(Ne)firesc

Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Şi la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.

Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,

Nu doar toamna, ca frunzişul,
Ci şi când e secerişul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E firesc

E firesc că râuri curg,
Văi adânci ferestruind,
Ca sunt zori, că e amurg,
Că-n cer stele se aprind.

E firesc s-apară nori
Şi să plouă cătinel,
În grădini să crească flori
Şi legume fel de fel.

E firesc că valuri trec
Şi că marea e-n balans,
Că delfinii se întrec
În magnificul lor dans...

În acest frumos decor,
Ca un vis împărătesc,
Îmi simt sufletul uşor
Şi-i firesc că te iubesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e firesc sau absurd, până atunci când absurdul devine firesc.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

firesc

Firescul e acel lucru pe care nu-l înţelegem până când cineva ni-l explică în cel mai firesc fel.

definiţie clasică de Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încep frunzele să cadă

Să vezi cum frunza se-nroşeşte,
atunci când pui mâna pe-o frunză de tei.
Pluteşti, te uiţi şi apoi gândeşte,
că ar fi construită de nişte zei.

Zilele trec şi dragostea de natură creşte,
când relaţia se leagă cât mai firesc
şi nimeni nu poate să conteste
că e concepută de tatăl ceresc.

Vreau să văd soarele că străluceşte,
cu frunzele să fim cât mai atenţi,
când frunza cade şi se răsuceşte,
purtată de vânt şi de curenţi.

Frumos de mână, mergem la plimbare,
iar soarele-i martor la tot ce-am vorbit,
timpul şi vântul mai face-o schimbare
şi vine din nou cu ceva deosebit.

poezie de Eugenia Calancea (18 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt frunză. E firesc să cad pe pământul de sub arborele veşnic al vieţii. E firesc să urc iar în ramuri, dizolvat în sevele trunchiului. Aşa arată nemurirea mea.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e ram

Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieţii dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.

Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Şi-apoi la uşă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.

Inima bate-n piept sau ea la uşă
Cu degete de vânt şi de cenuşă?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul nu bate

Motto:
"Nu se ştie ca pământul
Dincotro va bate vântul"

Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Şuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca şi cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum

Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Şi vântul doar tace.

Ce ştie vântul
Nu pot să ştie
Nici apa vie
Şi nici pământul.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firesc

La-nsurat cu năbădăi,
Ai divorţ cu... zurgălăi.

distih de George Budoi (9 septembrie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânăra toamnă şi bătrânul domn

Din copacul timpului,
Des precum un secundar
Pică frunza gândului
Ce rămâne tot mai rar.

Bate pleoapa ochiului
Timpanul auzului,
Sub nasul mirosului
Geme gura gustului.

Toamna, care va să zică,
Timpul roade petrecute
Cioflăie o ziulică
Şi le uită gustul iute.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (31 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.

(Deşi mai corect e spus:
Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;

Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin!

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.
(Deşi mai corect e spus:

Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;
Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin.

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum e firesc să credem o mulţime de lucruri fără demonstrare, tot astfel nu este mai puţin firesc să ne îndoim de altele cu toate dovezile lor.

citat clasic din Vauvenargues
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coincidenţă

Când trece omul în eternitate,
Se-anunţă ştirea la publicitate.
Şi faptul e firesc într-o privinţă,
Că e un fel de schimb de locuinţă.

epigramă de Eugen Stănescu-Cloşca din Muşchetarii prahoveni
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi iubi pe cineva tot timpul, e firesc, dar îl iubeşti din când în când.

Cătălin Bursaci în Prima carte, ultima carte
Adăugat de Constantin George
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui critic care găseşte că îmbătrânesc

Îmbătrânesc poeţii, bieţii!
Firesc e lucrul ce-l susţii...
Numai o seamă dintre critici
Rămân de-apururea copii.

epigramă de George Voevidca din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pixecure

Copacii sunt femei îndrăgostite,
La faţă schimbătoare, de iubit,
Ce pică de frumoase, desfrunzite
De vântul toamnei, un bărbat sosit

În pragul iernii, un poet cărunt,
Cu pix mai ascuţit decât securea,
Cu ochi de jar, pas ferm şi glas de unt,
Care topesc, întinerind, pădurea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura s-a arătat darnică numai cu cei pe care i-a scutit de obsesia morţii. Dacă-i firesc să mori, nu-i deloc firesc să zaboveşti asupra morţii.

Emil Cioran în Eseuri
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzar

Nu ştiu dac-am supărat
Vara careva,
Dar văd că s-a furişat
Către undeva.

Şi de mi-a furat, nu ştiu,
Toamna cineva,
Frunză tot eu am să-i fiu,
Nu altcineva.

Chiar de mor sau de-s departe
Şi mă-ntreb al cui,
Tot în frunza mea se zbate
Vântul nimănui.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne cunoaştem niciodată îndestul... Trăim alături de noi înşine cu fiinţa noastră urâtă, părându-ne firesc să fie aşa, cum ni se pare firesc să ne întovărăşească propria noastră umbră.

citat celebru din piesa de teatru Act veneţian de Camil Petrescu
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!