Ciorchinii, graurii şi plasa

Avea un ţăran acasă
Boltă cu struguri de masă
Dar, de fiecare dată
Viţa era devastată
De graurii veniţi roi,
Ce lăsau ciorchinii goi.
Văzând omul al lor sârg
A mers hotărât la târg,
A luat o plasă deasă
Şi venind cu ea acasă
Ajutat şi de vecini
A pus-o peste ciorchini.
Trecând zile, trecând nopţi,
Când strugurii erau copţi,
Musafirii nepoftiţi
Şi în fraude vestiţi
Peste boltă s-au lăsat
Pentr-un prânz îndestulat.
Dar văzând cu toţi, fireşte,
Că un bob nu se clinteşte,
Încercând în zbor să iasă
Mulţi au rămas prinşi în plasă.

MORALA:

Un rod dulce, aşadar,
Poate lăsa gust amar
Când el nu îţi aparţine
Şi îl iei din curţi străine.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!