Iepurele, pițigoiul și ciulinul
An de an
Prin bărăgan,
Înainte de ninsoare
Peste câmpurile goale
Aleargă de rup pământul
La întrecere cu vântul
Mulți ciulini.
Undeva,
De prin răzoare,
Iepurașul din sălaș,
Fricos da, dar nu și laș,
Văzând un ciulin grăbit
Se oprește din ciulit
Și din ronțăit
Și o ia la sănătoasa...
De-acum, îi frugală masa,
Alertând frați și cumnați
De pericolul ce vine.
Peste tot, peste răzoare
E rumoare!
Se aud voci sibiline:
Cine? Cine?
Și... crezând că-i vânătorul,
Întețesc cât pot piciorul,
Doar un biet de pițigoi
Văzând acel tărăboi
Ciripi ca pentru sine:
- E-un scaiete, vede- oricine!
MORALA:
Frica nu-i decât o,, tară''
Foarte des ereditară,
Ce voința o încujbă
Peste tot... chiar și la slujbă!
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iepuri
- poezii despre frică
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre picioare
- poezii despre pericole
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lașitate
Citate similare
Ciorchinii, graurii și plasa
Avea un țăran acasă
Boltă cu struguri de masă
Dar, de fiecare dată
Vița era devastată
De graurii veniți roi,
Ce lăsau ciorchinii goi.
Văzând omul al lor sârg
A mers hotărât la târg,
A luat o plasă deasă
Și venind cu ea acasă
Ajutat și de vecini
A pus-o peste ciorchini.
Trecând zile, trecând nopți,
Când strugurii erau copți,
Musafirii nepoftiți
Și în fraude vestiți
Peste boltă s-au lăsat
Pentr-un prânz îndestulat.
Dar văzând cu toți, firește,
Că un bob nu se clintește,
Încercând în zbor să iasă
Mulți au rămas prinși în plasă.
MORALA:
Un rod dulce, așadar,
Poate lăsa gust amar
Când el nu îți aparține
Și îl iei din curți străine.
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre struguri
- poezii despre țărani
- poezii despre zile
- poezii despre vecini
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre noapte
- poezii despre ajutor
Destin și hazard
Se-nvârte roata vieții
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.
Dar vine o chemare
trecută prin destin,
pornește dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunță
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.
Opriți îndată ceasul!
se-aude undeva...
Să fie chiar hazardul,
cumva nedumerit?
sau poate vigilența,
cu toată forța sa,
ivită dintr-odată
din cugetul rănit?
Dar se oprește ceasul,
declinul amânat
așteaptă cu răbdare
în acele de ceas,
și se întreabă-n sine,
desigur supărat
din clipele furate
cu câte-a mai rămas?...
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ceas, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre trecut, poezii despre supărare, poezii despre ritm, poezii despre instinct sau poezii despre forță
Destin și hazard
Se-nvârte roata vieții
în ritm năucitor,
iar clipele în goană
se surpă peste noi,
grăbit trecutul pare
desprins din viitor,
măruntele instincte
ne lasă tot mai goi.
Dar vine o chemare
trecută prin destin,
pornește dinlăuntru
cu-o voce fără glas,
în grabă ne anunță
un iminent declin,
ce s-ar produce drastic
în acele de ceas.
Opriți îndată ceasul!
se-aude undeva...
Să fie chiar hazardul,
cumva nedumerit...?
sau poate vigilența,
cu toată forța sa,
ivită dintr-odată
din cugetul rănit?
Dar se oprește ceasul,
declinul amânat
așteaptă cu răbdare
în acele de ceas,
și se întreabă-n sine,
desigur supărat
din clipele furate
cu câte-a mai rămas?...
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru cine oare...
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ți-ai lăsat Tu, slava, și-ai venit în lume?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine crede în slăvitu-Ți Nume!
Însă și credința vine de la Tine,
Prin Cuvântu-Ți Sfânt și un har anume,
Harul de-a pricepe Legile-Ți divine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Te-ai jertfit pe cruce, Miel ispășitor?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Pentru-oricine caută și-azi un Salvator!
Dar lumina 'ceasta e tot de la Tine
Prin Cuvântu-Ți plin de har mântuitor,
Un har sfânt ce umple tot golul din mine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Ești Tu Mare Preot, în Locul Preasfânt?
Pentru mine, Doamne, și pentru oricine,
Intră prin credință, în Noul Legământ!
Dar și-aceasta-i Taină Sfântă, care vine
De la Tine, Doamne, prin Duhul Tău Sfânt
Care L-ai trimis, să domnească-n mine.
Pentru cine oare, oare, pentru cine
Mi-oi trăi eu viața în această lume?
Pentru Tine, Doamne, nu pentru oricine!
Biruind ispita și-n Sfântul Tău Nume
Voi trudi la plugul Slăvilor divine,
Prin Mărețul Har, acordat anume,
Celor ce iau jugul cel bun, de la Tine!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din Comorile de har (7 ianuarie 2018)
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfințenie, poezii despre lumină, poezii despre salvare, poezii despre religie, poezii despre oi, poezii despre mântuire, poezii despre jertfă sau poezii despre crucificare
Antreprenorul din noi caută oportunități peste tot unde privește, dar mulți oameni văd numai probleme peste tot unde privesc.
citat din Michael Gerber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O toamnă bacoviană
Acum coboară peste sat
O toamnă bacoviană.
În câmp, munca s-a gătat,
Ceru-i pregătit de iarnă.
Dinspre nord vine ninsoare,
Se așterne peste case,
Peste tot pune culoare
Cu flori albe de mătase.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, citate de Dumitru Delcă despre toamnă, citate de Dumitru Delcă despre sat, poezii despre iarnă, citate de Dumitru Delcă despre iarnă, poezii despre flori, citate de Dumitru Delcă despre flori, poezii despre alb, citate de Dumitru Delcă despre alb sau poezii despre George Bacovia
Vămile sufletului
La pândă prin vămile sufletului
doar ochiul spălat de violetul radelor.
Păsări înoptând prin văzduh
amintesc de lunga zbatere
a zmeului din copilărie.
Azi, mi-au crescut aripi
dintr-un timp neștiut. Îngemănat
e doar cuvântul cu care mă strigi.
Peste armura de lacrimi
biciuie-n mine
murmurul ostenit, împlântat
sub ferestrele întunecate ale uitării.
Tot mai des
simt amiezile călătorind prin noi
de-a valma, cu ierburile
ce cresc prin tălpi, peste creștet
amintind de-un dor
ce nu l-am cuprins
decât în vis.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre vamă, poezii despre uitare, poezii despre suflet, poezii despre păsări sau poezii despre prezent
Cine a vrut să fie așa...
cine a vrut să fie așa,
eu sigur asta nu am vrut
doar soarta nemiloasă, rea,
m-a aruncat ca un strănut,
m-a aruncat într-o vâltoare
din care singur cumpănind
încerc să ies din valul mare
în care simt că mă afund
cine a vrut să se întâmple,
cine a vrut, cine-a dorit,
să fiu cu mâinile pe tâmple,
să mă gândesc, unde-am greșit
unde-am greșit îmi este întrebarea,
o întrebare peste chin,
o întrebare peste trecătoarea
ce vreau s-o trec peste destin
unde-am greșit, cine îmi spune,
nu poate nimeni vreun răspuns,
doar eu cunosc și știu mai bine
un adevăr ce nu-i pătruns
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre greșeli, poezii despre dorințe, poezii despre depășire, poezii despre cunoaștere sau poezii despre adevăr
Tancuri la Praga
În sângele de asfințit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coșmar,
Strivind sub șenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.
Tancuri trec peste ispita de-a rupe
Cătușele unor lozinci micinoase,
Tancuri trec peste soldații care
Și-au ascuns chiar în ele bietele oase.
Oh, Dumnezeule, ce decădere!
Oh, Dumnezeule, ce mârșăvie!
Peste Jan Hus trec acum tancurile,
Peste Pușkin și Petofi, ca prin pustie.
Peste cavouri huruie tancurile,
Peste cei care încă nu s-au născut,
Șinele, clamele unor dosare
În șenile de tancuri s-au prefăcut.
Am devenit eu, acum, dușmanul Rusiei?
Nu tot același din urmă sunt,
Când, copilaș, îmi băgam nasul printre
Tancurile noastre din războiul cel sfânt?
Cum să mai pot viețui ca-nainte,
Când tancurile noastre, ca niște rindele,
Ne rașchetează toate speranțele?
Mai pot fi acum ale tale, ale mele?
Mai înainte să crăp, mai înainte
De-a fi ștampilat nu știu cum,
O rugăminte mai am, o rugăminte,
Pentru cei ce m-or duce pe ultimul drum.
Peste mormântu-mi fără bocete,
Să scrie simplu și-adevărat:
"Aici zace poetul rus Evtușenko,
La Praga - de tancuri rusești sfârtecat!"
poezie de Evgheni Evtușenko (23 august 1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Rusia, poezii despre cătușe, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre război, poezii despre poezie sau poezii despre naștere
Plecasem
Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munți
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre munți, poezii despre degete, poezii despre apă sau poezii despre aer
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ți-aș da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa și pe umerii tăi goi.
Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.
Iubito, vine toamna peste văi
Cu pași târșiți, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Și rătăcesc pe neumblate căi!
Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi și vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.
Iubito, vine toamna peste munți
Și se prăvale-nscăunând stihia,
Uitând să ia-n desagi anestezia
Și să arunce înainte punți!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre văi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mâna ningând
Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
și chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!
Apoi m-am întins în mine
și-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?
Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima și ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci
Colac peste pupăză
Peste țara mea bolnavă
Poluată-n ritm baban
Des, ne-aduce și-o coșavă
Nori... de praf saharian!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre ritm, epigrame despre patrie, epigrame despre nori, epigrame despre boală sau epigrame despre Sahara
Noul poem
peste bărăgan
viitorul e o primăvară
continuă
unde
sămânța își pulsează
ritmic destinul spre soare,
iar copiii se nasc cu sensul
în ochi.
o sărbătoare onestă-i
libetatea născută din lut
cu flori, grâu și eroi.
peste bărăgan
vine omul nou
ca o ploaie
smulgând dim țărână
noul poem
românesc.
poezie de Marin Ifrim din Foaia literară (1980)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre lut sau poezii despre eroism
Cad perseide
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se știe...
Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheț, peste căldură...
Și-or mai cădea steluțe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,
Dar ca și visele deșarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la țintă nu ajung...
Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se știe...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre gheață, poezii despre generozitate sau poezii despre fericire
Rondelul jucătorului pierit
Părea o carieră masa din salon
Cu pietre răspândite peste tot
Iar jucătorul, cu privire de spion,
Nervos dădea din cap ca un robot
Reflexe desuete, parol, de filfizon
Sub policandrul de la Maryott
Părea o carieră masa de salon
Cu pietre răspândite peste tot
Certamente, e urmărit de ghinion
Fiindcă potul l-a săltat un cipriot
Jimbat, cu aer de trișor bufon;
Cum a putut să joace ca un idiot?
Părea o carieră masa din salon
parodie de Constantin Ardeleanu, după Leonid Dimov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spionaj, poezii despre roboți, poezii despre jocuri sau poezii despre ghinion
Ca să fii rege
Ca să fii rege peste animale, nu-i cine știe cât.
Trebuie doar să fii mai puternic decât ele. Și-atât.
Ca să fii rege peste păsări este puțin mai greu. Dar frumos.
Trebuie să zbori mereu mai înalt decât ele, niciodată mai jos.
Ca să fii rege peste flori, trebuie să scoți la hotare mărăcinii și spinii,
Și, mai ales, trebuie să înmiresmezi către lume mai mult decât crinii.
Ca să fii rege peste stele, trebuie să te așezi printre luceferi-călător spre Orion,
Și, reprivindu-te de jos, să fii mai luminos decât oricare. Și fără tron.
Ca să fii rege peste ape și vânt, trebuie să înveți osanale, ca îngerii,
Și să le-aduci pe pământ, alinare pentru lacrima orbilor din Valea Plângerii.
Ca să fii rege peste oameni, este mai greu decât toate altceva.
Trebuie să trăiești și să mori pentru ei, învățându-i ce-nseamnă a iubi, a ierta...
Dar, cel mai minunat este să poți fi rege peste tine însuți,
Atunci când alegi binele, fie din bucuria altuia, fie din plânsu-ți.
Și să încheiem înțelept și frumos. Și, mai ales, cum se cuvine.
Încoronarea ta o face Hristos, când mergi pe drumul dintre rău și bine.
În clipa aceea, Veșnicia te cumpănește.
Dacă vrei să fii rege, alege binele!
Hai, grăbește!
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre încoronare sau poezii despre zoologie
Iubito, vine toamna! ...
Iubito, vine toamna peste noi!
Veștede frunze-ți cad pe umeri goi.
Grădinile, în strai multicolor,
Stau la priveghiul rozelor ce mor.
Copacii, își iau cerul ca reper,
Văzând că frunzele în zare pier.
Vântul sfâșie timpul pe-un cadran.
Ploaia-i susține ritmul pe-un olan.
Iubito, vine toamna peste parc!
Vârtej de frunze zboară ca din arc.
Pe lângă noi, perechi de pași grăbiți
Fac un duet cu alții târșâiți.
Ne bucurăm de ploi, de soare, vânt,
Fără să le-ntinăm cu un cuvânt.
De-ți pare-a fi un simplu paradox,
Ajuns-a toamna-n zi de echinox.
Iubito, vine toamna peste burg!
De-a valma clipele-n neant se scurg.
Iubirea nostră-i tot ce ne-a rămas,
Să ne-ncălzească cu-al ei dulce glas.
O mână înspre mine de-ai întins,
Face din timp tărâmul necuprins,
Pe care-un templu 'nalt am să ridic,
Iubirilor ce-n veci nu se dezic.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre roz
N-am chef
N-am chef să mor cât pomii sunt în floare
Și răspândesc lumină peste tot!
De ce m-aș duce-n întuneric, oare,
Cât pot iubi lumina... și mai pot?
N-am chef să mor când biruie căldura
Și sunt femei frumoase peste tot!
De ce să nu îi urlu Morții ura,
Cât pot iubi Femeia... și mai pot?
N-am chef să mor când este plin de roade
Și-aromele mă-mbie peste tot!
De ce-aș lăsa belșugul, cumsecade,
Când pot gusta din toate... și mai pot?
N-am chef să mor nici pe de altă parte -
Când albul pur se-ntinde peste tot!
De ce-aș aluneca, docil, în moarte,
Cât pot schia pe dealuri... și mai pot?
Mai merg arar- la doctori, la spitale,
Să-i strig, scrâșnind, durerii, anatema...
N-am chef să mor, ce mai la deal, la vale!
... Și nici nu știu de ce mi-am pus problema!
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre medicină, poezii despre femei, poezii despre schi sau poezii despre medici
Singurătatea e amară...
Singurătatea e amară
Într-un colț micuț de țară,
Nimeni nu-ți împărtășește
Gândul ce te copleșește,
Gândul care te-nfioară
Că ești o tristă vioară
Care cântă și nu cântă
Doine din inima frântă.
Copiii-s în depărtare,
Norii negri-s peste zare,
Vine iarna, suflă vântul,
Se cutremură pământul.
Lacrimile curg șiroaie
Când coloana se îndoaie
De poveri, greutăți multe,
N-are cine să ne-asculte.
Că în țara, mică țară,
Totul este de ocară,
În singurătatea noastră
Moartea intră pe fereastră.
Nu se bucură nici dânsa
C-a ieșit din noi osânza,
Am rămas schelete toți
Peste care pășesc hoți.
Nu-i schimbare, nu-i nimic
Din care s-avem câștig,
În singurătatea rea
S-avem cel puțin o stea
Care din cer să vegheze
Clipa care să dureze
Într-o bucată de pâine
Dăruită azi și mâine.
Într-o căniță de apă
Cât mai gârbovim la sapă,
Să-ntindem singurătatea
Cât mai e în cer dreptatea.
Că aicea pe pământ
Nu-i nimic, doar bate vânt
Prin oase și prin făptură,
Prin a țării bătătură.
Doamne, iartă de păcat
De-s femeie sau bărbat,
Iartă-i pe cei din conac,
Pentru noi nimic nu fac
Se îmbuibă în de toate
Fără să facă dreptate,
Ei adună și adună,
Noi rămânem cu ea-n mână!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dreptate, poezii despre vioară, poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare sau poezii despre pâine