Toamnă, sac de jucării

Toamna e ca o bunică
Pentru cei mai mulţi copii,
Timp de basm în care pică
Din toţi pomii jucării.

Gureşi pui de coţofană
Din cuiburi cad la pământ,
Orice frunză mai gălbană
E un ban muncit de vânt.

Altor frunze colorate
Ce se prind în hora mare,
Doar de vânt împiedicate,
Nu le pasă, n-au picioare.

Numai frunza bradului
Nu se scutură la joc,
Deşi doina vântului
Şuieră prin ea cu foc.

Fructe-n pârg sau foarte coapte
Se tot pitulă prin guri
De copii cu dinţi de lapte,
În gemuri şi-n prăjituri.

Ghindă, coarne, roşcove,
Păducele, jir ţepos,
Nuci, mere coricove
Nu se lasă mai prejos.

(Deşi mai corect e spus:
Nu se lasă mai presus!)
Pică-n joc, nu mai încap
În sacul toamnei prea plin;

Tocmai mi-a căzut în cap,
Supărat, un con de pin!

poezie de Marius Robu (3 septembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Votează! | Copiază!