Flutur și înger
Avea o strălucire de safir
Și o plutire fină pentru care
Își colora petalele-n delir,
În vara ce-a trecut, oricare floare.
Îi așteptau atingerea divină
"O clipă doar, o clipă de-ar veni!"
Și îl doreau, îl așteptau să vină,
Nerăbdătoare,-n fiecare zi.
Le-a mângâiat cu aripile, blând,
Privindu-le cu ochi fierbinți, de jar,
Ce le ardeau și le făceau, pe rând,
Să îi ofere cupa cu nectar.
Plutea frumos, pe aripi de zefir,
În vara care tocmai s-a sfârșit,
Iar cerul, din albastru coviltir,
De-un cenușiu spre negru-a devenit...
E-un înger în grădină, o statuie
Cu mâinile întinse peste veci...
Un flutur, de-o culoare pal-verzuie,
Se odihnește-n palmele-i prea reci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre aripi
- poezii despre îngeri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trecut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sculptură
- poezii despre mâini
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
Citate similare
În vara din tine (Poeziei)
În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.
În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.
În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite să fugă.
În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
și cerul ce geme.
În vara din tine
e-atâta credință,
un vers de lumină
e întreaga-ți ființă!
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre lumină, poezii despre fum, poezii despre durere sau poezii despre curcubeu
Vara visului ars
Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge și moare.
Copacul, puternic odată,
credința-n iubire-a pierdut
și simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.
Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
și-n el doar cu sete și gol,
așteaptă un semn să-i alinte
durerea din suflet, și speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră
și-a ars, într-un mod nepermis,
credința-n iubire și vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rondelul bărbatului cu ochi de safir
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Simt vii fiori, ca aripi de zefir,-
Inima-n piept, tresare speriată.
Mă-nvăluie un cântec de clavir.
Rămân pentru o clipă siderată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată.
Voi bea cu el al dragostei potir.
L-aștept tânjind, cu fața-mbujorată.
De voi afla un tâlc vorbei plezir,
Sunt muritoarea cea mai răsfățată.
Iubesc bărbatul cu ochi de safir;
De-l întâlnesc mi-e firea tulburată
rondel de Mihaela Banu (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre bărbați, poezii despre superlative, poezii despre sperieturi, poezii despre răsfăț sau poezii despre muzică
De-ar fi să fii o floare
De-ar fi să nu fii om, ci doar o floare
Ce-n cupă-i toarnă zorii, dimineața,
Izvoarele luminilor stelare
Prin care Cerul iar aduce viața,
Ai da și tu lumina mai departe,
La fel de generos precum e Cerul,
Când chiar și de pe Cruce-a pus în Carte
Cuvântul ce dezvăluie misterul
Întoarcerii din moarte la-nviere,
Precum ea, îngropată sub răzoare,
Lumina rupe-a morților tăcere,
Când Cerul iar o trece într-o floare?
De n-ai fi om, ci floare pentru-o clipă,
Ai fi în stare lumii să-i dai zorii
Precum o face-această floare-n pripă,
Să șteargă de pe inimă toți norii?
Dacă răspunzi cu "da" la întrebare,
Atunci când noaptea-ți va veni în viață,
Fii sigur că din om ajungi o floare,
Ce va-nflori și ea-ntr-o dimineață!
poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre dimineață, poezii despre stele, poezii despre nori, poezii despre inimă sau poezii despre generozitate
Dor de albastru
Ți-e dor de albastru, de soare, de noi,
de primul sărut și de altele-apoi,
de nopțile-n care sub lună-am dansat,
de tot ce-mpreună, un timp, am visat.
Ai vrea, uneori, să întorci din trecut
chiar zilele reci dintr-un timp ce-a durut,
dar care n-a fost niciodată urât,
sub cerul mai trist, uneori mohorât.
Întoarce-ți privirea spre cerul senin
și-alege din gânduri cuvinte de-alin
sau, dacă-i furtună și totu'-i un val,
întinde-ți, deasupra, albastrul tău voal
Și fă ca, de dragul a tot ce a fost,
să-ți fie seninul etern adăpost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre gânduri sau poezii despre dor
Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalț, ușor, spre nori
cu ochii-nchiși, cu sufletul tăcut,
cu pași treptat grăbiți, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Și mi se pare că acolo, sus,
e-o viață care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
și-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
și recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate
* * *
Duminică,
Soarele a înviorat dimineața
Se vedea cum primăvara a venit prea devreme
Căldura îngerilor pitiți după mugurii
Ce abia așteptau să plesnească în rod
Linia orizontului despica drumul
Plin de culoare ce urca spre munte
Vântul ca un șarpe își lăsa solzii aurii
Pe potecile ce duceau departe spre o lume a poveștii
La apus, Sfânta Duminică se ruga cu mâinile ninse
De liniște și culoare.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre munți sau poezii despre muguri
Idilă
De-atâtea zile plânge Cerul!
Chiar și-n această dimineață
Pământul și-a-nălțat reverul,
La gât și-a pus fular de ceață.
Și toate văile-și îmbracă
În voaluri umede, lăptoase
Și roagă Cerul să mai tacă,
Destul cu toanele-i țâvnoase!
Dar Cerul stă posomorât,
Cu norii trași vârtos pe frunte,
Privește spre Pământ urât,
Trimite Ploaia să-l înfrunte.
A pus sechestru peste Soare,
Nu-l lasă-o clipă să se-arate,
Nu știu ce supărare are,
Că doar Pământu-i este frate.
La stele și la Doamna Lună
A pus de strajă nori și vântul,
Le-a pedepsit de-o vreme bună
Să nu se vadă cu Pământul.
Plutea în aer dezolarea,
Insuportabilă-așteptare,
Toți munții, apele și marea
Puneau aceeași întrebare.
Frumoasa Lună bănuia
De ce plângea atâta cerul,
Chiar foarte sigură era
Pe unde șade adevărul.
S-a hotărât să îi vorbească,
Să ia sfârșit această stare,
Nu mai dorea să-l chinuiască,
De-ajuns cu-atâta supărare!
"Pământul, eu l-am mângâiat
Cu raza mea de la distanță,
A fost un gest nevinovat
Ce n-are nicio relevanță.
Nu fi gelos! Doar știi prea bine
Că-n veci eu nu te părăsesc,
Voi sta mereu aici cu tine,
La tine-n brațe eu trăiesc."
Mărețul Cer s-a luminat,
În patru zări trimise Vântul,
Toți norii negri-a alungat
Și Soarele-a umplut Pământul.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (9 august 2005)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre supărare
Plouă cu mâine
Îngerii își chemau aripile în case. Ploua
cu păcate. Pe ziduri cărimizile așteptau un zidar..
Ea se privea de sub umbrelă
pe pasarelă
în mers
în geamul trenului neșters.
Ploua cu ziduri pe zidari
ploua cu șes la munte
cu cârciumi peste lăutari
cu-n rid peste o frunte.
Doar un câine, doar un câine
blând se uita
la nimic.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre viitor, poezii despre trenuri sau poezii despre câini
O viață de nor
E-o clipă ce sosește, îl prinde, îl aleargă
Pe necuprins albastru, deasupra de Pământ,
Și caută plutirea-i din ceruri să o șteargă
Cu salve lungi de tunet și răbufniri de vânt.
E dureroasa clipă ce albul îi transformă
În cenușiul rece al timpului de-apoi,
Luându-I strălucirea, lăsându-l fără formă,
În curgerea grăbită a stropilor greoi.
Nu plânge, căci el știe c-a mai trecut de-o viață
Și va primi o alta, venită din Pământ,
Cu care-n altă clipă, în altă dimineață,
Va fi trimis la ceruri pe-o aripă de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb
Clipa de zbor
Era atât de... altfel, de singur într-un zbor
Prin galaxii pe care nicicând nu le-a parcurs,
Dar, totuși, cunoscute din timpuri ce s-au scurs,
De când era un suflet născut... în viitor.
Purta în el cunoașteri, și singure-au crescut,
Odată cu atâtea învățături ce-ar fi
Menite să-i ofere puterea de a ști
Lumina să o poarte spre tot ce-i decăzut.
Scânteie-n întuneric, bucată din destin,
Iubire-n neființă cu zborul efemer,
Sămânță de lumină alunecând pe cer,
Dorință de-ntrupare și mesager divin.
Își simte rătăcirea de-o clipă într-un zbor
Pe care îl parcurge doar pentru a găsi
Acea pereche care e tot ce și-ar dori
În viața efemeră a unui muritor.
Să mai fi fost vreodată cu ea? E un mister!
Dar știe că menirea-i deplină, pe Pământ,
E numai s-o găsească, să nu se lase-nfrânt
În marea căutare, sub doar un singur cer.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dorințe, poezii despre învățătură, poezii despre întuneric sau poezii despre naștere
Ecoul clipei de încântare
A fost o clipă, o străfulgerare
a unui gând ori poate-a scânteiat,
pornită din ecouri de-ncântare,
o floare dintr-un vis îndepărtat.
Am vrut să-i vin, cu-aceeași strălucire,
în calea dintr-un timp ce se grăbea
să treacă prin a palmei adâncire
pe-o linie din care ea lipsea.
Nu s-a oprit, dar mi-a lăsat-o mie,
gravată cât o viață de iubit,
armonioasă ca o poezie
cu început, dar fără un sfârșit.
Îmi e și-i sunt ecou de încântare
acum și prin eteruri cât vom fi
în alte clipe de străfulgerare
ce-or scânteia și-n veci ne vor uni.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre grafică
Toamnă rătăcită
Se-adună zile reci și scurg în noi
O toamnă rătăcită printre ploi
Cu răbufniri năprasnice de vânt
Ce dezgolesc pădurea de veșmânt.
Se-aleargă norii-n ceruri ca un chin
Venit în locul clipei de senin,
Iar cântecul din vara ce-a apus
Se-aude vag plecând, pe aripi dus.
Își mai înmoaie toamna, uneori,
Credința în știutele-i rigori,
Lăsând un Soare blând și adormit
Culorii să-i ureze bun venit,
Căci e neîntrecută-n haina ei
Atunci când te îndeamnă spre alei
Cu freamătul și tremurul în zbor
Al frunzelor ce-n dansul ultim, mor.
Culoarea lor, că-s moarte ori sunt vii,
Te fac de toamnă-ndrăgostit să fii,
Să nu-i mai vezi tristețea-n zile reci
Și, de ai vrut, să nu mai poți să pleci.
Nu-i gri sau albă și nici verde nu-i:
E toamna mea în ochii ei căprui
Și-a sufletelor care cântă-n noi
Când ne plimbăm, de mână, amândoi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau poezii despre urări
Elixirul lumii de safir
Își scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate și-n liniștea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau și îl suspină.
Ei vin din zări pătrunse de-al nopților mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeților din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.
Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Și își întoarce fața spre lacul liniștit
În care-și duce viața și-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieșit.
C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.
Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină și se înălță-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.
Pe lacul ce-și cuprinde iubita-n mâini de ape
Și unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai plutește și-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Viață
Prea multe așteptări și timpul zboară,
Iar ce e dus rămâne veșnic dus,
Tic-tac-ul grabnic mersul ți-l măsoară
Și-n fiecare clipă te-ndrepți spre apus.
Prea multe inutile griji te-neacă,
Te-afunzi adânc cu fiecare gând,
Lași prea ușor momentele să treacă
Și ani din existența ta trec rând pe rând.
Mâine e-un "astăzi" ce va fi uitat,
Ispite tainice mereu te-agață,
Adesea ești absent nemotivat,
Din darul ce se cheamă, Viață.
poezie de Ovidiu Scridon din Tu ce-ai făcut astăzi?
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre prezent, poezii despre existență sau poezii despre cadouri
Mâini
... nenumărate mâini, întinse, au devenit casele...
sunt mâinile ce-au plămădit chirpiciul
ce stă într-o rână,
înmuiat de albia revărsată
și, cum n-au gură, mâinile nu strigă,
mai își îngroapă din morți,
sau țin câte-o barbă
îmbăltită în apa lacrimilor,
sau se împreună
înspre un cer, care, tocmai el, le-a potopit
până la a le înmuia și oasele
cu supliciul
de-a nu mai avea nicio fântână,
doar spinarea, tot mai greu apăsată...
mai speră să-și îndrepte, încet-încet, câte-o verigă,
se împingând palme în genunchi, cu priviri înspre porți,
de unde nimic nu vine, e-o gaură oarbă,
ca un spălat al patimilor,
ce trup și minte și suflet consumă
și mâinile frânte îs sărace lipit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sărăcie, poezii despre gură, poezii despre devenire sau poezii despre barbă
Rebelul spune, pur și simplu, adio trecutului. Este un proces constant; de aceea, să fii rebel înseamnă să fii continuu în revoltă - întrucât fiecare clipă este pe cale să devină trecut; fiecare zi este pe cale să devină trecut. Nu este acel trecut care este deja în mormânt - te miști prin el în fiecare clipă. De aceea, rebelul trebuie să învețe o artă nouă: arta de a muri cu fiecare clipă care a trecut, astfel încât să poată trăi liber în noua clipă care vine.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre artă, citate despre învățătură, citate de Osho despre învățătură, citate despre viață, citate de Osho despre viață, citate despre revoltă, citate despre moarte, citate de Osho despre moarte, citate despre libertate, citate de Osho despre libertate, citate despre devenire sau citate de Osho despre devenire
Glossă de vară
În noaptea asta s-a născut un înger,
Iubita mea cu buzele de sânger.
Pe pletele de grâne revărsate
Ți-am așezat un colier de șoapte.
Te-am sărutat pe coapse de lumină
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină.
Cu praf de stele, peste lumea ta,
Eu am pictat în vis iubirea mea.
În noaptea asta s-a născut un înger...
O vară-căprioară... Mersu-i ager,
Precum un zbor s-a scurs sub pleoapa grea...
Ca alte veri în mine-aluneca.
Alei brodate cu miresme dulci,
Zvonul de pace-n frunzele de nuci
Râu clipocind sub șoaptele pădurii,
Lacrimi-dureri în vaierul furtunii.
Iubita mea cu buzele de sânger
Tu ești printre poeme-ntâiul înger
Ce-a scormonit din așternut de umbre
Atâtea flori de vis și pietre scumpe.
Pe cer trec râuri albe de lumină,
Pe câmpuri, numai flori de muselină,
Un cânt de păsări - lira fermecată
Ascunde vara asta minunată.
Pe pletele de grâne revărsate,
Sub pași de frunze, mă ascund în noapte.
E vara asta cânt, alint, iubire,
Miros de tei, polen de fericire,
O strună de chitară, pace, taină...
Pe sâni de catifea, iubită doamnă,
Pe mușchii de copaci îți scriu acum,
În noaptea asta transformată-n scrum.
Ți-am așezat un colier de șoapte
Și ți l-am prins să-l ai la gât în noapte,
Să te avânți pe creste argintii
Și să culegi din stele poezii.
E jar în cer, vulcani rodesc în munți...
Aleargă peste câmp copii desculți.
Fântânile-au secat... ploi de tăcere...
E secetă și vremurile-s grele.
Te-am sărutat pe coapse cu lumină,
Flori de rubin ți-am prins în păr, regină.
Imploră cerul, sufletul să-mi stea
Altar de crini, de-acum, în calea ta.
Să calci pe patul meu de ramuri, vară,
Și sângerânde, rănile de-aramă
Să-ți fie jertfa ce-ți ofer de-acum...
O clipă doar întoarce-te din drum!
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină...
Lacrimi de jad ți-am pus la rădăcină.
Sub cerul plin de stele-am plâns în noapte
Și te-am rugat să nu mai pleci departe.
Dar ca un vânt te-ai risipit, mireasă,
Iar eu, un vis, încă te-aștept acasă.
Se stinge iarăși flacăra-ți divină,
Iar eu rămân cu dorul de lumină.
Cu praf de stele peste lumea ta,
Renaștere și vis vei repeta,
Să curgă râu de miere și nectar,
Porumbi, bogate grâne în hambar!
Prinos de ploi, de flori de iasomie,
Copii născuți cu inima zglobie!
Și soarele, precum o pâine coaptă,
Să nu vă părăsească niciodată.
Eu am pictat în vis iubirea mea,
O vară pe un câmp de catifea,
Lumini și flori, pace, parfum, nectar,
Un suflet candid devenind altar.
Un imn, un cânt, un clopot de izbândă...
Sunt șoapte de izvor și zvon de nuntă,
Căci se cunună florile cu cerul
Și martor îmi va fi decât penelul.
Eu am pictat în vis iubirea mea.
E praf de stele peste lumea ta
Și mirt ți-am pus, numindu-te divină...
Te-am sărutat pe coapse de lumină!
Ți-am așezat un colier de șoapte
Și pletele de grâne revărsate,
Iubita mea cu buzele de sânger...
În noaptea asta s-a născut un înger!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre păr sau poezii despre nuntă
Puls în viitor
Iubirea noastră a trecut prin toate:
neînțelegeri, lacrimi, bariere
pe care am văzut că nu se poate
să le lăsăm când mintea, doar, o cere.
Au fost și nori, dar zilele senine
le-au depășit ca număr și valoare,
iar dacă-n viața asta a fost bine,
aș vrea să cred că-n alta, viitoare,
slujindu-ne de cele învățate,
să ne încredem în iubirea noastră,
pe-un drum din care nimeni nu ne-abate,
mergând spre-o zare ce-i mereu albastră.
Mai vreau să cred că-n vara ce urmează
tot ce dorim își va afla-mplinire,
iar ce simțim în cea care pulsează
va fi ce-a fost și pân-acum: iubire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre valoare sau poezii despre puls
Sărută-mi gândul
Când simți că-ți este dor, sărută-mi gândul,
Ridică-ți ochii spre albastrul cer
Și vei simți cum sufletu-mi stingher
Îl va-ntâlni pe-al tău și, alinându-l,
Îl va purta în dulce reverie
Spre locul nostru cel secret, din vis,
În care, din eternul cel promis,
Vom mai lua un strop, sau o felie,
Din care, două inimi însetate,
își vor mai potoli puțin din dor
sorbind nectar de-atingeri mult-visate
din timpul, pentru-o clipă, iertător.
Privește cerul dincolo de nor,
Sărută-mi gândul, și-ai să uiți de dor
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre reverie, poezii despre promisiuni, poezii despre ochi sau poezii despre iertare