Repetiție
pe când nori pe cer brazde mai ară
dincolo de prima frunză căzută
întreagă pădurea-i un stejar
sub care se adună
cerbii
în labirintul toamnei
în cete
ca în fiecare an în același loc
așteaptă iarna
în acest joc totul se repetă
nici un vrăjitor nu-i face dispăruți
numai vânătorul
le separă destinul cu glonțul
pierdut
printre raze de lună risipite între frunze uscate
îmbrâncite de vânt pe drumul pieirii
în aprigul suflu înghițitor de flăcări doar cerbii
în loc să se înfricoșeze
își iau dreptul să refuze soarta
în coarne mai strâng încă o noapte
atenți la pașii ce se aud în afară
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre vânătoare
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
Citate similare
Vocalize autumnale
în eufonice adieri
pereții camerei deșiră mătănii
aud toamna cum pleacă în toate desprinderile
construind sunete din frunze
altele decât cele de ieri în vârtejuri palide
una cu hazardul și porumbele coapte
își va continua jocul
până când
debarasată de vânt
nici ultima frunză nu mai face nimic
copacule copacule ce pot face eu
cu atâtea frunze îngălbenite aproape de perna mea
ce vei face tu vântule
cu cele care stau agățate de gol
toamna se va așterne în curând ca o ninsoare roșiatică
pământule tu ce vei face
cu atâtea culori ce vor pieri pe trotuare
lipite de toți pantofii
prin ploile întrezărite printre copaci înalți până la cer
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre încălțăminte, poezii despre trecut, poezii despre sunet, poezii despre porumbei sau poezii despre ploaie
Cântec de toamnă
Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
Decolorat
Și sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate
Și-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Același joc
De frunză moartă.
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vioară, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre ore, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Tolstoi încă mai ară
Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineți, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudește el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag
E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Și-aleile cerești unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.
Purtând țărănesc veșmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat, poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre sat, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre planete
Soclul toamnei
cutie de rezonanță a pașilor/ pe străzi de nicăieri/
acest anotimp
cu ochi de albină ce multiplică efectele
în tufănele
nu începe ceva ci sfârșește
într-o piruetă a unui balet clasic
incredibil de adevărat
mai adevărat decât viața într-o clipă improvizată
am fost făcută prizonieră jocului
ca un dorian gray
o dezvăluire prima oară în fața mea la răscruce de vremi
nicio răscumpărare doar prăbușire între
frunze aurolate
ce profită de soclul toamnei
cultivând mai departe aure
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre dans, poezii despre balet, poezii despre apicultură, poezii despre anotimpuri sau poezii despre albine
Aud vuind al toamnei vânt
Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.
Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.
În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit sau poezii despre păsări
Paradis în alcătuire
într-o primă dimineață fântânile
își cer ciuturile
peste trezie
îngeri goi își întind aripile
în ciocuri de lapte păsări de nicăieri
aduc lumini dintr-un alt soare vecin
peste lumea nouă
din pânză de păianjen curge apă vie
printre flăcări albastre mâini febrile
în jocul comorilor imaginate
adună amiezii
necăutatul din toate drumurile
pierdute
în cea mai lungă noapte
ce își închide ochii
fericiți să rămână singuri și fără păcate
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre superlative, poezii despre păianjeni, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Bună seara
când nu te mai temi
nici de afară și nici de sine
nu mai vrei nici a urmări
cum
apusul se târăște spre noapte
ci vei vedea doar
jumătatea plină a paharului
ca un mers înainte
posesoare de acum a singurei
liniști ce merită să apară
- și asta nu are nimic de-a face cu dispariția -
o vei auzi pe cealaltă
cum îți înaintează pe sub piele
în tine nicio mască nu mai are loc
bună seara prietenă
acum dacă tot stai cu mine
povestește-mi despre ce-a fost
și mai ales despre ce-o să fie
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre prietenie, poezii despre măști sau poezii despre frică
Locul de la fereastră
când ai prins trenul ce aleargă pe nori
grăbește-te prinde un loc la fereastră
zâmbește respiră adânc
pune-ți ochelarii de vânt
șoptește-ți visele în nourească
ridică-te de pe banchetă dansează
pe nori nu se întâmplă niciun accident
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre trenuri, poezii despre ochelari sau poezii despre accidente
Tot ce e la fel pentru toți e aparență. Realitatea în care trăim e ireală. Joc cu reguli. În funcție de țeluri și speranțe ne schimbăm doar mustrările. Nu mai putem face altceva. Fără să știm de ele, au loc acte de eroism. Se scriu mii de cărți. Guvernele se schimbă fără să știm adevărul. Arhitecții ne încurcă mințile. Să pară natural totul. Numai Frumusețea stă cuminte la locul ei, fără să vâre degetele în ochii privitorului.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre schimbare
- citate despre viață
- citate despre realitate
- citate despre ochi
- citate despre jocuri
- citate despre guvern
- citate despre frumusețe
- citate despre eroism
- citate despre degete
O frunză căzută jos
O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
și în zbor, și pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a înghețat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheață și ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se așterne.
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre gheață, poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre verde sau poezii despre iarnă
De vorbă, în tăcere...
Puteai face gestul acesta într-un alt timp,
Când încă nu mă alergau cerbii disperării
Acum totul este-n zadar!
Nu mai am nici libertatea să zbor,
Nici condeiul să scriu.
Doar fluturii sunt ai mei
În gânduri și-n vise...
Nimic altceva!
Nimeni, nicicând, nu mi va putea lua...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre libertate, poezii despre gânduri sau poezii despre fluturi
Încă nu e târziu
Niciodată nu e târziu
să iubești!
Niciodată nu e târziu
să te trezești!
Atunci când în jur ți se pare,
Că îți fuge pământul de sub picioare,
Când nu mai vezi nici lună, nici soare...
Mai e încă o șansă dezlegătoare:
Ești tu, barca ta salvatoare!
Încă nu e totul
Pierdut,
Încă timpul din noi
nu s-a oprit,
Încă te pot sava
noi aripi de zei,
Încă
găsi-te-va soarta
Printre atâtea
electrice căi!
Veni-vei cuminte
la Poarta împlinirii,
Te vor întâlni
Sfintele șoapte ale iubirii...
Urca-vei în calea
de dragoste plină,
Atinge-ți-vei buza
de spuza zării senine!
Și pluti-vei înaripat
cu gândul la ziua de mâine!
Pe drumul cu rouă
vom păși împreună!
Tu și eu:
O viață cu totul nouă,
Senină!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre aripi, poezii despre sfinți, poezii despre salvare, poezii despre rouă, poezii despre promisiuni sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spatele vânătorului
După ce a înconjurat pământul
glonțul vânătorului i-a întors spatele...
Sus între cerbii minunați
Înstelate coarne
norii urcă mânați
în picături de vagoane.
El stă întins cu pândă la pândă
după căpița din șoareci de zori
cu capul blând pe prada flămândă
printre fiori.
Aleargă
Aleargă-n sus silabe
îngrozite de pământ
printre tufele schiloade
mă alerg de cel ce sunt.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre groază
Dincolo de nori (si nu numai)
Dincolo de nori, stā iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joacā cu vântul
si soarele râde...
Te chem din luminā si apā
si noaptea e linā si calmā,
tristetea-i plecatā departe
nici valul nu miscå...
Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce mā prinde
în noapte...
Viata-i ca toamna, bogatā
în roade, dar vântul împrāstie
ziua si noaptea frunzele
moarte...
Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întinsā cu vise
e loc de greseli si iertat...
Dincolo de nori stā iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre uitare
Poemul dintre ziduri
mă așez pe prima treaptă a scării
înălțător îl socotesc primul pas
un monolog despre mine o ieșire din timp
altfel scara coboară nu vine spre în sus
nu-i făcută să fie de capul ei
deschid caietul cu însemnări la-ntâmplare
citesc din propriile versuri ființelor misterioase
prinse între ziduri
ele știu să asculte pe-ndelete
de la zidire
văd ce-i acolo în umezeală și în întuneric
o lume vie în care
minunile nu durează numai trei zile
(n-am spus mai devreme
casa mea are ziduri duble
între ele ca un fagure o pernă de aer se lăfăie în voie)
stau aproape cu urechea de zidul neted ca o coală de hârtie
aud cum se strâng unele în altele minusculele vietăți
ce nu așteaptă nimic doar înfulecă aerul
hulpave să respire
în poemul dintre ziduri se făcuse ziuă
se deschisese al treilea ochi
și totul s-a întâmplat brusc când am văzut crăpătura din zid
pe care nimeni nu putea s-o vadă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre hârtie, poezii despre aer, poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre urechi sau poezii despre lectură
Reîntoarceri
Între pașii mei și ai tăi
trec herghelii de clipe,
cerbii neputincioși ai drumului
fără început sau sfârșit.
Mă-ntorc mereu la ultimul pas
făcut împreună
și nu pot să renunț.
Între atâtea cuvinte
și drumuri
trec herghelii de clipe,
cerbii sălbăticiți ai destinului.
Și vreau să renunț...
Dar nu pot!
poezie de Elena Contoman din Când îngerii iubesc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre cuvinte sau poezii despre cai
O navă pe mare
o navă pe mare în pâcla spectrală
când lumea întreagă e gri
își ară drumul spre propriul destin
dincolo de umbrele plumburii
se-aude doar ecoul făcut de pașii
singurului om de pe covertă
care scrutează întunericul orb
căutând un țărm o lumină incertă
nava pare-a fi ferm guvernată
iar cale de-întoarcere nu mai există
ceața e rece pe obrajii lui
și griul întunecat persistă.
poezie de Barry Middleton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre existență
Atât de aproape și totuși departe
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!
Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda lună, ne-ngână șoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârșit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape și totuși departe,
Mă cauți, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...
La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veșnică.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie
Strada
E o stradă lungă și tăcută.
Merg prin întuneric și mă împiedic și cad
și mă ridic, și merg orbește, picioarele mele
călcând piatra tăcută și frunzele uscate.
Cineva pe urmele mele calcă de asemenea, pietre, frunze:
dacă merg mai încet, el merge mai încet;
dacă fug, el fuge;
mă întorc:
nimeni.
Totul e întunecat și nu există uși,
numai pașii mei sunt atenți la mine,
mă învârt și mă tot învârt printre aceste colțuri
care duc întotdeauna la strada
unde nimeni nu mă așteaptă, nimeni nu vine după mine,
unde urmăresc un om care se împiedică
și se ridică și când se întoarce și mă vede spune:
nimeni.
poezie de Octavio Paz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre căderea frunzelor