Fulg de nea
Un fulg pe mână se așează
m-aș uita le el dar s-ar rușina,
s-ar înroși și poate s-ar salva
prin frig și prin ceața ce se lasă,
i-aș da drumul spre pământ
și ar cadra cu neaua din vânt,
prea rece pentru al ei suflet ardent
și ar deveni un fulg de nea dependent,
l-aș pune la loc rece departe de zăpadă
dar ar sta acolo doar pentru a frapa
cu frumusețea lui de fulg fără apă,
aliena privirile prin tot ceea ce făcea... epata,
am zis să-l strâng cât mai tare-n mână
să se stingă-n lacrimă de tine
s-o pot bea ca atunci sâ rămână
o viață-n suflet de mine,
dar... cineva m-a prins de mână
și mi-a spus să mai stau o clipă
de săptămănă... chiar de-o lună...
până ea singură se va topi
într-o fată cu trăsături de zână..
poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre rușine
- poezii despre roșu
- poezii despre frumusețe
- poezii despre devenire
- poezii despre apă
Citate similare
Eu sunt un fulg de zăpadă
Îmi ninge în suflet, iubite,
privește zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
și-ngheață lumina la geamuri.
Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai știi cine sunt?"
Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aștept la un ceai!"
..............................................................
În mine se-ascund zăpezi numărate
și ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aștepți:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre tramvaie, poezii despre stele sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lacrimile iernii
Lacrimile iernii se presară-n lume
Într-un dans frenetic, înălbind poteci
Fără să aleagă, făr-un scop anume,
Fără să întrebe-n rece de le-întreci.
Fiecare-n parte se preface-n stea,
Suflet... are gerul, flăcări înghețate -
Brațele-ascuțite ce-ar putea-nțepa
Ochiul ce privește spre eternitate.
Frumusețea rece pare să se teamă
Doar de efemerul stelelor ce cad...
Au culoarea altfel. Albul de năframă
Le e scut la gândul focului de Iad.
Unui fulg îi pare drumul prea abrupt
Și ar vrea o clipă să se odihnească...
Mi-aș întinde-o mână înspre zboru-i rupt,
Dar n-aș vrea căldura ei să îl topească.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre foc
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre iarnă
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
- poezii despre gheață
Fulg de nea
Visam că sunt un fulg de nea
Căzând în infinit de sori
Lumea de azi nici nu era
Erau doar nori.
Măritul soare mult prea mandru
Păzea tot cerul înghețat
Chiar dacă nu avea putere
Era împărat.
Pe tot cuprinsul era pace
Nici nu se pomenea să mori
Vroiai doar singur liniștit
Prin nori să zbori.
Pluteam ușor pe lângă altji
Sau mai dansam un vals cu vântul
Dar viața mea ca fulg de nea
Trecea ca gândul.
poezie de Alin Ojoh (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre vals, poezii despre prezent, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre moarte
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.
Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre admirație sau poezii despre acasă
Fulg năuc
Fulg năuc ce te-ai desprins
Dintr-un nor alb și pufos
Și te crezi de neînvins
Că te uiți de sus în jos.
Tu privești cu aroganță
Spre sărman, spre venetic,
Că ai inima de gheață
Și nu-ți pasă de nimic.
Te rotești fără-ncetare
Și te lași purtat de vânt
Ești micuț, dar te dai mare
Când plutești peste pământ.
Dar fără să bagi de seamă,
Fulg de nea nesăbuit,
Ai căzut la mine-n palmă
Și pe dată te-ai topit.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lăudăroșenie, poezii despre inimă sau poezii despre alb
Te iubesc
Te iubesc, în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ți-l spun...
Pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău,
Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe,
Cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut...
Te iubesc pentru că am uitat ce am fost înainte de a te iubi pe tine.
Te iubesc, chiar și când nu ar trebui să te iubesc.
Te -am iubit și nu voi înceta să te iubesc, dacă -mi vei și permite.
Te iubesc și mă bucur ca un copil de acadeaua lui primită în dar,
Știu, sunt naivul ce încă mai crede că există cineva pentru fiecare în lume...
Acel cineva de care doar moartea te va despărți.
Dacă te iubesc nu înseamnă ca eu sunt acel romantic, cu suflet bun și mare,
Ci pentru ca ești tu cel mai bun lucru ce există și a prins rădăcini țn mine, femeie fără chip!
Te iubesc și-mi este teamă că atunci când te voi găsi,
Voi fi prea... bătrân să te mai pot iubi...
Dar m-aș mulțumi decât cu șansa oferită,
Doar să te iau de mână și să te plimb prin parcul sufletului meu
Să-ți citesc toate poemele scrise în cinstea și de dorul tău,
femeie minunată!
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre uitare, poezii despre superlative, poezii despre romantism, poezii despre poezie, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri sau poezii despre naștere
Dar cosmic
Un fulg nehotărât
de nea, rătăcitor și rece,
hazardul l-a adus
pe pleoapa mea închisă
și s-a prelins printre gene
ca o lacrimă de înger
din cer trimisă.
M-a trezit
din somnambulismul
meu tulburându-mă
din visul, în care se facea
că Eu sunt unicul
stăpân și cârmuitor
al norilor,
că eu sunt solomonarul
tuturor timpurilor,
trecute, prezente și viitoare.
Fulgul de nea, m-a adus
prin prospețimea lui cosmică
în realitate,
amintindu-mi că mi-e sete
de viață.
poezie de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astronomie, poezii despre îngeri, poezii despre visare sau poezii despre realitate
Fulg de nea
Fulg de nea e viața mea
Viața mea, a lui, a ta:
O clipă-n palmă-ți strălucește
Și-n altă clipă se topește!
Așa e viața tuturor
E ca și fulgul trecător.
Doar o ființă ne-o atinge
Și într-o clipă ea se stinge!
poezie de Silvian Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palatul
Ninge. Ninge și crește palatul nostru de ghețuri și zăpezi.
Aici doar liniștea e atotstăpânitoare și lumina albă,
străpunsă uneori de lucirile galbene ale ochilor de păsări
înghețate, atârnând de lanțuri cu capul în jos ca niște
sinistre lampioane. Cu fiecare fulg, mai crește puțin
templul acesta al tăcerii și albului absolut. Probabil că
afară ninge necontenit și așa va ninge mereu, căci în
fața noastră se deschid noi saloane, mereu altele, cu
pereții tot mai groși, cu tăceri tot mai trainice și mai adânci.
Plimbarea noastră, mână în mână, nu se va sfârși niciodată,
căci trebuie să ne cunoaștem domeniul până la capăt,
nu putem trăi, nu ne putem iubi într-un spațiu căruia
nu îi cunoaștem și ultima tainiță. Nu vom putea viețui
niciodată amândoi în necunoscut. Desigur, vom lăsa semne
din loc în loc pentru a ne putea aminti de unde am plecat,
pentru a ști dacă am mai trecut pe acolo, pentru a putea
trăi cu ideea unei măsuri și a unei speranțe de întoarcere,
pe care încă, acum, nu ne-o dorim, în acest labirint grandios,
tăcut și rece, pe care-l stăpânim.
Știi?, va trebui odată să ne oprim și să facem focul, asta numai
pentru a ne mai aminti de foc, de frumusețea și căldura lui.
Dar unde să-l aprindem, căci se va topi totul în jurul nostru, se vor
nărui peste noi munți de zăpadă și de apă, vom afecta întreaga structură,
perfectă, a acestui splendid edificiu de cleștar? Ne vom plimba în
continuare încrezători în viitor și poate că în curând vom găsi
un cotlon de piatră în care să aprindem un foc minunat,
galben și roșu, scânteietor. Dar până atunci, să căutăm ieșirea,
să ne aducem caii înăuntru, să zburde și ei prin saloanele
acestea mari și nesfârșite ca niște catedrale ale eternității.
Destulă zăpadă se va fi așezat pe ei, dar ne vor aștepta frumoși
ca la început, cu boturile deschise și aburinde, nechezând fericiți,
ridicându-se pe picioare în perdeaua groasă de fulgi.
Desigur că afară ninge mereu, căci privește: palatul nostru crește
necontenit, noi și noi saloane încep să se deschidă în fața noastră,
până la capătul cel din urmă al timpului.
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben
Fulg
Desfrunzit și prea bătrân,
Tremură de frig gorunul.
Au căzut și-ntâii fulgi
Și l-am prins din zbor pe unul.
Migălos lucrată-n fir,
Floarea mică și rotundă
S-a topit și a murit
O minune de-o secundă.
M-am întors înduioșat
Să scriu trista ei poveste;
Despre-un fulg care-a venit
Timpuriu și nu mai este.
-Pentru ce n-ai mai rămas
În înaltul bolții tale,
De-ai venit atât de pur
Spre noroaiele din vale?
Care vânt neliniștit,
Răsucindu-te cu ură,
Ți-a mânat către pământ
Prea gingașa ta făptură?
Și de vreme ce sosiși,
Pentru ce-ai dat morții vamă?
Nu puteai să fii de-argint,
Ori de sticlă, ori de scamă?
Dar în vreme ce scriam
Întrebarea mea nebună,
N-am văzut cum lângă geam
Ninge-ntruna și întruna.
Iar când ochii mi-am-nălțat,
Am văzut cum prin ninsoare
Valea-ntreagă lumina
Minunat scăpărătoare.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vamă, poezii despre stejari sau poezii despre secunde
Vânând Al-Qaeda
De când am scăpat din război, nu mai vânez;
nu mai vânez pentru că nu mănânc urși,
tigri sau lei și categoric
nu mănânc șobolani sau pescăruși; dacă într-o zi
animalele vor avea arme,
well, atunci s-ar putea
să le împușc pe toate.
Dar să vânez un om... în vreme de război,
să-l urmăresc ca pe-un animal
și pe urmă să-i trimit câteva gloanțe-între ochi
n-ar fi pentru mine cine știe ce problemă...
Dar nu pe internet, unde nimeni nu poate
revendica o adevărată victorie
prin faptul că ține în mână capul retezat
al dușmanilor lui de moarte.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre animale, poezii despre vânătoare, poezii despre victorie, poezii despre urși, poezii despre tigri, poezii despre război sau poezii despre mâncare
Amărâtă turturea!
Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soția și-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.
Cât trăiește tot jălește,
Și nu se mai însoțește!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede
Trece prin pădurea verde
Și să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu șade.
Și când șade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.
Unde vede apă rece,
Ea o turbură și trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură și bea.
Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.
Când o biată păsărică
Atât inima își strică,
Încât dorește să moară
Pentru a sa soțioară,
Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simțire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar și vai de mine!
poezie celebră de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre soție, poezii despre păsări sau poezii despre păduri
Rădăcini de tine
Om fără miracole împlinite
Petreceam zilele liber pe pământ
Până-n acea zi de vorbe pline
Venite din rădăcini cu legământ
De-a flana întreaga-mi ființă,
Simțeam cum pe loc imobilizat
Funrnicături se așterneau,
Din tălpi ele veneau
Rând pe rând
civilizat,
La început am zis că e o joacă
Ce se întâmplă fiecărui
Om ce privește câte-o fată
Am plecat departe
Numai să uit de tine
Poate de liniște să am parte
Măcar o zi în suflet fără tine,
Dar oriunde plecam
Tu mă cuprinzi și mai tare
Cu brațele-ți ce le iubeam
Iar acum mă strâng pân ce doare
poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre libertate, poezii despre jocuri sau poezii despre civilizație
Spiriduși și fulgi de zăpadă
Pe sub scârțâitul portiței
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se și ascunzându-se
unii de alții
ținându-se de mână și
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt
spiriduși aprind luminițe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorțeala nopții înghețate
și pâlpâie somnoroși
prin ninsoarea cernută
o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului
și scutură
praf de ninsoare
pe barba ninsă de vreme
a spiridușului
ce în palmă încălzește un licurici
pudrând-o cu fulgi rătăciți
luna e aruncată
de pe un acoperiș
de lopata unui spiriduș
harnic în miez de noapte -
încearcă să nu alunece prin aer,
dar nu se poate prinde
de nici un fulg de zăpadă
și abia pe gheața cerului
se poate opri
petalele înghețate
iau felinarul
prins în cuierul cerului
și îl poartă
pe sclipirea coarnelor de ren
luminându-le privirea
în care plutesc fulgi de nea
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre somn, poezii despre miezul nopții sau poezii despre licurici
Spre-o dimineață de toamnă
e rece, vântul bate cu toamna dinspre iarnă
o ușă la un balcon se deschide, încetișor
un cearceaf alb iese și se zbenguie
undeva o mână albă se întinde
mângâie un umăr
un zumzăit trezește așezarea, de blocuri
o ușă trântită se aude dispre scară, metalic
doi câini sar pe iarba încă verde, așteaptă
nu le pasă că-i frig afară
de sus cade o rază rece, după colț de ușă
îmi este frig în mine, mă înfășor prin geamuri
goale, fără perdele
singurul scaun din mine nu mă mai poate ține
este prea bătrân
vorbesc cu umbrele, le spun trecutul
ele mă întrebă urlând, ce-ai făcut din tine?
urc dealul vieții și dau peste ceea ce-am fost
un trup golit de suflet
desupra mea este o gaură imensă, în cer
din ea coboară frânghii pe care se cațără oameni
încă prea tineri
alt căine urlă cu botul ridicat, strigă-a-moarte
a căzut o frunză din greanga cerului, nu-i verde nici uscată
este mată ca sticla mea de geam
prin ea nu pot să văd afară, trupul mi-a rămas fără suflet
o sonerie de ceas sună și simt o mână caldă
cuprind trupul în brațe și mă scufund în el
fericit mă gândesc
a fost un vis urât, spre-o dimineață de toamnă
poezie de Viorel Muha (octombrie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre trup și suflet, poezii despre vorbire sau poezii despre trecut
Fulg înlăcrimat
... un puf alb jucăuș plutește zburdalnic, nesigur
se-ntoarce spre griul de vată în nuanța alburie,
iar pică și fuge cum flutur
ce nu are frunze de pomi, nici flori să-l îmbie...
dansând mai departe aproape că-l pierd, nu-l prefigur
și-odat' se reîntoarce, privirea mi-o scutur
că-ncep să-l iubesc că e singur, timid
înghețat de emoții, de frig
și-i plăpând
mai ușor ca un gând
care-mi zboară și el
și mă pierd eu acum, câte-un pic, un nițel
și-l revăd prea târziu, e căzut la pământ
de ani mulți și de grei
dintr-un om, de zăpadă de tată...
nu mai are avânt
și alerg să-l salvez, vreau să-l smulg;
da-i o lacrimă și-i alta, o una, sunt două, sau trei
și se-ntinde, dispare
pe-o petală uscată de floare...
lasă o pată...
A murit azi un fulg!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tată sau poezii despre salvare
Frumusețea și tristețea merg întotdeauna mână în mână. Natura a gândit că frumusețea este prea bogată pentru a merge de una singură prin viață, așa că i-a găsit un însoțitor.
citat din George MacDonald
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre tristețe, citate despre natură, citate despre frumusețe sau citate despre bogăție
Predispoziția la taină
Să mă condamn în turnuri de moschei
la tras de limbă clopote-ortodoxe
în timp ce-n gări sordide se tund chei
și restanțieri se-mbată trist prin boxe.
Să m-angajez la îngeri blonzi și bruni
pe post de recuperator de soartă
când pentru nunți găsești doar popi bătrâni
și câinii disperării-mi bat la poartă.
Dar vechiul gol tot scurmă ilicit
și-n suflet parcă port găleți cu smoală,
de-o viață tot încerc să ies din mit,
dar anticii regizori se răscoală.
Și-atunci mă plimb escamotând dureri,
ca un episcop într-o ocnă rece,
purtându-și facla marii lui tăceri
prin spațiile pustii prin care trece.
Nu mai visez decât un hoit suav,
tu nu-mi mai ești pe mintea mea stăpână
amfibiu timp, căzând în scâncet grav,
ca organistul beat ce dă din mână...
Pe sub pământ boierii merg la trap
spre sindrofii,-n conace în ruină,
dar servitori tot intră-ntr-un dulap
și ies în alte timpuri, fără vină.
Mai cade din poveste câte-un lord,
din anotimpuri cresc poteci de umbră,
acolo, sus, în far, bate-al meu cord,
rămas fără de mine-n noaptea sumbră.
Și peste toate umblă Dumnezeu,
papucii lui de pânză urlă-n stele,
doar singuri ei, arhanghelii de seu,
mai fumegă la gândul tainei mele.
poezie de Dragoș Niculescu din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tuns sau poezii despre tristețe
Mână, birjar
Țiganii cântă romanța
Unei femei ce-am iubit
Trezind în mine speranța
De ea când mi-am amintit
S-o mai iubesc e zadarnic
Acum atâta doar vreau
Să uit de chinul meu amarnic
Să hoinăresc și să beau
Mână birjar
Și du-mă-n noapte
Cât mai departe
Oriunde-ai vrea
Iubirea mea
E-o nebunie
Nici în beție
N-o pot uita
As vrea în goană
Să uit ce-i suferința
Și vechea rană
Să vindec cu-n pahar
Mână birjar
Și du-mă-n noapte
Cât mai departe
Oriunde-ai vrea
Mână birjar
Și du-mă-n noapte
Cât mai departe
Oriunde-ai vrea
Mână birjar.
cântec interpretat de Jean Moscopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre nebunie, poezii despre muzică sau poezii despre femei
Ding-dang
Mirat ești tu, fulg de zăpadă,
tu, bâlbâitule ce ești în aer!
Un simplu bot de miel și-atât
te poate despodobi
de geamul meu
prin care privind
visez visul.
Acum se încheie
următorul vers:
Tu, fulg de zăpadă
subțioară a frigului!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre visare, citate de Nichita Stănescu despre zăpadă, poezii despre versuri, citate de Nichita Stănescu despre versuri, citate de Nichita Stănescu despre poezie, poezii despre oi, citate de Nichita Stănescu despre oi, poezii despre aer sau citate de Nichita Stănescu despre aer