Corăbii fără norduri

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, aşa cum ştim, cu stângul,
Mi-a îngheţat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colţ de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Şi-n talpa zilelor, spulber de beznă.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.

De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.

Corăbii fără norduri, cu ancorări viclene,
Intrăm în iarnă-ngheţuri, cu polii fruct de nea,
Cu duhul din lumine, căzut pe nori, de lene,
În dorul lung ne stingem, nu te mira, că-i iarnă grea!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te mira de toate este, desigur, o prostie, şi a nu te mira de nimic e mult mai frumos şi, cine ştie de ce, este recunoscut de bonton. Dar e prea puţin probabil să fie aşa în realitate. După părerea mea, a nu te mira de nimic e o prostie mult mai mare decât a te mira de toate. Pe deasupra, a nu te mira de nimic e aproape acelaşi lucru cu a nu stima nimic. De fapt, prostul nici nu ştie să stimeze.

Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş mira

M-aş mira, mira-m-aş mult
Să nu pot să-ţi mai ascult
Mersul lin, vioi şi unic,
Prin leagănul lui s-alunec,
Molcom, rar, ca un refren
Din culoare şi polen.

M-aş mira, mira-m-aş foarte
Să nu-ţi pot trimite carte,
Carte bună - şi-un gând bun -
Cu pecete de străbun,
Să nu te ştiu ocolind
Versul dulce de colind.

M-aş mira, mult m-aş mira
De cumva te-ai supăra
Că ţi-am pus la căpătâi
Dintre doruri cel dintâi,
C-am adus de pe Rarău
Stele pe la pragul tău.

Nu-i a bună, nu-i a bună
Că te uiţi mereu la lună;
Eu-s aici, mă ştii, ne ştim
Dintr-un ceas de vis sublim.
Doar puţin şi plec din nou,
Din ecou în alt ecou.

poezie de George Drumur din Neodihna cuvintelor (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

a se mira

A te mira înseamnă a exista.

definiţie aforistică de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

MiraCeti

Îmi cresc
În miazănoapte
Flori galbene-n retină
Din stepele lactee şi până în Palmyra
Pe vârful pleoapei albe încep să-mi strălucească
Frumoasă
Steaua Ceti
Albastră
Steaua Mira

Pătrunse-s în basilici luminile virgine
Din Paradisul porţii
Sculptată de Ghiberti
Când sus
De pe cupolă
Rămân să mă cuprindă
Visată
Steaua Mira
Dorită
Steaua Ceti

Cu degete din ambră presar acorduri fine
Iar tinere arpegii o să-mi resfire lira
Şi-n sunete de sfere
Uşor
Mă vor pătrunde
Albastră
Steaua Ceti
Frumoasă
Steaua Mira

Golgote postmoderne
Pe fiecare stradă
Crucificând salcâmii uscaţi din Sarangeti
M-au ridicat spre viaţa
În care voi ajunge
Precum e steaua Mira
Sau
Poate
Steaua Ceti

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichita Stănescu este un poet care se mira de orice. El se mira şi de faptul că oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri.

perlă din examen
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mira că încă mai... ''iubesc să trăiesc''

Am fost supus ca orice om,
Unei trăiri... doar pământeşti!

Nu-i vina mea că Dumnezeu
Mi-a dat o mie de motive
Încă să mai respir
Fiind supuşi ca orişicare greşelilor lumeşti!

Iubire mult visată
Furtună-mi zilele trăite,
Sau focul zilelor toride
O suferinţă-a sufletului nostru,
Te întăresc, sau te înebunesc!

A trecut timpul şi zâmbind, îmi amintesc
Când eu, altar făceam din chipul tău!
Zeită -a universului erai!
Acum, mereu... iubirea mea dintâi!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nostru, văzut de pe alţi sori, e şi el o stea variabilă, care din 11 în 11 ani îşi micşorează strălucirea, adică atunci când are mai multe pete. S'ar putea în acest caz, ca Mira Ceti din constelaţia Balena să aibă mult mai multe pete şi astfel, la maximul petelor, să aibă cea mai mică strălucire. După cum petele Soarelui nostru se răresc din ce în ce, până când ajunge o vreme, când luni de zile nu mai vezi o singură pată solară, cum s'a întâmplat în 1913, tot aşa petele soarelui Mira Ceti dispar una după alta, până când discul său poate să dea o mai mare strălucire. Stelele albe sunt cele tinere, cele gălbui cele mature, cele roşii aproape de stingere. Mira Ceti, când începe să descrească, se roşeşte din ce în ce. Aceasta ne-ar face să credem că ar fi adevărată ipoteza cu petele.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un timp când Mira Ceti din constelaţia Balena nu se vede cu ochii liberi, ci numai cu luneta, de-oarece nu e decât de mărimea 9. Încetul cu încetul lumina îi sporeşte până ce ajunge la mărimea 2. De la un minimum de strălucire la celălalt trec vreo 330 de zile, adică aproape un an. Cauza variabilităţii acestei stele este deci o alta, nu e din cele pe cari le au alţi sori. Astronomii nu ştiu încă adevărata cauză, dar cei mai mulţi cred că Mira Ceti e un soare spre declin, un soare care, ca şi al nostru, are pete, dar mult mai multe.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns d-lui General Petala care se mira că, la un concert în Cluj, pianistul cânta într-o sală cu totul obscură

A cânta în întuneric
Nu-i capriciu şi nici boală;
E un avantaj: artistul
Nu mai vede sala goală.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom mira împreună

Nemaiauzite întâmplari îmi secară
liniştea inimii. Unde-aş putea lăsa toamna
cu surâsul ei veşted ruginit de iluzii?
Bat clopotele sunetului în rana sărutului
femeile pleacă, drumurile se rup sub paşi
se înmoaie genunchii sub greutatea gândului.

Nu mai ştiu pe unde te-am căutat
să-ţi spulber îndoielile cu mângâierea somnului,
să căutăm copacii cu stele pe ramuri,
unde locuiesc pietrele îndrăgostite de mersul tău
şi verdele putred ne umple amurgul.

Prin clipa de-ntuneric trec păsări,
singur îmi beau neliniştile şi plec
unde ochii şi atracţia femeii mă cheamă
să împlinesc dorinţele buzelor ei,
sânii copţi să-i ascund în pieptul meu.

Se vor apropia de inima aprinsă
noaptea ne va şterge de temeri memoria
ne vom mira împreună
cum alunecăm în tipare de plumb.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 octombrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii e ca şi cum te-ai preface.

citat din Mira Sorvino
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracul dobândit se mira ce l-a găsit.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul îi mira în secret, până şi faptul că erau aşa de fericiţi.

citat din Alessandro Baricco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

Dup-atâta tulburel,
Ce-ai băut mai jos, la cramă,
Eu nu m-aş mira, defel,
Din Fiat să faci... pastramă!

epigramă de Traian Conciatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manole: A mea a fost patima, eu am fost al patimei, eu am fost... Vai nouă, Mira, biserica s-a tot prăbuşit - cu cât se prăbuşea - patima creştea... De-atâtea ori ai fost căprioară neagră când suiai drumul la noi. De-atâtea ori ai fost izvor de munte, când coborai de la noi. Acum eşti aici încă o dată: nici căprioară, nici izvor, ci altar. Altar viu între blestemul ce ne-a prigonit şi jurământul cu care l-am învins... Nu, Mira nu. Ştiam că vii speriată, ştiam că vii purtând grija altor vieţi. Şi atunci am glumit, făcând pe bărbaţii sălbatici. Povestea cu jertfa omenească -e numai aşa-un joc. Un joc de albă vrajă şi întunecată magie pe care îl vom face cu tine.

replici celebre din Meşterul Manole de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din caietul grefierului

În instanţă inculpatul,
Foarte mincinos, de fel,
Se mira că avocatul
E mai mincinos ca el...

epigramă de Eugen Albu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mira că eşti strivit dacă te-ai făcut vierme.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Hionia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te mira, de ciot n-ai niciodată loc....

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trata tot ceea ce faci ca pe o piatră de temelie.

citat din Mira Nair
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi surprins, a te mira - înseamnă să începi să înţelegi.

Jose Ortega y Gasset în Revolta maselor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!