Reconfigurare
încremenise învelit în pulberi de stele
în țara de nicăieri rolul îl juca pe copil
nu invers acum el însuși își așază copiii într-o altă copilărie
de ziua lui a întors tortul cu blatul în sus
și i-a mirat pe toți că-L scotea din algoritmul în care îl vârâse cu forța
siropul dulce s-a scurs în celelalte trei straturi
frișca s-a topit dedesubt
în oglinda retrovizoare ochii nu mai privesc
aruncă tunica roșie și pantalonii verzi din frunze
doar surâsul său și-l mai amintește
peter pan era mult mai scund
când a închis fereastra
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copilărie
- poezii despre țări
- poezii despre verde
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre frunze
- poezii despre forță
- poezii despre dulciuri
Citate similare
Într-o bună zi s-a gândit el să se urce și în cer cu oglinda, ca să râdă de îngeri și de Dumnezeu. Dar cu cât se urca mai sus în văzduh, cu atât oglinda tremura și se strâmba și de-abia mai putea s-o ție; s-a urcat tot mai sus și mai sus și oglinda s-a strâmbat așa de tare și a tremurat așa de cumplit, încât i-a alunecat din mâini, a căzut pe pământ și s-a spart în mii și milioane de bucăți. Dar acum oglinda a pricinuit nenorociri și mai mari, fiindcă unele bucăți erau cât un fir de nisip și au zburat duse de vânt peste tot pământul și au intrat în ochii multor oameni și cei cărora le intrau în ochi cioburile acestea vedeau toate lucrurile schimonosite, sau nu mai gândeau acum decât sucit și întortocheat, pentru că aceste cioburi păstraseră toate puterile rele pe care le avusese oglinda întreagă.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre îngeri
- citate despre vânt
- citate de Hans Christian Andersen despre vânt
- citate despre religie
- citate de Hans Christian Andersen despre religie
- citate despre nisip
- citate despre mâini
- citate de Hans Christian Andersen despre mâini
- citate despre Dumnezeu
Păpușarul
Un păpușar mergea pe stradă
Pășind teatral spre absolut,
Cu ochii strânși să nu mai vadă,
Femeia, ce i-a fost păpușă în trecut.
Din când în când privea-napoi
Și își trecea prin plete mâna,
Să uite totuși că au fost doi,
Și inima le-a fost doar una.
Purta bocanci, era murdar
Și-avea în mână trei mărgele,
Spunea la toți că-i păpușar,
Dar și-a pierdut păpușa printre stele.
Cândva în ochii lui era doar artă
Si îl citeai în ei pe Dumnezeu,
Dar s-a pierdut pe-un drum de piatră,
Și a uitat, că acea păpușă am fost eu!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre păpuși, poezii despre încălțăminte, poezii despre teatru, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre păr sau poezii despre inimă
Atâtea priviri
Nu mai plouă
ni s-au uscat și ochii
de atâtea priviri
de atâta așteptare
din zăduf
până-n apus
apa
a uitat să mai vină
pe aripi de vânt
și totul
rămâne pe loc
nici nopțile
nu mai răsar
nici zilele
nu mai apun
căci soarele
s-a topit
și s-a scurs pe pământ
lăsând fântânile
doar în nămol
nu mai crește nimic
nici umbra pe zid
în piatra aceasta
numită
timp fără ochi
în care totu-i permis
dar în special
traiu-n culise
nu mai plouă
ci doar cu cărbuni
pe care i-aduni
cu amândouă
privirile
ochii
ni s-au întors în izvoare
oare
mai este mult
până departe
ne pierdem cu firea
căci moartă-i iubirea
și doar prin instincte
ne mai menținem
omul
ființa aceasta ciudată
ce alunecă
printre izvoare
limpezi sau...
09-05-03
X X X
Ni s-au șters imaginile
din oglinda aceasta
numită
timp
ochii
ne fierb în orbite
neștiuți
căci totu-i
fărâme
cu pași de nisip
ne cățărăm pe nimic
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (9 mai 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre zile, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre nisip, poezii despre iubire, poezii despre instinct sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sub ochii închiși
îi zâmbesc lumii fără nimeni
prin fereastra
deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă mai tem de șarpele casei chiar dacă
într-o zi s-ar sprijini în ea
el nu știe dar locuiește în mine
ca un vis credincios
în sublimul neliniștilor mele
în orizontul apropiat îmi iau locul
mă cuibăresc lângă mine
în fața ferestrei de la mansardă sunt eu surâd
am zece degete albastre și ochii din căprui au devenit în stropii de ploaie
verzi frunze lipite de geam
curioase
cât e înlăuntru de toamnă
și nu-i
nu-i nicăieri cel ce moare
sub ochii închiși brăzdează câmpuri pentru margarete
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre toamnă sau poezii despre moarte
Moara viselor
La moara părăsită de pe râu,
Mai vine un bătrân cu o desagă
Ce poartă-n ea nu boabele de grâu,
Ci petice-adunate-o viață-ntreagă.
Doar el mai vine, ultimul morar
Din vremea-n care pumnul de făină
Se drămuia în traiul prea amar
Al celor ce pământului se-nchină.
Nu merge moara: pietrele s-au ros,
Îmbătrânite-n anii de rotire
Din care el, bărbat pe-atunci vânjos,
Își amintește marea lui iubire.
Nici roata nu mai merge. S-a oprit
Atunci când ea s-a dus în altă lume
Purtând în pântec fructul mult dorit
Ce-a căpătat doar printre îngeri nume.
Mai vine. Rar. Nu-i trebuie nimic
Din tot ce-a mai rămas în vechea moară;
El vrea, din amintiri, măcar un pic,
Un strop din visul său de-odinioară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre râuri, poezii despre dorințe, poezii despre cereale, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bărbați
Pacea
ce doare s-a instalat peste tot
frumoasă și rapace
inima mea o mai caută, foaie
cu foaie în ochii tăi verzi
voi fi un strigăt într-o dimineață
liniștită după o noapte insomniacă
prăjită inutil la razele dezaxate
aruncate de un astru astăzi stins
privesc pacea ce aruncă
stele verzi în ochii mei albaștri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre pace, poezii despre ochi verzi, poezii despre insomnie sau poezii despre frumusețe
S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o să tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurtă, și apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte și să aștepte, ațipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, și toată ziua, încălzită, frunza se scăldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.
Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre aur, citate despre Soare, citate despre început, citate despre verde, citate despre tristețe, citate despre singurătate, citate despre primăvară sau citate despre noapte
Copilăria
Un copil fără jucărie
Este ca un magician fără pălărie
Orice copil își dorește
Un joc atunci când se plictisește
Orice om își dorește să mai fie copil odată,
Dar atunci el se gândește
Ca dacă o jucărie privește
De copilărie își amintește
Unde ești, copilărie,
Ai plecat cu o jucărie?
Ai plecat din viața mea
Și mi-ai luat și jucăria...
Te întreb, copilărie,
De ce de mine ai fugit?
Când îmi era mai greu
Tu m-ai părăsit...
Draga mea copilărie,
Ai venit din nou la mine,
Ai venit și bine-mi pare,
Dar timpul oprire n-are
Of, copilărie dragă,
Vremea trece, vremea vine
Știu că trebuie să pleci,
Dar să-ți amintești de mine...
poezie de Alexandra Marinescu
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre jucării, poezii despre viață sau poezii despre jocuri
Prințul s-a ridicat din pat și a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen și-a împreunat mâinile și s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii și animalele!" Și a închis ochii și a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi și acuma erau ca niște îngeri și trăgeau o săniuță în care era Karl, și el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis și de aceea a pierit când ea s-a trezit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre somn, citate despre zoologie, citate despre săniuș, citate despre ochi sau citate despre animale
Am uitat ce-am scris
Ochii goi, țintuiți pe foaia albă gânduri care plâng
Lacrimi pline de inconștiență, pe obraz se frâng.
Timp pierdut într-o ulcică în care vinul s-a acrit,
fum din creierul ce arde viața ce- ai de trăit.
Intunericu-n retină sparge idealuri,
din oglinda mării triste ies din matcă valuri.
Farul ce salvează navele din vieți proscrise
a închis în taină luna iar luminile promise
azi s-au transformat în ploi de daruri
ce așteaptă în tăcere elogii și lauri.
Doar uitarea mai aleargă sus pe culmi de vis.
Ce scriam la început? Am uitat ce-am scris.
Ochii goi, tintuiti pe foaia albă, gânduri, gânduri,
curg din lacrime amare transformând în rânduri
de speranțe adormite într-o lume ireală,
poezia existenței scrisă azi pe foaia goală,
cu umor ce stă ascuns într-o călimară,
unde viața ni s-a scurs transformând în smoală
frumuseți de nepătruns din trecuta vară.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vin, poezii despre umor, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre somn
Copac
în apartamentul de deasupra mea s-a mutat
un cuplu de copaci
simpli mai de la țară
stau înghesuiți un pic mă gândesc
când ea întinde rufele frunze îmi cad uneori în balcon
urc și le duc înapoi
el e un simpatic cu o scorbură uriașă
îmi spune hâtru
nu trebuia avem destule
atunci când au musafiri aceștia lasă în urmă
pământ și păsări pe casa scării
femeia de serviciu are o zi grea
fumează două țigări în plus
mai deschide un geam și pentru păsările rătăcite
adună pământul și-l duce acasă pentru flori
apoi sub mine s-a mai mutat o familie de copaci
m-au întrebat dacă pot să își lase copiii cu mine
sunt foarte ocupați și nu mai răzbesc
am fost desigur de acord
e drept că își mai uită câte un copil
acum am câțiva copăcei care mă șoptesc foșnind,, tată"
și eu le dau apă le mai schimb pământul
încet încet în apartamentele din scara mea
locuiesc numai copaci
femeia de serviciu a renunțat de mult să mai vină
iar eu mă simt tot mai bine într-un ghiveci
copiii mei mă udă îmi schimbă pământul
tavanul e din ce în ce mai departe mai albastru
și o pasăre mi s-a cuibărit pe ramuri
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre copaci, poezii despre schimbare, poezii despre fumat, poezii despre tată, poezii despre serviciu sau poezii despre sat
Reverie înainte de Crăciun
Privesc oglinda nemiloasă și văd un chip îmbătrânit
De timpul prea ușor plecat, de anii care l-au albit,
Ce-ar vrea în urmă să privească printre baloane de săpun,
Cu nostalgie să trăiască emoții de apus Crăciun,
Când era un odor cuminte iar gerul tricota povești,
Cleștar de gânduri împletite ce spionau pe la ferești,
Când pur omăt, în straturi groase, peste pământ se așternea,
Când răsunau străvechi colinde în valsul fulgilor de nea...
,,-Oare pe unde rătăcesc vacanțele siberiene
Care înveseleau copiii când înotau printre troiene,
Unde-s castelele de bulgări care tronau până la cer,
Unde e omul de zăpadă, al iernii veșnic grănicer?''
Se-ntreabă chipul din oglindă care s-a-ntors o clipă-n timp
Și-a revăzut o altă iarnă dintr-un feeric anotimp...
De ar mai fi copil o clipă, i-ar spune Moșului:,, Măcar,
Dacă n-aduci acum zăpada, mută Crăciunu-n Făurar!''
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre iarnă, poezii despre ger, poezii despre Crăciun, poezii despre vals sau poezii despre vacanță
Albus o spuse în șoaptă, mai mult pentru tatăl său și Harry știu că numai clipa plecării l-ar fi putut face pe Albus să arate cât de mult și de sincer se temea de aceasta. Harry se lăsă pe vine și chipul lui Albus ajunse acum puțin mai sus de al lui. Albus era singurul dintre cei trei copii ai lui Harry care moștenise ochii lui Lily.
J.K. Rowling în Harry Potter și Talismanele morții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sinceritate
Booking la plajă
Motanul Booking a plecat
În vacanță, la bronzat,
Însă crema și-a uitat,
Iar soarele l-a ars imediat.
S-a dus fuga la stăpâna...
S-a plâns că-l ustură mâna
Și codița... și blănița...
Crema i-a furat-o Mița.
Și a mers pâș-pâș la ea.
Ea-n apă se bălăcea...
L-a-ntrebat care-i problema,
El i-a spus că n-are crema.
Mița însă nu știa
Crema unde se afla
S-a dus Booking și la Tanu,
Dar nu știa nici motanul.
Atunci a plecat la Mițoi
Făcând mare tărăboi.
Dacă la el nu era,
Cine-ar fi putut s-o ia?!
Așa că de supărare
Booking a purces la plecare,
Căci crema de n-o găsea
Nu se mai putea bronza.
Când și-a pus slipu-n rucsac
Crema i s-a arătat.
Era într-un colț uitată,
Printre rufe aruncată.
Pe prosop din nou s-a-ntins,
Chiar de soarele l-a prins.
Dar crema se risipise...
Dragul meu, ce zile triste!
Booking s-a înfuriat
Pe toți i-a amenințat:
Dacă făptașul nu se va preda,
Pe toți îi va retrograda.
Atunci Mițoi i-a spus spășit:
"Din cremă eu am folosit",
Iar după el, imediat,
Tanu și Mița s-au predat.
"- Booking, n-ar fi o problemă,
Îți vom lua o altă cremă!"
- Aveți dreptate, dragii mei!
Pentru ce ăst tărăboi?!
Oh... și mai aveți dreptate,
Jenă-mi e acum de toate!
Ce scandal am provocat!
Mii de scuze! S-a-ntâmplat...
Mai bine altă cremă-mi luam
Și nu mă mai supăram!
Pielea nu mi-aș fi prăjit
Și aș fi fost mai fericit.
Apoi motanul a plecat
Cremă să ia a încercat.
-"Nu mai avem, ne pare rău!"
-"Ghinionost mai sunt și eu!"
Și trist, la plajă s-a întors...
- "Să mă bronzez, dar ce folos?!"
Mai tot pârlit, sătul de toate
Plecă motanul mai departe...
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre scandal, poezii despre plâns, poezii despre plajă sau poezii despre pisici
În stilul său
vița-de-vie visează în culori
în stilul său îmbată lumea cu povești zile la rând
ca pe zei altădată vinul ce fierbea
în boabele din ciorchinii agățați de cer
ce mai știe lumea
despre fiecare bob după ce se prăbușește sub teasc
de ce-ar mai ști
de vreme ce nu crede că în poezie
vița-de-vie știe pe de rost
visul săditorului care de când era copil și-a dorit
să păzească în stilul său
toamna și păsările
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre culori
Realicartea
Din carte a ieșit un ochi.
Deși era obosit s-a deschis larg
și în acel moment a văzut unele lucruri pentru prima dată.
Nu după mult timp și-a făcut apariția un nas.
Acesta a mirosit deja ce se întâmplă.
Dar când să intre în încăpere i s-a închis repede ușa.
Nu era de el, locul lui era în carte și atât.
Apoi din carte a ieșit o ureche.
Aceasta a auzit mult zgomot.
Și mai apoi bârfe, dar nu s-a aplecat la ce se vorbea.
Gura și-a făcut și ea intrarea.
Celelalte i-au povestit deja experiențele avute.
Ea ar fi avut atât de multe să spună,
dar cartea a învățat-o să tacă.
poezie de Ana Truta (noiembrie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre urechi, poezii despre gură sau poezii despre bârfă
Vreau să fiu din nou copil
Vreau să fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.
Vreau să fiu din nou copil,
Să visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.
Vreau să fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.
poezie de Vladimir Potlog (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre mâini, poezii despre mamă sau poezii despre eroism
Eugene: Știu despre ce vorbesc, Arlene! Tatăl meu se punea în genunchi și o implora pe mama. Iar mama îl primea mereu înapoi. Nu am înțeles niciodată. Își acoperea vânătăile și tăieturile și îl primea înapoi. Pentru că o implora și plângea. Și acum mă întrebi ce s-a întâmplat după ce s-a întors.
Arley: Eu...
Eugene: Nu! Continuă! Ai spus că vrei să știi ce s-a întâmplat cu mine, acum întreabă-mă!
Arley: Nu-mi place asta...
Eugene: "Te-a rănit, Eugene?" Întreabă-mă!
Arley: Te-a rănit?
Eugene (scutură din cap): Nu pentru mult timp. Am plecat până să fac 13 ani. Am fugit. Dar îmi era atât de dor de ea... A trebuit să mă întorc să o văd. Și într-o noapte m-am întors. Acum, întreabă-mă ce s-a întâmplat. "Ce s-a întâmplat în noaptea când te-ai întors, Eugene?"
Arley: Ce s-a întâmplat?
Eugene: El era acolo. Beat. Ca de obicei. Doar că de data asta eu nu mai eram la fel. Aveam 16 ani și nu îmi mai era frică de el. Și când l-am privit în ochi și i-am spus că dacă se mai atinge de ea o dată, o să-l omor, și-a dat seama. Și-a dat seama că nu mai exista pentru mine. Și stau în fața casei. Țip, urlu ca să iasă mama. Nici măcar n-am văzut. Mă lovește în cap cu o scândură și îmi sângerează urechea. Și mă târăște. Mă târăște în spatele casei în garaj. Și pleacă. Un minut... cinci minute... nu știu. Apoi se întoarce. Și mă stropește. Mă stropește și nu înțeleg. Nu înțeleg de ce apa... miroase atât de urât. Nu înțeleg. Și apoi o văd. Văd... o... o canistră de benzină. Canistra roșie din camion. (Plânge.) Și se uită la mine pentru ultima oară... și aprinde chibritul. Și ultimul lucru pe care mi-l amintesc, pe care nu-l voi uita niciodată, sunt ochii lui. Ochii lui pentru că erau plini de o imensă... satisfacție.
Arley (plângând): Îmi pare atât de rău...
Eugene: Nu! Nu! Nu-mi spune cât de rău îți pare pentru mine! Spune-mi cum vei face ca să nu pățească și Trevor același lucru!
Arley: Ricky nu ar face asta niciodată!
Eugene: Of, Doamne, Arlene! Nici nu trebuie s-o facă. Tot ce trebuie să facă este să nu-l iubească.
replici din filmul artistic Dă mai departe!
Adăugat de Liliana Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre minute, citate despre vorbire, citate despre urechi, citate despre roșu, citate despre plâns, citate despre mamă sau citate despre iubire
Poate că de la distanță percepția nu este foarte exactă, dar mi s-a părut că, în ultimii doi ani, România s-a clătinat și a regresat. Mi s-a părut că acum starea populației e mult mai îngrijorată, mult mai agresivă, mult mai iritată, probabil că și din cauza crizei, care de altfel se simte în toată lumea. Dar aici cred că s-au adunat și erori ale acestor ultimi 20 de ani, când s-a furat prea mult, s-a mințit prea mult, s-a manipulat și corupt prea mult și poate că asta este explicația stării din acest moment, de impas, de marasm, de lipsă de speranță. Să sperăm că țara va ieși din asta.
citat din Norman Manea
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre violență, citate despre populație, citate despre greșeli, citate despre criză, citate despre corupție, citate despre agresiune sau citate despre România
Oglinzi fermecate
La plecare ți-ai lăsat oglinda pe scrin.
M-am uitat în ea doar într-o doară:
Nicio imagine interioară!
Sucitu-o-am, scuturatu-o-am:
Sticlă tăcută și goală!
Atunci am aruncat-o în ogradă
Și oglinda s-a spart în așchii,
În zeci și zeci de oglinzi fermecate.
Am luat un ciob și m-am uitat:
Mă privea o jumătate de ochi balcaz,
Din care curgea o lacrimă dalbă,
Pe marginea pleoapei o muscă verde.
Am luat un alt ciob și am privit:
Stârceau urechile lui Midas!
Am pus repede mâna la gură, nu cumva
Să mă vadă colegii mei binevoitori,
Că lui Apolo i l-am preferat pe Pan,
Auzindu-i fluierul din pădure.
De-acum eram curios să știu ce bucluc
Mai poate fi și-n celelalte oglinzi.
Într-una am zărit un picior de cal
Ce zbura, zbura nu era Pegasul?
Într-alta: o bucată de fluture
În gura unei furnici înfometate.
Și-ntr-alta: cânta o mierlă de se spetea,
Dar nu-i auzeam glasul în oglindă.
Și-ntr-alta: peisaje multicolore
Ca într-un pai încovrigat,
Dar cu salivă și picurat
Cu lăptișor de susai, la soare!
Într-o oglindă un băiat ținea globul
Și juca fotbal, ca și politicienii
De pe Hudson, mai mult vedete
Decât oameni cu scaun la cap.
Apoi și pe tine te-am văzut în oglindă:
În brațele altuia, sărutându-te,
Dar nu m-am supărat câtuși de puțin,
Pentru că totul se petrecea în imagine
Și nu în realitatea pură și crudă.
Ce-i drept, dispoziția mi-a fost stricată.
Am luat-o la picior spre domiciliu,
Adormind sub două pături de Islanda.
Noaptea, prin geamul deschis, am văzut luna.
Mi s-a năzărit că-i tot fermecată.
Am aruncat cu papucul în ea, departe.
Luna s-a sfărâmat în mii de bucățele.
Tot cerul era împânzit de oglinzi.
Oare prin hublou ce văd cosmonauții,
Când navighează spre stele?
Ar trebui să luăm un interviu de la ei.
poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zborul spațial, poezii despre zbor sau poezii despre realitate