Poemul dintre ziduri
mă așez pe prima treaptă a scării
înălțător îl socotesc primul pas
un monolog despre mine o ieșire din timp
altfel scara coboară nu vine spre în sus
nu-i făcută să fie de capul ei
deschid caietul cu însemnări la-ntâmplare
citesc din propriile versuri ființelor misterioase
prinse între ziduri
ele știu să asculte pe-ndelete
de la zidire
văd ce-i acolo în umezeală și în întuneric
o lume vie în care
minunile nu durează numai trei zile
(n-am spus mai devreme
casa mea are ziduri duble
între ele ca un fagure o pernă de aer se lăfăie în voie)
stau aproape cu urechea de zidul neted ca o coală de hârtie
aud cum se strâng unele în altele minusculele vietăți
ce nu așteaptă nimic doar înfulecă aerul
hulpave să respire
în poemul dintre ziduri se făcuse ziuă
se deschisese al treilea ochi
și totul s-a întâmplat brusc când am văzut crăpătura din zid
pe care nimeni nu putea s-o vadă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre hârtie
- poezii despre aer
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre versuri
- poezii despre urechi
- poezii despre lectură
Citate similare
Prea multe ziduri
Prea multe ziduri în jurul nostru,
Zidul discreției, al tăcerii mincinoase,
Al decenței parșive, zidul morții,
Zidul zidului, sula de au zidul străpunge,
Zicea cronicarul, câinii iubesc zidurile
În felul lor, andrele, biluțe, nimicuri,
Până la urmă, îndrăgostit de un zid,
Am văzut cum el înflorește,
Nu mă-ngropați voi între ziduri,
Trandafirii sălbatici trec peste margini,
Iar marea, ah, marea, este chiar patul zeiței nebune.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre flori
- poezii despre depășire
- poezii despre câini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Scara rulantă
una urcă alta coboară
pereche alunecă
între sus și jos greu să-și țină echilibrul
trupurile
țintuite pe treptele de plumb
cu mâini de zăpadă caută
balustradele ce se deplasează cu aceeași viteză
oh dacă scara se rupe sau numai o treaptă
spre ieșire cei din spate îi văd pe cei din față
și urmele încălțărilor
pieptănate de podea se despart în unghi
și alții tot vin cu scări fixe
ascunse sub aripile lor
pictate cu pene aurite
de păsări care fug de moarte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre zăpadă, poezii despre viteză, poezii despre păsări, poezii despre plumb, poezii despre pictură, poezii despre mâini sau poezii despre aur
Între ziduri
m-am simțit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul
unele au fost și încă mai sunt, ascuțite.
țipă
înțeapă inima și sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopții
oamenii au transformat lumea
în fără
vreau liniștea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără țipete și urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre existență sau poezii despre cuvinte
Scara rulantă
una urcă alta coboară
pereche alunecă
între sus și jos
greu să-ți ții echilibrul
câte chipuri sunt pe treptele de plumb
câte mâini de zăpadă caută
balustradele ce se deplasează cu aceeași viteză
oh dacă scara se rupe sau numai o treaptă
spre ieșire
cei din spate îi văd pe cei din față
și tălpile încălțărilor pieptănate de podea
se despart în triunghi
și alții tot vin cu scări fixe
ascunse sub aripile lor
pictate cu pene de aur
de păsări care fug de moarte
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate obstacolele ne par ca ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi, sau ferestre: să ne răsfrângem, analitic, în ele, sau să vedem prin ele zarea care le transcende. Dar nu numai obstacolele sunt ziduri. Totul poate deveni zid, dacă funcționează ca blocaj: șansa cea bună, reușitele, fericirea însăși. Binele și răul sunt, nediferențiat, ziduri latente. Trebuie să le șlefuiești până la reflex și transparență.
Andrei Pleșu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre obstacole, citate despre fericire, citate de Andrei Pleșu despre fericire, citate despre devenire, citate de Andrei Pleșu despre devenire sau citate despre bine și rău
Ziduri
Fără niciun avertisment, fără milă și fără rușine,
au construit ziduri mari și-nalte în jurul meu.
Și-acum zac aici deznădăjduit.
Gândesc doar atât: această soartă-mi va roade mintea;
Am atâtea lucruri de făcut afară.
De ce n-am văzut la asta la timp, atunci când ei zidurile-înălțară?
E vina mea că n-am auzit zgomotul și sunetele făcute de zidari.
Imperceptibil, ei m-au despărțit de lume cu ziduri groase, tari.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sunet, poezii despre rușine sau poezii despre nerușinare
Ca între Tată și Fiu
Astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina
ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au fost cândva pe-aici
e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveți să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
poezie de Teodor Dume din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tată, poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre siguranță, poezii despre seară sau poezii despre prietenie
Nu cumpărați
s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulți ani
ia ieșit barba prin ziduri
un geam tremură și se sparge
șoseaua s-a prăbușit dincolo de cer, totul este haos
o mânuță de copil se zbate-n zidul zile de ieri
am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranța deaja îngropată de ieri
într-o stație de viață, o femeie strigă către orașul fără ziduri
nu cumpărați de vreți a mai fi, zile pentru ei
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre oraș sau poezii despre femei
Castel
poartă de zăgazuri la orizont
între cer și pământ întoarce
piatra muntelui zidit
în cetate-vis de trecut trăit
șatra aprinde limbile focului
în noapte pictează ziduri
cu umbre și fantome spre cer
iar piticul stă în căruță povestind
mă strecor și ajung acolo unde...
am văzut sclipirea și iubirea
irișii tăi punând
lumina pe ziduri dansând
șoapte de întuneric stau la taifas
cu fragmente de fulgere căzute
ce vor să spună și nu răsună
în valea înnegurată fără șoapte
tăcerea este totală iar tu, goală,
în iatac ascuns și tăinuit acolo sus
unde crenelurile gem
a vânt de piatră
o să ajung la tine vreodată
acolo sus
la castel?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre văi sau poezii despre vânt
Flori fara soarta
am pășit printre voi ca o umbră,
albe suflete între ziduri topindu-se încet.
vă știu pe toți, nebuni și cuminți,
știu durerea adusă în lume prin voi,
Îl știu pe Hristos răstignit
ca un capăt al tuturor, știute sau nu...
da, printre gratii ruginite privind
nu înțelegeți mai nimic,
vise încețoșate ce n-au știut să tacă,
voi, cei dintâi între mințiți!
și cum îmi mai vorbiți de "dincolo",
vă privesc întotdeauna mirat și asta vă place,
cânt, cânt despre libertate,
adesea nu mă ascultați,
dar nu-i nimic, spuneți voi, nu-i nimic,
să nu te oprești din cântat...
și cum aș mai vrea să vă pot săruta lacrimile,
singurele grelele voastre cătușe
din lumea în care trăind
purtați în suflet cea mai neagră frică!
poezie de Silviu Dachin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre negru, poezii despre nebunie sau poezii despre muzică
Între ziduri...
Între zidurile sufletului
Zac morminte de oase
Îngenunchind de dureri și angoase.
Zac stele ucise de somnul de veci...
Peste aceste morminte nu ai voie să treci!
Se zbat între ele luminile gândului
Risipit în neant.
Când tu te-ai culcat,
Alte lumi își deschid poarta sculptată în zid.
În vidul Universal,
Fericiri ți se-arată.
Este-o lume de piatră, alunecoasă și rece,
Un mormânt peste care,
Când te vei trezi, n-ai să mai poți trece.
Gândul te va purta uneori,
Peste-a timpului vămi,
Acolo unde n-ai curajul să mergi...
Căci pentru tine dincolo de viață
E doar moarte... nțelegi?
Nu vezi ploaia de îngeri
Ce veghează planeta.
Îți trebui' luneta...
Ne bazăm pe creier și inimă cei doi dictatori
Ce ne fură lumina repetat, deseori...
E un trend să te-oprești
Din a zbura către cer.
Acum doar taci și asculți...
Privește-ți copiii desculți
Și învață-i să zboare!
Ei au nevoie de Soare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre îngeri, poezii despre zbor sau poezii despre vamă
Ca între Tată și Fiu
astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între Tată și Fiu
nu o să întreb nimic
despre cei care se vând pentru
câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima
ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua aceea
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță sufletul e în mâinile tale
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au trecut pe aici
e târziu
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveți să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
30.09.1996
Seară.
Nu voi mai vorbi despre neguri.
Voi nota doar că am meditat și azi
dacă să-i spun sau nu,
că m-a înțepat de câteva ori,
aș putea spune că m-a întărâtat,
dar nu i-am răspuns,
nu i-am spus că-mi amintește de cineva
știut de zece ani.
În octombrie se vor împlini.
Mă dusesem pe întâi, secretara
m-a chemat peste o săptămână,
când am venit și am fost acceptat.
Deci pe 9 octombrie, probabil, mi-am
început, îmi începusem cursurile
în clasa a unsprezecea.
Oi fi văzut-o din prima zi?
Se pare că nu, oricum în următoarele,
foarte repede...
Nu-mi propun nimic deosebit,
dar versurile astea chiar nu-s versuri
vreau să fac versuri sau jurnal
sau să-mi notez ceva indiferent ce
cum să continui
la aparat cântă,
mâncarea așteaptă să fie făcută,
dar trebuie să continui.
Încerc să-l citesc pe Mircea Ivănescu.
Desigur, fiecare are locul său în lume,
modul său de expresie, dar
ce este arta
încă n-am aflat.
Dacă nu am ceva de spus...
Lumii m-am arătat,
dar lumii nu-i pasă de mine,
dar ce-i pasă lumii de mine.
Oh, când voi fi mulțumit de mine
mi-am tras la sorț cine-mi
va fi nevastă, pe cine trebuie
să mă concentrez; din trei.
a rămas cea mai veche
pe care-o știu de zece ani.
poezie de Marius Irimia (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre săptămâni sau poezii despre soție
Unele femei
Unele femei știu cum să-și țină mâinile.
Unele femei știu cum să stea în fața pragului.
Unele dintre ele știu măsura unui om, dimensiunea
promisiunilor, valoarea zâmbetelor lui cu mult înainte
ca el să le-atingă poarta. Unele știu să asculte
și să zâmbească-înapoi, că primul lucru
pe care trebuie să-l facă dimineața sau ultimul seara
este să pună la dospit pâinea.
Unele femei știu să-și țină genunchii strânși,
porțile închise. Le place să stea ancorate, să nu fie
niciodată luate de maree. Perdelele lor se mișcă întotdeauna,
iar vârful limbii lor e ascuțit. Unele dintre ele
nu înnebunesc, unele dintre ele nu se usucă. Unele
cântă imnul Pâinea Raiului, pâine care, de altfel, o coc la fel de bine,
iar unele-și găsesc prietene ca păsările atrase de miere.
NB. Pâinea Raiului: //www. youtube. com/watch? v=Bh8Ach3CPAM
poezie de Yvette Christiansë, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre zâmbet, poezii despre valoare, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre promisiuni
* * *
Alunec în somn printre amintiri
amestecate cu prezentul
prea multe cărări s-au închis
prea multe locuri și-au părăsit bucuria
prea multă frumusețe și-a închis pleoapele
Mă plimb prin curtea bunicilor
care acum nu mai este
nimicul s-a aștenut în zidurile prezentului
ziduri înalte fără pietre unghiulare
ziduri aparent frumoase
în ochii celor care văd numai ziduri
încăperi uriașe fără sens
în locul cămăruțelor
cu praguri înalte cu uși cântătoare
doinindu-și copilăriile părinților
nu mai sunt
Grădina bunicilor acoperită de dale
florile pomii tăiați fără milă
civilizație fără civilizație care
rupe tot sapă tot
închide totul în cuburi plate
ca niște graffiti aruncate pe ziduri
Păstrez totul în cutia albastră
roasă pe la capete
a mamei
acea cutie din raftul îngust de sus
în dreapta
nici ea nu mai este
dar înăuntrul a rămas neatins
Dau deoparte capacul cutiei noi și
răbufnește asupra mea
copilăria adolescența
o picătură de maturitate în care
eram mamă
Mă bucur privind zâmbetul mamei
și îi aud glasul povestindu-mi aproape zilnic
câte o fărâmă din bucuriile și tristețile dumneaei
Asta mă liniștește mă adoarme ca pe un copil
mă alină ca pe un copil
trezește bucuria pe care
am ascuns-o demult
acolo
în miezul fierbinte al unei cutii cu minuni
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre prezent, poezii despre mamă, poezii despre frumusețe, poezii despre copilărie, poezii despre înălțime sau poezii despre tristețe
Luminile din ochii unei păsări
păi Doamne dacă se îmbolnăvesc până și păsările de lumină
de ce să mai aștepte altceva și nu s-ar vindeca cu ea
și gândul întrece întâmplarea canarului
scăpat din colivie zboară înainte și înapoi
deasupra aceleeași flori
în tremur de aripi colorate țesute cu mâna
umple aerul cu polen
ca să danseze și polenul
valsul orbitelor exaltate
și când nimeni nu se așteaptă
trage cu ciocul soarele înăuntrul camerei
stau acasă și văd ce n-am mai văzut
luminile calme din ochii unei păsări
un vals între polenuri și sfârșitul sigur al zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vals, poezii despre dans sau poezii despre sfârșit
Rostul aceastei uși, într-o casă fără ziduri
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă fără ziduri -
și totuși, două camere
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente de aer
pe care îmi plimb palmele
miscate de impulsul tăcerii -
m-am născut necesar, da
într-o șoaptă de imagini
pictate de Grigorescu.
s-au încins, strigăte unite
trepte neprevăzute, da
pe Coloană Infinită -
coloană foarte verticală
a cerințelor mele
meditații... la Masa Tăcerii.
nu am să înțeleg niciodată
de ce este această ușă
într-o casă, ce nu o cunosc -
note foarte diferite,
da...
sunete melodice, variațiuni
de muzică astrală.
Ciprian Porumbescu
cântă la vioară, balada
cu zbateri de note, în mine
care mă scurg prin timp -
dintr-o cameră în alta
emulând dorințe timpurii
dorințe târzii.
ziduri transparente, metafore
între ele, o singură ușă
între două camere, doar două -
o ușă... eu, poetul tăcut
trecând prin ea, într-o secundă
scriind poezia vieții.
acum înțeleg, rostul ușii, da!
poezie de Vladimir Nichita (23 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre secunde sau poezii despre plimbare
Semn de carte
astăzi simt fragmentar văd șirul cu întreruperi
în spațiile goale iluziile mele supraviețuiesc
neputinței de a vedea mai departe de
capătul unui gând ce mă biruie
ca o compensație îmi așez fotoliul aproape de mal
în apă văd mai bine cum apune soarele peste aripile păsărilor
numai că această apă mare nu e marea neagră
ci o cameră de bibliotecă
plină cu cărți între care golurile nu și-au găsit loc
aici nu se face niciodată nici seară nici noapte
nici zi este numai dimineață
nici gâștelor săbatice nu le trebuie
lumină artificială
ele știu pe întuneric
drumul spre locurile îndepărtate și zboară spre acolo
după ce ziua a devenit mai mică decât noaptea
și nu-și mai permit să întârzie
(îți amintești de călătoria lui Nils copilule)
vai după ce-au zburat ce frumos semn de carte
au lăsat pe apele Suediei.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre apă sau poezii despre supraviețuire
Nu voi fi eu
M-ai întrebat dar n-am putut răspunde,
M-ai adunat apoi la pieptul Tău
Cum stau aici n-o să mai stau niciunde
Și nicidecum n-o să-mi mai pară rău.
Când văd cum dintre ceruri se coboară
Lumina Ta și arde-n ochiul meu
Nici nu mai știu ce-ar mai putea să doară
Când Te-ai atins de mine, Dumnezeu...
M-am închinat și m-am rugat cu frică
Să nu mă lași aicea pe pământ
Întinde-ți, Doamne, mână și ridică
Atinge-mă din nou cu Duhul Sfânt.
Și-am să înțeleg ce nu se poate spune
Ce-i presimțit în mintea mea de-abia,
Fă, Doamne-Dumnezeule-o minune
Și-ajută-mă să nu mai ies din ea...
Desfă-Te, Doamne sfinte din înaltul
Acestui cer ce stă acolo sus
Nu voi fi eu să Te primesc, ci altul
Nu voi fi eu, va fi numai Isus...
poezie de Adriana Cristea (16 iulie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre frică, poezii despre creștinism, poezii despre Sfântul Duh, poezii despre Iisus Hristos sau poezii despre Dumnezeu
Sunt o cruce de vânt
Sunt o cruce de vânt cu brațe de lemn
și văd cum ele se mișcă în valuri concentrice
mă ghemuiesc, așa vaporoasă cum sunt, la pământ,
pe solul unui nor de furtună...
în ceea ce visez este utopie - cruce cu vise de lemn -
din când în când așchii îmi sar din brațe
zilele s-au prins de mine cu rășină
fac plecăciuni și descopăr reîncarnări
și mă sprijin de nori, de amăgiri și de ziduri crăpate
dacă aș avea voie, aș rupe transparența din vocea mea
și aș da drumul cuvintelor
mă las încolăcită de un șarpe
mi l-aș strecura în mine dacă aș fi om
îi dau voie, fiindcă mă uit în interiorul meu și văd abur
ne înțelegem tacit - singurătatea e doar un drum spre analiză
insomnia rece mă amorțește - iederă uscată
dar mă trezesc cititorii în stele
așchii îmi sar din brațe
și trec spre pământ prin mine.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre voce, poezii despre stele, poezii despre singurătate sau poezii despre nori