Doina Prutului
Hotar de țară te-au făcut,
Că stăpânii așa au vrut.
Prutule - apă amară,
Treci prin inimă de țară.
Desparți frați de surioară.
Desparți mamă de copii.
Prutule, dar tu nu știi,
Tu nu ai avut copii.
Că pe tine nu te doare,
Tu ești apă curgătoare.
Și-ți aduni apele toate,
De pe maluri-ți surate.
Ele sunt lacrimi de jale
De la frați și surioare.
Tu le duci, le duci la vale
Doinind cântecul de jale.
Și ai pus în versul lui
Lacrima românului!
Și durerea lui amară
Pentru neam și pentru țară.
Iar la șapte ani, o dată
Vii cu apa-nvolburată,
Peste câmpii și peste sate.
Distrugi malurile surate.
Parc-ai vrea să faci dreptate.
Dar dreptate cum să faci?
Tu când apele-ți retragi
Respecți albia ta sfântă
Și o sapi, o sapi adâncă
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2015)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre văi
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sat
- poezii despre poezie
- poezii despre muzică
Citate similare
Umbra lui Mihai
Tu, simbol ești mereu, de patru veacuri,
În inimă, în casă și-n cerdacuri,
Iar fapta ta ideal măreț rămâne,
Așa cum sunt și-au fost virtuți, române.
Era început de veac și era vară,
Iar cei de-același neam voiau o țară,
Când tu, Viteazul Domn, în nemurire,
Făcut-ai pentru frați Marea Unire.
Băteau atunci trei inimi într-o ființă
Și-urmașilor tu le-ai sădit conștiință,
Acele gânduri vii și înaripate,
Dorința de dreptăți și libertate
Și-o Țară scumpă nouă, strămoșească,
Lăsată-n moștenire românească.
Iubim strămoșii, dând vremea înapoi,
Când umbra Ta, Mihai, e-aici, cu noi,
Păstrată neîntrerupt în amintire,
Simbol de dreptate și Unire.
poezie de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre România
- poezii despre început
- poezii despre unire
- poezii despre simbolistică
- poezii despre moștenire
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ninge iar a dor de Țară
Ninge iarăși peste Țară,
Cu fulgi dalbi, căzând ușor,
Și-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.
Ninge cu-amintiri de șoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viața curge în aval.
Ninge iarăși peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam și-acum un an.
Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Țară,
Dar eu, mamă, sunt departe...
Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topește
Pe-al tău chip, iubită mamă.
Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.
poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre gânduri, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre mamă
Prutul
Prutule, de-atâta vreme, cât ești azi de tulburat
De sudalme și blesteme, oare cum de n-ai secat,
Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub același tricolor?...
Șerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit,
Pân' și sălciile-n maluri ți-au uscat de-atât bocit,
Cum de ne mai stai în cale între Nistru și Carpați
Dup-atât amar și jale când de-o mamă suntem frați?
N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni,
Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?!
Stefan-Vodă și cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici
Cănd prin lunca ta, cărare, făceau printre venetici?
Cum de stai curgând alene și privești cu nepăsare
Haita fiarelor viclene ce te ține la hotare?
Când vei spulbera tu norii cei spurcați din răsărit
Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?...
Prutule, ți-am pus gând rău, îți aduci aminte oare
Când voit-a Dumnezeu să nu mai avem hotare?!
Milcovul, fratele tău, în clipa de mântuire
Prinzând hora-n jurul său, l-am secat dintr-o sorbire
Înălțând pe-a' lumii astru, dintr-un sânge, dintr-un lan,
Roșu, galben și albastru, suflet dac, suflet roman,
Liberi, sub același soare, ne-am unit pe veci moșia
Și cu apa-i din izvoare botezând-o România...
Acum este rândul tău, să nu ne mai stai în coaste,
Din Ardeal la Chișinău, românească, mândră oaste,
Toți copiii lui Traian și-ai lui Decebal în frunte
Făr' de lance, buzdugan, tricolor vom face punte
Peste malurile tale, peste lunci, dealuri, câmpii
Să te prinzi în hora mare, ca un frate să ne fii,
Să nu ne mai fi povară, să ne-ajuți când ne-o fi greu,
Să lași româneasca țară, cum ne-a dat-o Dumnezeu.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre roșu sau poezii despre prezent
Pe o frunză cât o țară
Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.
Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.
Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.
Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frunze, poezii despre nori, poezii despre graniță, poezii despre fluturi, poezii despre dor, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Prutule
"Prutule a Țării punte,
Curgi agale de la munte.
Ești al Dunării mic frate,
Dar, ne tai, pe viu, deoparte,
Dureros, în jumătate
Ducând lacrima furată
Pân-la marea cea sărată...
Râule, curgând la vale,
Cunoscut-ai multă jale
Două veacuri de dezbin,
Lupte, foamete și chin
Al Moldovei greu destin...
Râu-pârâu, n-ai mal abrupt,
Însă, glia, tu, ne-ai rupt,
Iar străinii s-au înfrupt.
Mâini vrăjmașe te-au hoțit
Pe români i-au despărțit...
Neamul nostru răzlețit,
Împușcat, dezmoștenit
Pare că a "amorțit",
Purtând dorul ne-mplinit
La un ceas mai fericit...
De la patruzeci încoace
Sânge apă nu se face,
În nămol nu se preface
Așteptând Prutul să "sace"
Basarabia nu tace!
Pyretus, cu apa ta
Poate vei împreuna
Ceea ce a fost cândva?
Mal cu mal vei închega
Țara vei unifica!
Apă neagră mal ghimpat
Ai ajuns hotar de stat,
Din bunei tot blestemat.
Poate vei aduce mâine
O speranță la mai bine?
Nu uita, pe malul tâu
Un popor suspină greu..."
(septembrie 2013)
poezie de Vlad Mischevca din revista "Literatura și Arta", nr. 37 (3550) (12 septembrie 2013)
Adăugat de Vlad Mischevca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre negru sau poezii despre mâini
Patrie ne este limba...
Când din lanțuri se ridică un popor strigând u n i r e,
Nicio rugă nu-l ajunge invocând dumnezeire.
Și nici ceruri furtunoase nu se dreg cu stele albe,
Cum nici pruncii nu îndură întunericul să-i scalde.
Patrioți împrumutați au venit aici cu vântul;
Lacrima acestui neam, mult mai grea decât pământul,
Arde în flacără la Putna
Pentru Țara Românească ce-i de-un neam - și este una.
Neamul nostru moldovean e un munte nalt și verde,
Care urcă în Ardeal și pe veac de piatră șede.
Trunchiul nostru-i șir de veacuri: și cum neamul să-l desfaci
Când grăim aceeași limbă și strămoșii ne sunt daci?
Nu sunt ape curgătoare sângele de neam să-l spele,
Cum nici graiul sângelui, românismul nu-l va piere.
Oltul, doina întregește în țarina oltenească
Și-i de vatră, de-o sămânță, cu țărâna ardelenească.
Patrie ne este limba care-n vântul nevăzut
Se aude românește - și aici și peste Prut.
Patrie ne este doina, Prutule dulce-amar,
Care-ți umblă peste apă și n-are niciun hotar.
Patria se oglindește în ape nemuritoare:
Oltul, Mureș frați cu Prutul.
Pretutindeni românească este limba și p ă m â n t u l...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism (12 februarie 2018)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre Transilvania, poezii despre întuneric sau poezii despre Țara Românească
Durerile vieții
Durerile vieții se trec și se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu știi, nu știi, nu știi
Ce te-așteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine și vine
Cuvântul de rău și de bine.
Se trec amintirile grele,
Și chiar supărarea cea grea,
Se trece durerea din inima ta,
Dispare până și dragostea!
Durerile vieții se trec și se-adună,
Tu treci, tu treci, tu treci
Printre ele!
Te duci, te duci, te duci mai departe.
Nu știi, nu știi, nu știi
Ce te-așteaptă pe mâine,
Dar vine, iar vine și vine
Cuvântul de rău și de bine.
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre supărare, poezii despre cuvinte, poezii despre bine și rău sau poezii despre amintiri
Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
Niște tembeli ți-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider și-i spuneai "Vă rog!".
De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Și-ai scos nevinovați din pușcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?
Rezervă-ți altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrânețe fă ce-ți spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Și trage-n cer cu marele tău tun.
Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să riști și chiar să mori,
Ca să-i ajuți cumva pe fiecare,
Și nu-ți mai sunt nici c-un cuvânt datori?
Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanța operei întregi
De speculații și de sentimente
E chiar aceea că îi înțelegi.
(...)
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre scrisori, poezii despre schimbare, poezii despre prostie, poezii despre nevinovăție, poezii despre moarte, poezii despre medicină sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Am o țară, o limbă, un neam
Am o țară, o limbă, un neam
Și mai am un picior de plai,
O gură de rai, lăsat Dumnezeu,
Am un pământ sfânt al meu.
Am o țară cu oameni muncitori,
Unde sunt grădini cu flori,
Unde sunt și câmpii, coline înverzite
Și cuptoare pline de pite.
Aici eu am o țară, o limbă, un neam!
poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (11 noiembrie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre rai, poezii despre pâine, poezii despre picioare, poezii despre muncă sau poezii despre gură
Unui înger
Te-ai adus departe printre stele,
Tu, înger blând fără de vină,
Ești pentru țară un erou.
Acum tu ne privești din cruce,
Iar țara noastră va renaște din cenușă.
Ce crud a fost, Liana al tău destin!
Și Dumnezeu a vrut ca să te cheme,
Ți-ai apărat cu demnitate tricolorul,
Cu sufletul ți-ai apărat poporul,
Iar pentru țară te-ai jertfit ca un martir.
De ce te-au judecat prea crunt călăii?!
Când tu aveai o viață de trăit...
În apele învolburate și meschine
Te-ai avântat, Liana și-ai pierit...
De ce atâta groază pentru tine?!
Eroii toți prin noi or să trăiască,
Să ne amintim de ei cu demnitate,
Prin cuget și simțiri să ne unească,
În viață, până dincolo de moarte;
Călăii vinovați cu viața să plătească.
Nici lacrimi nu-s, eroii să ni-i plângem,
Prin săli de tribunale alergăm,
Dosare prăfuite sunt neluate-n seamă,
Iar pe obraz mai arde o lacrimă de mamă...
Dar din acestea toate nimic nu învățăm.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre eroism, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre stele sau poezii despre plâns
Doină
Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.
Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.
Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic binele-ți vor!
Vor să-l ia să fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Și ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar și otomanii.
Apoi rușii au venit
Și în două ne-a-mpărțit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruși a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră țară.
Așteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alți stăpâni ne vom găsi.
Vai de ea săraca țară
Și de viața noastr-amară.
Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toți votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători așa
Ajungi slugă-n țara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bani, poezii despre Rusia, poezii despre votare, poezii despre păduri, poezii despre patriotism sau poezii despre lei
Altă scrisoare către Adrian Păunescu
Noi ne cunoaștem din copilărie,
De la-nălțimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeași apă vie
Și am râvnit același orizont.
Acum, m-am hotărât să-ți scriu aceste
Cuvinte, ca unui dușman de rând,
Să te condamn și să-ți mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.
Mi-ar fi plăcut să fii poet și-atâta,
Să nu te văd prin țară fără rost
Cum faci dreptăți, cu lacrima și bâta,
Și-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.
Cu haina ta de lucru, la recepții,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc și bunii, și inepții,
Te judecă și medici, și satrapi.
Niște tembeli ți-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider și-i spuneai "Vă rog!".
De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Și-ai scos nevinovați din pușcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?
Rezervă-ți altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrânețe fă ce-ți spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Și trage-n cer cu marele tău tun.
Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să riști și chiar să mori,
Ca să-i ajuți cumva pe fiecare,
Și nu-ți mai sunt nici c-un cuvânt datori?
Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanța operei întregi
De speculații și de sentimente
E chiar aceea că îi înțelegi.
(...)
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța inimii
Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viața amară.
Ai iubit și bun și rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.
Ai iubit și rău și bun,
Lumea mă credea nebun.
Câte nopți și câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să știi,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
Mi-ai făcut tu, inimioară.
Trece viața tu nu vezi.
Nici nu vrei să mă-nțelegi.
De iubit, iubești mereu
Îmi faci chinul tot mai greu.
Tinerețea a trecut,
Inimă, dar tu n-ai vrut
De iubit să te oprești
Te crezi tânără că ești.
Inimă-am păcătuit,
M-ai împins tu la iubit.
Am iubit cu foc și dor,
Nu mi-a fost deloc ușor.
Nopțile nu le dormeam,
De iubit îți căutam.
Ți-am făcut atâta bine,
Azi îți bați tu joc de mine.
Inimă dacă n-ai fi
Omul n-ar mai chinui.
Dar ce-i viața fără chin?
Un pahar vărsat cu vin.
Cât de bun, cât de gustos
Nu-l mai poți lua de jos.
Inimă de n-ai fi fost,
Viața-ar fi avut alt rost.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre zile sau poezii despre trecut
Unire, frați români!
Mă doare că-mi ești frate
De tricolor și neam
Mă doare că mai curge
Pur sânge de roman.
Ridica-te, Ștefane,
Cu brațul tău cel sfânt
Unește iar Moldova
Cu-al patriei pământ!
Ce dacă-avem palate
Și săli prezidențiale
În care curg citate,
Ca morții în spitale
Când trup din trupul țării
E azi înstrăinat
Strămoșii ne acuză
Iar clopotele bat!
C-așa e tot românul,
Prea bun și răbdător...
Dar vai și-amar de-acela
Ce vrea ca un popor
Să aibă: două imnuri,
Doi președinți de stat
Când țara noastră-i una!
De Dumnezeu lăsat!
Doamne ajută și dă-ne lumina
Să fim slujitori ai acestui pământ
Prin mila-Ți eternă ne dă azi lumina
Iubirii de țară și neam românesc!
Unire, frați români!
Așa e scris în carte:
O Românie-avem
Pe viață și pe moarte!
poezie de Stefan Băiatu (18 ianuarie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre președinte sau poezii despre lumină
Rondel cu lapte și miere
Lapte și miere curg peste țară,
Lumea se-ntreabă cum se poate
Hoitarii politici să-mpingă afară,
Prin simplu condei și datul din coate,
Moneda făcută valută sprințară
În bănci și mașini și palate,
Lapte și miere curg peste țară,
Lumea se-ntreabă cum de se poate.
****
E criza profundă, e criza amară,
Unii au luxul, alții au moarte,
Ajungem așa de ocară
Și curge venin și n-avem parte
De lapte și miere în țară.
rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre politică, poezii despre palate, poezii despre numismatică, poezii despre miere, poezii despre lux, poezii despre lactate sau poezii despre criză
Sunt un biet moldovan...
Sunt un biet moldovan
Și mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Și nu domn ci tovărăș
Desparțit de ai mei frați
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară
M-au făcut comunist
Și-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Și mancurt fără țară
Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Și-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară
Și ca musca muream
"Ridicat" înrt-o seară
Și-n Siberii visam
La Moldova natală
M-au înscris în kolhoz
Într-o noapte de vară
Și de-atunci nu mai am
Nici imaș nici mioară
Cu alfabet ne-nteles
Și cu graiul- povară
Eu cîntam pînă mai ieri
Cit mi-e viața de dragă
Sunt un biet moldovan
Mai blajin ca mioara
Cu credința în neam
Cu credința în Țară
Sunt un biet moldovan
La rascruce de cale
Încotro s-o apuc
Fără "starșii tovarișhi"
Fără bici si lozinci
Ce-și pierdură valoarea
Fără acei comuniști
Ce-mi (f...) vinduseră Țara
Bucovina-i la nord
Si la sud... Basarabie
Reunită-ntrun tot
Revedea-te voi oare?!
Sunt un biet moldovean
Mai blajin ca mioara
Cu credința-n neam
Cu credința în Țară
Sunt un biet moldovan
La rascruce de cale
Încotro s-o apuc
Că la deal că la vale???!!!
Sculeni Podul de Flori
6 mai 1990
poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre comunism, poezii despre Moldova, poezii despre valoare, poezii despre seară sau poezii despre poduri
Frați de cruce
Mititel și negru tot,
Cu antene lungi de-un cot,
Făcând pană din picioare
Și cobză din aripioare,
Pe-nserat pleacă hai-hui,
Cu pustiul dorului,
Prin iarba din porumbiște
Și prin rugii din miriște
Și... cât e noaptea de vară,
Își cântă soarta amară...
Cri-cri-cri, sunt mititel,
Cu urâtul singurel
Și mă doare inima,
Că nu-i lumea cum aș vrea.
Cri-cri-cri, toți mă alungă,
Nu e nimeni să mă plângă,
Sufletul mi-e plin de jale,
Să-mi schimb soarta nu-i cu cale.
Stau în loc și te ascult
Și mă mir atât de mult,
Nicicând nu aș fi bănuit
Că și tu ești chinuit
Și de câte ori n-am zis,
Numai mie mi-a fost scris
Să duc al vieții calvar,
Plin de jale și amar
Și-am dorit așa mereu,
Eu să fiu în locul tău
În al nopților abisuri,
Cântăreț fără de visuri...
Dar acum când te ascult,
Te-nțeleg atât de mult
Și îți fac o rugăminte,
Ca de acuma înainte,
Oricum viața ne va duce,
Să ne prindem... frați de cruce.
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urâțenie sau poezii despre prăpăstii
Spune-mi, țară, cum se poate
Țară, țară minunată,
Mult prin secoli încercată,
Te-au condus mari domnitori,
Te conduc azi infractori.
Românie, Românie,
Spune-mi, țară, spune-mi mie,
Nu te trec deloc fiorii
Când conduc azi trădătorii?
Spune-mi, țară, cum se poate
O așa absurditate?
Cu atâția oameni mari,
Ești condusă de tâlhari.
pamflet de George Budoi din România și Românii (16 septembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare sau poezii despre absurd
Frați creștini democrați
Suspendat pentru a doua oară
Doresc să plec din țară,
Merg în insulele Caraibe,
Să iau pirați și blugi, multe.
O să vin cu alți frați
Că voi n-ați fost buni argați,
Vasile, tu mergi ca să vinzi pene,
Videanu să dea apă la balene,
Pe oltean îl las la capre
Că se pricepe la muls lapte.
Restul de ciocoi îi las lui Boc,
Poate o avea cumva noroc
Să prade Roșia Montana,
Care se plânge, sărmana,
Ce se face cu atâta aurărie
Când țara e în sărăcie.
Sunt deocamdată, comandant,
Pe nava mea, amiral pirat.
Iar voi, Antonescu, Ponta și alții
Mâncați-vă precum frații,
Să aveți grijă de țară,
Ca săraca să nu piară.
Iar dacă voi mă votați,
Aveți blugii împachetați.
poezie de Dumitru Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre piraterie, poezii despre sărăcie, poezii despre noroc, poezii despre insule sau poezii despre dorințe
Vânzător de neam și rit
Vânzătorul de cuvinte
Chiar și când respiră minte,
N-are carte, are bani
Și o șleahtă de tâlhari.
Nu e singur, e votat
Să fie-n primii din stat.
Oare cine, oare cine
Încă îi mai face bine?
Gașca lui care ucide
Pe oricine din cuvinte
Și din fapte deșănțate
Își face pe loc dreptate.
De îl doare-n coastă-un cui
Pleacă repede hai-hui
Să se-ndrepte-n altă țară
Că sunt doctori foc și pară.
Se întinde, se preface
Că-i din neam plin de conace,
Însă doctorul român
Îi deschide-o rană-n sân...
"Eu de-acasă am fugit
Pe unde am nimerit
Să-mi trăiesc puțin mai bine
Viața asta fără tine.
Dar și-aicea m-ai găsit
Vânzător de neam și rit.
Eu îți scot cuiul, e bine
Să îmi amintesc de tine?
Nu e bine, nu e bine,
Țara o faci de rușine,
Nu respecți pe cei cu carte,
Nu fi prost, îți dau dreptate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medici, poezii despre comerț, poezii despre rușine, poezii despre foc sau poezii despre dreptate