Nu te mira că încă mai... ''iubesc să trăiesc''
Am fost supus ca orice om,
Unei trăiri... doar pământești!
Nu-i vina mea că Dumnezeu
Mi-a dat o mie de motive
Încă să mai respir
Fiind supuși ca orișicare greșelilor lumești!
Iubire mult visată
Furtună-mi zilele trăite,
Sau focul zilelor toride
O suferință-a sufletului nostru,
Te întăresc, sau te înebunesc!
A trecut timpul și zâmbind, îmi amintesc
Când eu, altar făceam din chipul tău!
Zeită -a universului erai!
Acum, mereu... iubirea mea dintâi!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.