Început
mă răsucesc ca un arc
număr înapoi
de la zero (nici vorbă de ceață!)
astăzi am nevoie
de un refren un singur cuvânt
ecou al tăcerilor mele
altfel cum să știu
Adevărul
rostit într-o rugăciune de
Cel născut sub Lege
nerecunoscut atunci
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre numere
- poezii despre naștere
- poezii despre legi
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
Citate similare
Sete
pornită din inima unei brândușe
primăvara umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă
în rotire egală
tot caut
un singur cuvânt
să fie
plinul
și gândul acesta ce trează mă ține
cum la sfârșit de rugăciune
o șoaptă
aminul
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfârșit, poezii despre primăvară, poezii despre lumină, poezii despre inimă, poezii despre gânduri sau poezii despre Soare
Surâs din toamnă
pornită din inima unei brândușe
toamna umple ulciorul
cu lumină
ruptă din soare
încă o dată m-adapă
în rotire egală tot caut un singur cuvânt
să fie plinul
și gândul acesta ce trează mă ține
cum la sfârșit de rugăciune o șoaptă
aminul
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă
Când te simți singur, mută-te într-un loc cu ecou. Strigă-te și te vei simți mai puțin singur.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ziua cea mai lungă
strada vine din depărtare în urma mea
să nu ajung la niciun capăt
nici măcar la cel al
unicei variante a scrierii din această zi
câte gânduri trec pe aici nici ele nu se știu
doar respirația și eu mi le știu pe ale mele
când strada se întâlnește cu nimic
nici luminoasă ca luna plină
nici umbrită ca trupul tăcerii
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre superlative, poezii despre lună plină sau poezii despre Lună
Fără titlu
atoatecuprinzător
un singur cuvânt
pe o pagină albă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb
E ceasul să apară luna
aici un deal este o înaltă școală
cum într-un cuvânt o literă finală
învelită într-un norișor de ceață,
luna-și potrivea, zâmbind, trei măști pe față
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre școală, poezii despre măști sau poezii despre ceas
Dacă nu acesta-i adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit adevărul ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
poți alerga atunci
de la frunte la tâmple și prin coșul pieptului
fără lanțuri printre zăbrele largi
liber ca pasărea cerului
în ziua ne-mâniei bolborosind
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja i-am spus ridică-te și umblă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre păianjeni sau poezii despre moarte
După ce ai rostit adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă
să macine adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple riduri
după ce-au scăpat din lanțurile legate de coșul pieptului
poți alerga mai repede pe drum
liber în ziua ne-mâniei
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
lumina năpădește însă ca un convoi
și aripi ușoare deșteaptă ochii în cele patru colțuri
vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac
mâini dumnezee se așază în cruce
în raza negustată până atunci
vedenia nu mai e cernită e albă
și este Cuvânt
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja mi-ai spus scrie și lasă cuvântul să umble
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre libertate
Un singur cuvânt rostit cu o dragoste neprefăcută poate ridica doar într-o clipită pe cel doborât de întristare.
aforism de Florica Ficard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre tristețe, aforisme despre iubire, aforisme despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ceața ceților
privesc printr-un ochean de ceață
când ploile
nu se sfiesc să-nghită sori
și ceața se afundă
tot mai mult
în ceață
când ne scufundă ea de-atâtea ori
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie
Sunt clipe când îmi imaginez că știu cum ar vorbi florile.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe aforisme despre vorbire, aforisme despre imaginație sau aforisme despre flori
Uneori, îmi imaginez că știu cum ar vorbi florile despre toamnă.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre toamnă
În raza negustată până atunci
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple
riduri cu lanțuri legate
de zăbrelele țintuite în coșul pieptului
ca pasărea cerului de liber
în ziua nemâniei poți alerga mai repede pe drum
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
la răspântie lumina năpădește ca un convoi
aripi ușoare deșteaptă ochii ce privesc în cele patru colțuri
și vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac mâini dumnezee
în raza negustată până atunci
vedenia nu mai e cernită e albă
și este Cuvânt
Doamne ce mă fac dacă nu acesta-i adevărul
deja mi-ai spus scrie și lasă cuvântul să umble
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o nouă zi, îmi fac propria rugăciune și mă plec în fața soarelui de dimineață.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre dimineață sau aforisme despre Soare
Asta sunt eu!
nu vreau un număr pe umăr
nici între copacii pădurii să rămân
nu vreau să număr cuvinte
de la un ieri până la un altfel
de-a fi, astăzi, chiar eu
pe stradă, pe sticlă sau în revistă
nu vreau formă
numelui meu sau un altfel de-a fi privită
nici în iatace de taină să fiu dezgolită
cu ochi de monezi atrasă și grav
apoi pe viață rănită
și totuși... viața mă obligă
să merg spre viitor și asta
o fac cum veau eu
voi nu sunteți cătușe să-mi fiți viitor
pe nici o "sticlă"
să țineți minte, asta sunt eu!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre păduri, poezii despre cătușe sau poezii despre copaci
Maximala stare
Am scris din inimă/ fără contra-puncte,
până
m-a durut verbul din cuvinte.
Nu știu cum să-ți scriu să mă-nțelegi/
Iubesc inima ta infinită
și cad peste ea istovită/
fără glas
(am uitat punctuația),
unde punctul să fi rămas?
În locul punctului, îmi zic,
ar durea mai puțin
trei puncte.
Punctul,
când să-l pun, cum și unde?
Adevăratul punct
relevă,
ori ascunde?
Să pun trei puncte, să mă piardă în posibil,
sau
punct?
Oh, ce cuvânt imposibil!
Or nu este cuvânt, nu știu, poate numai pare,
însă,
Punct,
știu,
e maximala stare.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre uitare, poezii despre posibilitate, poezii despre iubire sau poezii despre imposibilitate
Sunt clipe când îmi imaginez că știu cum ar vorbi florile, dar și pietrele...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
și m-am așezat la masa tăcerii
vorbea cumințenia pământului
și creștea piatra lipindu-și
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
și l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârșit
Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune
și n-am putut rosti
decât un cuvânt
unul singur
... Brâncuși!
(text publicat în volumul de debut, Adevărul din cuvinte,1985/prefață de Gheorghe Grigurcu)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre somn, poezii despre debut sau poezii despre aripi
Basmele au nevoie de mame.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre mamă
Te simt cu fiece zi mai aproape
nu mă pot amesteca în treburile Tale
Doamne
n-aș vrea să-Ți tulbur în vreun fel strădania
de a fi
cum nu-i nici servitute nici mândrie
voi rămâne pe treapta cea mai de jos
și ca un viciu
nu-Ți voi cauta niciun atribut în plus
Te simt cu fiece zi mai aproape
Tu cu atâta nevoie de ochii mei
eu cu atâta nevoie de Cerul Tău
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie