Pixecure

Copacii sunt femei îndrăgostite,
La faţă schimbătoare, de iubit,
Ce pică de frumoase, desfrunzite
De vântul toamnei, un bărbat sosit

În pragul iernii, un poet cărunt,
Cu pix mai ascuţit decât securea,
Cu ochi de jar, pas ferm şi glas de unt,
Care topesc, întinerind, pădurea.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)firesc

Bate vântul, frunza pică,
E firesc, la o adică,
Şi la fel e de firesc
Faptul că îmbătrânesc.

Nefiresc din cale-afară,
E că timpul nostru zboară
Ca o frunză tremurând
În al toamnei vânt, oricând,

Nu doar toamna, ca frunzişul,
Ci şi când e secerişul,
Când zăpezile, firesc,
Se pornesc sau se topesc...

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul unei femei îndrăgostite: O grădină cu trandafiri, dimineaţa, după o noapte în care a plouat.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură statică

Lumina toamnei stă mirată
De parc-ar fi din rai picată,
Şi vântul stă picat nervos
Lângă picioru-i luminos

De foc să nu se mai oftice
Şi frunza toamnei stă să pice,
Un ochi pe care-l trece plânsul
Căzut pe gânduri stă şi dânsul

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 septembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament în lucru

Din cutia mea poştală
Pică foi, facturi grămadă,
Niciodată n-a fost goală,
În ultima perioadă.

Şi ca semn că-i toamnă iar,
Aşteptând prima ninsoare
Peste ultimul frunzar,
Vântul suflă-n buzunare.

Galben şi picat la faţă,
Răsucind un pix în mână,
Stau, încă de dimineaţă;
E sfârşit de săptămână

Şi-nceput de vreme rea,
Căci am primit într-un plic,
Scadenţa la viaţa mea;
Stropii bat în geam: pic, pic!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa culorilor

Frunzele ude
Pică uscate

Fecioare crude
Pică pe spate

Apocalipsa
Pică mai rar

Îi simte lipsa
Vântu-n frunzar

Focul ce vine
Galben şi crud

Pică pe mine
Verde şi ud

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara care stă pe vine

Degeaba m-am trezit la fix,
Cu inspiraţia beton,
Căci mi-a-ngheţat şi pasta-n pix,
Pe vântul ăsta monoton.

M-am aşteptat să văd pe-afară,
Un sân frumos, un decolteu,
Dar astăzi nicio domnişoară
Nu s-a-mbrăcat pe gustul meu.

Urăsc aceste zile-n care,
De la femei la domnişoare,
Sexul frumos de pe pământ,
Ştie să facă numai vânt!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (15 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e ram

Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieţii dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.

Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Şi-apoi la uşă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.

Inima bate-n piept sau ea la uşă
Cu degete de vânt şi de cenuşă?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvăşită,
I-auzi foşnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ţi curaj şi ai să treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-şi numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-şi numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micşorează
Şi cântăreţii, trişti, îi pier.

Când cerul lacrima îşi varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ştearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-şi numără copacii
Făcându-şi loc în umbra lor,
Iar cântăreţilor, buimacii,
Le dă mult spaţiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconştienţilor avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poţi să cari

Din bogăţia lumii, verde,
Şi-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, şi noi, nu vezi?

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Anul Nou, femeile sunt unele mai frumoase decât altele.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul poet

Pe o bancă veche,
Stă un bătrân poet.
Cu o carte în mână
Şi cu inima bătându-i tot mai încet.
Fulgi de gheaţă cad
Peste părul lui cărunt,
Ca peste un obiect uitat
Acolo de cineva, de mult.
Cu ochi trişti, dar de o blândeţe rară,
El citeşte cu glas dulce despre o frumoasă ţară.
Şi vocea lui răsună peste iarna grea,
Şi nimeni nu-l înţelege că lui îi este dor de ţara sa.
Toţi trec fără să-l ia în seamă
Dar el citeşte cu glas domol despre a sa mamă.
Despre un dor nemărginit,
Despre Vatra de unde a pornit.
Dar glasul lui să aude tot mai încet
Şi vântul mai tare bate, a obosit bătrânul poet,
Dar nu se încumetă să închidă a sa carte.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecior bătrân

Eu nu mai pot iubi, decât cu trupul,
Tot mai fecior, cu fieştece an,
Înfierbântat de carne ca năucul
Şi subjugat de pulpă şi ciolan.

Iar de la sânii care se ivesc
Şi până la mişcările viclene
Ale femeilor ce-mbătrânesc,
Adulmec tot, întinerind pesemne.

Ca semn că nu mai sunt îndrăgostit
Cu sufletul, ce nu mai vrea nimic,
Îmbătrânit de cât a fost minţit
Şi rămânându-i trupului prea mic.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul produce mai multe ravagii asupra asupra unei femei frumoase decât asupra unei femei urâte, şi mult mai multe decât asupra unui bărbat frumos. Ceea ce zeii i-au dat femeii frumoase la tinereţe cu o mână, îi iau la bătrâneţe cu două.

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Frumuseţe (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu glas de înger

sunt cea mai rea dintre femei
din piatră seacă-s ochii mei
am gustul acru de măcriş,
arunc privirile furiş....

dresez şi leii fioroşi,
pot să vrăjesc doi ochi frumoşi!
sunt cea mai rea dintre femei,
sunt ca şi Hera între zei.

torn în pahare doar cucută
s-adoarmă veşnic cel ce uită
sclipirea nopţilor cu Lună
dintr-un octombrie cu brumă.

când iarna rece se strecoară
cerneala-i gheaţă-n călimară.
eu... cea mai rea dintre femei
arunc în foc al meu condei.

şi-atunci, cu o sclipire rece
îmi spun în gând că totul trece.
arunc în jar tot răul ghem.
cu glas de înger eu te chem!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţii de răsfăţ

Prinse-n al vântului dans,
Crengile sunt în balans,
Frunzele sunt răsfăţate
Şi pe faţă şi pe spate.

Doamne, fă-mă-n loc de om,
Vânt, pe mândra frunză-n pom...
Şi o toamnă-n loc de viaţă,
Dă-mi, s-o văd cum se răsfaţă...

N-o s-o bat, făgăduiesc,
Numai o s-o dănţuiesc
Până mi-o s-o văd cum pică
De plăcere, nu de frică...

Va fi, promit, declarată
Frunza cea mai răsfăţată,
Iar eu voi fi declarat
Vântul cel mai răsfăţat.

poezie de Marius Robu (13 octombrie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei, stele-nviate

De-acum nu voi mai scrie despre stele,
Că sunt şi ele nişte muritoare,
Se ghemuiesc până se sting în ele,
După ce ard cu multă-nflăcărare.

În ani, peste vreo zece triliarde,
Vor fi cu toate veri în pragul iernii,
Aceste flori de noapte nu pot arde
Cât dragostea din ochii mei, eternii,

De care, când ai dat întâia oară,
Ca şi acum, când nu ai ochi să-i vezi,
Mă plâng, ştiind că poţi să-i faci să moară
Şi râd, ştiind că poţi să-i înviezi.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (12 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă mir de umbra ta, văzând-o; se pare că habar nu are Că-i umbra celei mai frumoase femei ce s-a născut sub soare.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt mai frumoase ca ele însele.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea codrului

Am adus topoare să tăiem pădurea
mut bătrânul codru, mut şi vântul sur
sună-a gol pământul, cad copacii, dur
nu se mai toceşte de tăiat securea.

Noi tăiasem codrul încă din amurg
dimineaţa, însă, sub arginţi de rouă
ne privim, tăiate, mâinile-amândouă
şi din munte aşchii dureros se scurg.

poezie de Corneliu Vasile din revista "România literară" (14 decembrie 1972)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!