limitat și se avântă spre cer. Atunci interferez cu muzica universului și devin notă pe portativul uitării de sine. Atunci parcă nu mai sunt eu, cea din fiecare clipă, văd adâncul din mine și prăpastia din afara mea. Atunci sunt alchimistul ce-și schimbă propria viață din dragoste pentru semeni.
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre viață
- citate despre uitare
- citate despre sfârșit
- citate despre schimbare
- citate despre prăpăstii
- citate despre posibilitate
- citate despre muzică
- citate despre limite
Dor...
Te aștept! Lumea fără tine
Este săracă și viața e grea...
Ai blăniță de nouri și suflet de catifea.
Te aștept acasă,
Vreau să te revăd tolănindu-te pe spătarul
Recamierului din sufragerie.
Privesc pervazul gol al ferestrei și viața-i pustie...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre dor sau poezii despre acasă
Partenerii paradisului
- Bună seara, doamnă.
- Bună seara, domnule.
- Vă privesc până sub inimă, doamnă.
- Știu; dar și eu vă privesc, domnule.
- Vă cunosc și urna de veci, doamnă.
- Nicio grijă, și eu vi-o cunosc
pe-a dumneavoastră, domnule.
- Mă enervați cumplit, doamnă.
- Și dumneavoatră, nu mai puțin, domnule.
- Înseamnă că nu se mai poate face
nimic, doamnă.
- Desigur, domnule. Acesta e și rostul
egalității dintre noi, dragă domnule.
- Nici să trăim, doamnă?
- Nici. La ce bun, domnule?
- Nici să murim, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Nici să vă las să trăiți, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Atunci... vă ucid, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dar eu sunt un geniu, doamnă?
- La ce bun, domnule?
- Vă asigur că sunt nebun, doamnă!
- La ce bun, domnule?
- Dați-mi un "Do" de jos, doamnă...
- Aveți un "Do" de jos; muriți liniștit,
domnule!
poezie de Ion Crânguleanu din Riscul certitudinii (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre seară, poezii despre rai, poezii despre nebunie, poezii despre genialitate, poezii despre cunoaștere sau poezii despre asigurări
Cioplire în lacrimă
Pe cerul strâns sub gene, cu dalta mi-am cioplit
Din lacrimă, cuvinte, din ziduri, infinit...
Un S. O. S. se zbate pe valuri... albatroși,
Ascund în taina lumii doar ochii tăi frumoși.
Când marea,-n depărtare, mi-alungă întristarea,
Eu mă arunc în valuri și mă cunun cu marea.
Îmi las pe plajă pașii... Pădurea de nisip
Îmi va umbri durerea, mă va ascunde-n timp.
Sunt liniștea uitării, hotarul unui gol.
Și briza sărutării cu gândul o măsor...
S-a stins însingurarea apusului de viață,
Acum, în valul vieții, te strâng mai tare-n brață...
Văd munții de-ntuneric cu se surupă-n mine,
Te văd în linii frânte, supuse și virgine,
Oceanele mi-s lacrimi... ce curgere?! n zadar!
Căci tu rămâi prin mine, făclie și amnar.
Îți las, iubită doamnă, o ultimă scrisoare
Și ca o nimfă-n noapte, eu mă voi pierde-n mare.
Te-aștept! Pe-o sărutare, cu semne mari și mici,
Ți-am scris, dar tu, citește! "iubito, sunt aici!"...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre scrisori, poezii despre păduri sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Am și uitat
Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân și singur nu-i ușor.
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.
Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...
Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui să fie pașii-aceștia oare?!
Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniți copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre tăcere, poezii despre tată sau poezii despre religie
Scrisoare pentru copiii planetei
Dragii mei, vă iubesc!
Și atât mi-e de-ajuns...
V-am înălțat temple mai sus, tot mai sus,
Dar a rămas gol în inima mea.
Așa-i dragostea.
Da-ți-mi o pastilă de singurătate,
Să nu-mi mai fiți atât de departe!
Uneori vă întreb cum e vremea pe-afară
Doar așa, într-o doară.
Să-mi mai aud pruncii mi-e dor,
De copilărie și de izvor.
Gândul bunicii mă cheamă spre Cer...
Îl simt plutind în eter.
Ce rost ar avea să aud
Cum vuiește sângele în sufletul nud?!
Tăcerea îmi e de ajus.
Ea are atâtea de spus.
Cuvintele s-au scufundat în sufletul meu.
Mamei i-e greu, tot mai greu...
Pentru ce "a vedea"
Când oglinda e-n inima mea?!
E de ajuns să fiți lângă mine.
Asta mă ține
Copac încolțit.
Dragii mei, vă iubesc, v-am iubit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre planete sau poezii despre nuditate
Ascetul
Exilat în sine însuși,
Un ascet uitat de vreme,
Primenind nemărginirea,
Pe cărări călca alene.
- Barba-ți lungă, barba albă,
Înțelenită de porunci
Și de neagra-ți sihăstrie...
Moșule, unde te duci?!
(Mă privește, îmi măsoară
Chipul cu privirea sa...)
- Merg la Ceruri, scumpă fiică,
La Iisus, la maica mea...
Drumu-n fapte se măsoară,
În porunci, în post, în trudă...
A trecut o veșnicie
De când sunt aici... Ascultă!
Mergi degrabă, te închină,
Roagă-te de-a se ierta
Orice neștiută vină!
Multă trudă vei avea!
(Am plecat... Privind la Domnul
M-am întors) Și sunt acum
Un ascet călcând alene
Pe-al nemărginirii drum.
Plâng... O nenăscută lume
Stă ascunsă-n fiecare...
Toți purtam străin, o cruce,
Pân la ultima suflare...
Treci spre lumi transcendentale,
Trecătorule grăbit,
Nu te adânci-n nămolul
Nemilosului sfârșit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre mamă, poezii despre iertare, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre barbă
Glossă glosselor
Glossă glosselor spre care
Plânsă, îmi îndrept privirea,
Căutând lumini, culoare,
Cuprinzând nemărginirea...
Lacrimă îmi e cuvântul,
Plânsul clopot, gândul frază,
Alergând spre cer cu vântul,
Toamna lin și blând valsează.
Glossă glosselor spre care
Îngenunchi - un vis de toamnă
Ce trezește din visare
Trup firav de amazoană.
Dantelate umbre, taină,
În crepusculul tăcerii,
Codrului ascunsă haină,
Dulce viers al mângâierii...
Plânsă îmi îndrept privirea,
Cununându-mă cu cerul,
Spre-a uni nemărginirea
Nemuririi cu misterul...
Plouă-n ceruri gri deodată
Cu petale de lumină -
Glossă glosselor, cu roze
Și renaștere divină...
Căutând lumini, culoare,
Pacea nerostită-n versuri,
Zbor de păsări călătoare
Dar și simple înțelesuri,
Din dantele parfumate
Transcendentul drum spre mâine
L-am croit tăcut, în noapte...
Luna, ca un colț de pâine,
Cuprinzând nemărginirea,
Ca o mare-nlăcrimată,
Printr-un pact cu fericirea
Transformase lumea toată.
Îngerii pavau lumină
În pirdute epopee,
Glossă glosselor divină,
Unică-n calea lactee.
Lacrimă îmi e cuvântul,
Clopot sufletul... și cânt,
Mănăstire pentru locul
Sfânt în care m-am născut.
Graiul - grâu e, copt în vatră,
Iar cenușa-i trupul meu
Și gutuia-mpafumată
Este, Doamne, dorul greu.
Plânsul clopot, gândul frază,
Dorul arșiță ce doare,
Graiul dulce ce vibrează
Tainic zvon de sărbătoare.
Portu-ascunde măreția
Românescului pământ,
Munții, apele, câmpia
Și iubirea de cuânt.
Alergând spre cer cu vântul
M-am oprit să văd în zare
Dans de păsări și de frunze,
Dans de îngeri și izvoare...
Nu e lume mai frumoasă,
Nici mireasă-ntre cuvinte,
Glossă glosselor la care
V-aș ruga să luați aminte.
Toamnei frunza lin valsează,
Nu-i străină, nici uitată...
Cu arome dulci pavează
Cerul, clipele deodată.
Portativ de ramuri frânte
Pe aleile sticloase...
Doar arcușul se avântă,
Frânt, spre stelele albastre.
Toamnei, lin și blând valsează
Alergând spre cer cu vântul,
Plânsul-clopot, vântul-frază,
Lacrima îmi e cuvântul.
Cuprinzând nemărginirea,
Căutând lumini, culoare,
Plânsă îmi îndrept privirea...
Glossă glosselor în zare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre frunze sau poezii despre dans
Dorința moșului
Babo,-n dar eu îmi doresc,
Mai așa, spre toamnă,
Fiindcă tot îmbătrânesc,
Doar o altă doamnă...
epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre dorințe sau epigrame despre toamnă
Pierzanie
Eu râd și plâng... și plâng... și râd,
Alerg și mă ascund
În norul călător.
Vine un vânt, tot gol,
Ce împinge norul, sfărâmându-l în bucăți.
Alerg spre zarea caldă, dar mă opresc.
Mă ascund în mare
Și sparg un val,
Privesc prin stropii de apă, spre mal.
Prind un fir de nisip
Pe care îl trag în apă.
Alerg și râd... și râd... și plâng,
Ajung la apusul din amurg
Și aștept un răsărit de Lună.
Nici nu simt când, cu razele reci,
Mă străpunge. Din mine curge sânge,
Dar râd... nu plâng.
Colina nopții mă cuprinde
Și mă afund,
Dar tac... nu plâng...
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre nori, poezii despre nisip sau poezii despre apă
Când dimineața de toamnă e cețoasă
trag de comoditate și de mine
e greu s-o iau de la-nceput în fiecare dimineață
e sfârșit de toamnă și ceață groasă s-o tai în felii
privesc afară
uite îmi acord acest timp/ un exercițiu de concentrare
nimic mai mult/ pricep
nebuloasa
nu are nicio logică
și de-ar avea
ce-are de-a face cu logica mea/ n-are niciun rost
sună ca și cum nu aș ști nimic sau aș ști totul despre ea/
atunci de ce să n-o ating
uite prevăd și o privesc mai cu luare-aminte
nu ca să mai descopăr încă o dată că ar fi
mai cețoasă în această dimineață
luntrea mea/ așa ușoară cum e/
o străpunge și o treace
pentru
revărsarea nesfârșitei promisiuni de lumină și a clipei de
bucurie când simți că ești unde nu ai fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre logică, poezii despre dimineață, poezii despre promisiuni sau poezii despre bucurie
Iubirea
Iubirea-i păzitorul înger,
Lumină-n suflet, pace,
Rouă pe florile de sânger,
Lumină, taină, pace...
E un poem de suferință,
De zbatere și taină,
Poem ascuns în necuvinte
De dor, iubită doamnă!
Privim sub a tăcerii arce
Cum înfloresc castanii...
Iubirea sfântul legământ
Ne pomadează anii...
Un umăr peste care
Poți plânge liniștit
Cu lacrimă de sânger
De doruri biciuit...
Iubirea ți-e aripa
Ce poartă spre înalturi
Iubitul osândit...
Pe-a lumii catifele,
Zefirul se coboară
Și te aduce-n dar,
Un val plăpând de mare,
Lumină și culoare.
Iubirea-n ani-lumină
Lucirea își măsoară
Și timpul ei... și spațiul,
Devine legendar.
Iubirea-i dăruire!
E-A TA, IUBITĂ DOAMNĂ!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre suferință sau poezii despre spațiu și timp
Taina
Taina! Nimeni nu-i în mine,
Frunzele foșnesc, mi-e teamă,
Căci aleargă toamna... Cine
Te-a chemat?! De-acum, ia seamă!
Îmi cresc muguri de aramă
Peste tâmplele-nsorite...
Am pe brațe, scumpă doamnă
Toate-aducerile-aminte...
Îmi sunt brațele-mpietrite...
Plâng potecile pustii,
Goale-s visele și gândul...
Trecător, nici tu nu vii!
Strigă clopot de aramă,
Eu mă tânguiesc de dor...
Ai venit la mine, toamnă!
Trist și singur sunt... mi-e dor!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri sau poezii despre frică
Întunecarea
Se-nalță drumuri lungi de fum
Și plouă...
Și lumea toată legănată-n vânt,
Visăm de-acum cu toți o lume mare
Dar mare-ntunecare-i pe pământ.
Sufletul parcă plânge de durere...
Odată cu cerul s-a închis și gândul
Ne întrebăm dacă e gând sau noapte
Și-n vis plutim o clipă printre stele.
E-n toamnă-n noi și-n lumea noastră este
Tot toamnă, dulce hibernare, apatie și vis.
Stau și privesc cu fața-n sus
Cum aleargă prinși de vârtejul vântului,
Pe păienjenișul albastru,
Ca niște corăbieri, câțiva nori solitari,...
Vestitori ai dulcelor ploi, ai clipelor tandre, ale tainicelor vise,
Aduc iubiri rătăcite la margine de mare
Și păstrează intactă urma de nepătruns a primei iubiri
Acoperă lumea cu valuri de cu valuri de ceață și de răcoare
Lăsând în suflet liniște și singurătate.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre prima iubire
Alean de toamnă
În seara vânătă de toamnă -
Sărută-mi ochii umezi, doamnă
Căci vin spre mine, fără nume
Gândiri despre sfârșit de lume.
Și simt în piept tot plumbul lumii
Și aud tăcerea grea a humii.
Aud cum plâng copaci în toamnă
Sărută-mă pe suflet, doamnă.
Prohodul frunzelor mă frânge
Și plânsul lor - în mine plânge.
Când văd cocori cum cârduri pleacă
Sărută-mi fruntea ce se-apleacă.
Cu vântul ce miroase-a moarte
Simt cum tristeți vin de departe
O, dulce doamnă, de-ai putea
Vreau să-mi săruți tristețea grea.
Miresme amare de pelin
Solesc zăpezi ce-ndată vin...
Sub pomi ce-n vânt se zbuciumă
Pe inimă sărută-mă.
Cu zâmbetu-mi, ce-n plâns se scaldă -
Vreau să-ți sărut făptura caldă
Căci tu îmi ești, sub zguri de toamnă,
O primăvară dulce doamnă...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre copaci sau poezii despre zăpadă
aproape toamnă
vântul bătând la geamuri
și frunze căzând
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt, citate despre toamnă sau citate despre frunze
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Și cum scriu, un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine-
Și ce mic, ce gol e visul meu!
poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre înălțime, poezii despre viermi, poezii despre versuri, poezii despre sunet sau poezii despre somn
Privesc spre cer
o lume rece
aud ecoul umbrelor ce trec
un suflet, un fior
un pas pe lângă noi
sunt suflet ce tulbură țărâna de pe drum
în mine plâng dureri
de azi, de ieri
ascult o lacrimă ce curge acum, pe lângă drum
mi-e gândul amar, sufletul ruină
timpul merge aiurea
noi, pășim pieziș, prin noroi
privesc în jur, pustiu...
păsări nu mai sunt, au plecat la vânare
doar durerea mai țipă pe ramuri
ne stingem în tăcere, în eterna durere
privesc spre cer și plâng
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniștea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre păsări sau poezii despre prezent
Te iubesc
Pe pragul gol, coboară luna,
Își lasă voalul de aramă
Iar stelele îi țes cununa
Prin adieri, ce o destramă.
Pictează geamul cu privirea,
Croiește drum prin frunze vii
Ce îi cunosc nemărginirea
Și se prefac în aripi mii.
Se zbat cireșiii în livadă
Iar cerul pare un abis...
Ecoul zărilor mă cheamă
Prin lacrimile unui vis.
Pășesc pe clipe, nu îmi pasă
Că timpul geme uneori,
Iar anii goi din nou m-apasă,
Simțind durere până-n zori!
Ajung la poarta nopții grele,
Doar luna-n prag m-a întâlnit
Acoperind urmele mele...
Tăcerea-ncet m-a-mbătrânit!
Privind în gol, îmi las privirea
În palme arse de amar,
Tot căutând în gând puterea
Să mă trezesc la viață iar.
Atunci, o ușă se deschide
Iar gândul meu ușor tresare
Simțind potecile aride
Și buzele cu gust de mare!
Mă pierd prin versuri risipite
Dar ochii tăi, mă întâlnesc...
Pe zidul zării învechite
Ți-am scris cu lacrimi,, te iubesc"!
poezie de Gabriela Ryelle St Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre prăpăstii sau poezii despre pictură
Cine ești tu?
În palma ta am pus amurgul, aștept să vină toamna,
Mai stai un pic cu mine, acum e frig și pică frunza.
Dar drumul azi ai rătăcit, cad frunze-n calea ta,
Doar liniște mai simt, tăcerea-îi surdă și doare inima.
Tristetea în suflet mi-a pătruns, cu nostalgia
Dar poate așa îmi este scris, să te-ntâlnesc târziu,
În nopțile de dor pustii, colinzi prin visele-mi deșarte.
Cine ești tu, aievea, eu niciodată nu voi sti.
Eu nu-ți cunosc nici chipul, nicicând nu l-am văzut
A mâinii mângâiere nu ți-o știu, sărutul nici atât.
In viața mea ai poposit, tu te-ai ascuns în noapte,
Stăpân pe inimă și suflet, tu te-ai făcut pe toate.
Doar durere mi-ai adus, azi în toamnă te-ascunzi.
Mi-am pus sufletul în palma-ți și la mâna ta oricând.
L-ai mintit cu nepăsare, cu vorbe l-ai încântat
Cu-a mea dragoste te-ai dus, înapoi nu te-ai uitat.
Întoarce-te să-ți ating fruntea, si în ochi să te privesc,
Ca o piatră-n al meu suflet, ai rămas iubire-n veci.
Cum să fac să-o dau afară, că mă apasă tare greu?
Patima îmi sapă-n suflet fără milă... mai visez;
Un poem îți scriu pe suflet și pe frunze îl așez
Câte-un viers ce-l plâng în noapte, și pe vânt eu ti-l trimit.
Orice-aș face nu mi-e bine, esti mereu în gândul meu.
Și in fiecare noapte te aștept în visul meu.
Peste frunzele cu rouă, plânge toamna zgribulită,
Peste adieri de vânt, zboară sufletu-mi gemând.
O cărare pân la tine, am făcut din visul meu,
Arde amintirea-n noapte, sufletul plânge mereu.
Mi-ai furat vise din cer, le-ai împrăștiat în van
Dă-mi a nopții îmbrățișare, lasă-mă la tine-n gând.
Visul lasă-l să mă poarte, pe al tău braț să mă așez,
Praf de stele să culegem, pernă visului s-avem.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini