Fulg năuc
Fulg năuc ce te-ai desprins
Dintr-un nor alb și pufos
Și te crezi de neînvins
Că te uiți de sus în jos.
Tu privești cu aroganță
Spre sărman, spre venetic,
Că ai inima de gheață
Și nu-ți pasă de nimic.
Te rotești fără-ncetare
Și te lași purtat de vânt
Ești micuț, dar te dai mare
Când plutești peste pământ.
Dar fără să bagi de seamă,
Fulg de nea nesăbuit,
Ai căzut la mine-n palmă
Și pe dată te-ai topit.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre lăudăroșenie, poezii despre inimă, poezii despre gheață sau poezii despre alb
Citate similare
Cavalerul de Bâte (Sonet Tarot)
Ești îngâmfat și de nimic n-ai teamă,
Te crezi atrăgător, irezistibil,
La ce zic alții nici nu bagi de seamă
Fiindcă nimic nu-ți pare imposibil.
Nu stai pe loc, ci îți dorești schimbarea,
Că-n vene-ți curge sângele fierbinte,
Îți place riscul, îți asculți chemarea,
Privești cutezător doar înainte.
Însă atunci când te aprinzi prea iute,
Devii nesăbuit, gelos, nemernic,
Te cerți și spui cuvinte neplăcute
Și astfel vrei s-arăți că ești puternic.
Dar focul mic, care stăpân nu are,
Poate s-aprindă o pădure mare.
poezie de Octavian Cocoș (15 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre schimbare
- poezii despre păduri
- poezii despre imposibilitate
- poezii despre gelozie
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre devenire
Fulg de nea
Un fulg pe mână se așează
m-aș uita le el dar s-ar rușina,
s-ar înroși și poate s-ar salva
prin frig și prin ceața ce se lasă,
i-aș da drumul spre pământ
și ar cadra cu neaua din vânt,
prea rece pentru al ei suflet ardent
și ar deveni un fulg de nea dependent,
l-aș pune la loc rece departe de zăpadă
dar ar sta acolo doar pentru a frapa
cu frumusețea lui de fulg fără apă,
aliena privirile prin tot ceea ce făcea... epata,
am zis să-l strâng cât mai tare-n mână
să se stingă-n lacrimă de tine
s-o pot bea ca atunci sâ rămână
o viață-n suflet de mine,
dar... cineva m-a prins de mână
și mi-a spus să mai stau o clipă
de săptămănă... chiar de-o lună...
până ea singură se va topi
într-o fată cu trăsături de zână..
poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre rușine, poezii despre roșu, poezii despre frumusețe sau poezii despre apă
Fulg
de sus din munți, din văi, din lacuri glaciare
infime sclipiri din ape, spre cer s-au ridicat
și-ncet s-au așezat pe înalte ceruri, în apă pură
dar de iarnă, ca pentru pământ să fie dat
și-n Decembrie nourul format în a sa ființă
în fulgere și încărcări de energii, el a creat
cătând în jos cu a sa lumină, el să trimită
fulgi de nea curați, născuți în puf de alb
spre lume el drumul încet, sculptat și-a dat
el singur, fulgul tău, prin cețuri, încet s-a arătat
spre a ta fereastră și-a ei lumină, ca să sclipească
ca chipul tău zeiesc, să-l vadă îngerește întruchipat
în fereastră, tristă, tu stai și-n sus a ta privire
privești fulgul tău când vezi că vine și tresari
simțind atunci că el spre tine vine a bucurie
trimis de cel ce te iubește, și-n vise, drept dar
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre văi
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sculptură
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În viscol de nimic
Te învălui într-un nimic
Necunoscut măcar vreun pic.
Incerc să-l pătrund curios
Rămân fulgi din tine pe jos
Și îi culeg să-i plămădesc
Și în mâini iar mi se topesc
În acest nimic misterios
Dezvelit în fulg cu fulg, focos
Și-n nea tu dezbrăcându-l
Sărut cu sărut tandru topit
Lasă-mă să albăstresc nimicul
In Edenul din fulgi ivit
Ca ghiocei roșii-n zăpezi
Ce tu mi le lași și pleci
Prin ninsori căzute reci
Inimii ce-n viscol n-o vezi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre sărut, poezii despre rai, poezii despre ninsoare, poezii despre mâini, poezii despre ghiocei sau poezii despre albastru
Și eu...
Se-așterne seara liniștită pe obrazul meu
Și tu te-așterni ușor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îți simt sărutul acrișor.
Dar tu privești cumva din hăul inimii mele
Pe care-l lași mereu când din vis îmi pleci,
Îți simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până și visele fără tine par mereu mai reci.
Și eu, eu te aștept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ține în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.
poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre prăpăstii, poezii despre furnici sau poezii despre dor
În sufletul meu tu te-ai topit
Ție am să-ți fac o poezie,
Să-ți țină de cald când e frig,
Te voi aștepta o veșnicie,
Dar vreau să m-auzi când strig.
Ești în al meu suflet și în buzunar,
Port încă sărutul tău, pasional,
Iar când în brațe de m-ai strânge doar,
Chiar de-aș fi foc, tu ai fi al mării val.
Cred că-n sufletul meu tu te-ai topit
Și vreau să fii cu mine și în alte vieți,
Stau lângă tine și am ațipit,
Atâtea seri și-atâtea dimineți.
Atunci când te simt aș vrea să taci,
Că la tine e mare cuvântul
Ș-apoi să zbori pe sus dibaci,
Dar tot mai bine-i jos s-atingi pământul.
Tu vrei să zbori cu mine către lună,
Ca să lăsăm această lume sumbră,
Dar tu ești vânt, iar eu frunzele ce sună,
Când vom zbura vom fi aceiași umbră.
poezie de Eugenia Calancea (12 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre poezie
Când viața lor de viața ta se leagă
Când viața lor de viața ta se leagă
și când privești spre ei, te vezi pe tine,
mai mult de-atât nu ești, și nu-ți convine
că ochii văd în sinea-ți lumea-ntreagă.
Privești în jos, în sus, și ți-e rușine
ca unui dumnezeu lipsit de vlagă,
și-ai vrea să uiți că vântul îi propagă
spre mintea ta retrasă-n vizuine.
Din glas dement se-ascunde-n timbru dorul
ca frunza verde-n toamnele barbare,
și-arunci în ei durerea cu piciorul
deși îi simți, îi crezi, și-atunci te doare,
cum taurul răpune matadorul
și-odat' cu el și animalul moare.
sonet de Ionuț Popa (14 noiembrie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre toamnă, poezii despre tauri, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
În rău și-n bine
Ce să fie viața mea?
Dansul unui fulg de nea?
Lacrimă-nghețată-n vânt
și căzută pe pământ?
Picătură de sudoare,
o scăpare muritoare
dacă este viața mea,
ai să vrei să uiți de ea,
nimic să nu-ți dea de veste
că am fost greșeala Ta;
căci - înaripat - și gândul
are un călău: cuvântul.
Orice-ar fi, privind spre soare,
cu pământul sub picioare,
ascunzându-te de mine
ca un păpușar pe sine,
Te-am trăit în rău și-n bine,
trăgând miile de fire
ce mă leagă acum de Tine...
Nu eu mor, Tu mori prin mine!
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre teatrul de păpuși, poezii despre gânduri, poezii despre greșeli, poezii despre dans sau poezii despre cuvinte
Mandolinate
Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea din apus.
De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!
Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.
Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus
Dar ceasul cel
Fatal veni
Ea râse, el
Îngălbeni:
S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El spre apus
II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!
III
Eu știu cât sânt
De efemer
Un fulg în vânt
Dar până pier,
Vreau să te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar să zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț
Tu numai cum
Știi să zâmbești!
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre zâmbet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre nebunie sau poezii despre iubire
Fulg de dor
Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare?
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.
A stat apoi un timp pe fața ta,
când ai ieșit din apa înspumată,
dar a plecat s-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.
S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.
Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neștire.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre trecut
Fulg de dor
Un fulg de nea îmi cade pe obraz,
de unde îl aduce vântul oare?
poate a fost cândva într-un talaz
ce s-a lovit de umbra-ți visătoare.
A stat apoi un timp pe fața ta,
când ai ieșit din apa înspumată,
dar a plecat să-ajungă la o stea
ce strălucea pe bolta dantelată.
S-a rătăcit în geana unui nor,
întins pe gândurile mele toate,
dar gerul l-a făcut un fulg de dor
cu aripile-ntinse retezate.
Când a căzut era doar un sărut
al dragostei rămasă-n amintire
pe neuitate visuri din trecut
ce m-asaltează zilnic în neștire.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O viață
Când m-am născut, nimeni nu m-a-ntrebat dacă doresc
Pe un pământ să stau o viață, sau dacă vreau ca să trăiesc
Ci pur și simplu m-am născut, într-un pătuț micuț
Fără să pot să mă gândesc, de ce chiar eu azi m-am născut?...
Când am crescut, nu mă gândeam la "ce va fi și mâine"...
Ci, mai inocent, în tot ce încercam să fac, să încropesc
Mă avântam în viață, neștiutor și fără nicio frică
Crezând că totu-mi aparține, și-n tot mă regăsesc!
Visând spre veșnicie, gonind sălbatic printre lumi
Scăldat în grația divină a celei mai frumoase pe pământ
Mă înălțam până la ceruri, ca să revin apoi tot frânt
Și să renasc în tine, din dragostea-ți curată!
Nu pot să cred că nu mai ești, și strig în inima-mi străpunsă
De dorul tău din nou mă prăbușesc, în agonia-mi cruntă
Încerc din aripi să mă-nalț, din răsputeri, nu vreau să cad
Dar tot mai jos mă lași purtat, te uiți la min' și nu îți pasă.
Și am căzut. Trezit în amorțeală, crezând că-s mort,
Vroiam să aud a tale șoapte, să cred iubirea ce ți-o port.
Abia acum am realizat, un amănunt ce clar că mi-a scăpat
Degeaba încercam să zbor, căci aripile... tu le-ai furat!
Râdeai, crezând că voi rămâne jos, zdrobit și fără de putere
Te îndoiai de-ele mele încercări, gândeai că-s fără vlagă...
Și totuși, e crunt când cineva te-nșeală, dar mult mai cruntă pare
Propria-ți înșelare, căci m-ai văzut puternic, cu mult mai sus, în zare...
poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre viitor, poezii despre prezent sau poezii despre inocență
Tu...
iarna plânge șuvoi de sus
e seară...
un răzleț mănunchi de picuri
îndrăznește
în geam doar bate
în rânduri mici ca soldăței
în mantii albe curg
de sus...
alunecă lumina cerului
în plete fulguite,
aer suflat din norduri
de gheață
spațiul rarefiat în sărutări de pleaope
depune închis spre pământ
flori de suflete ce îngheață
tu, iubire,
alergi în alb văzduh
tresari în vânt de bucurii
așterni chipul tău
pe urmele lăsate de zăpadă
și buzele tale le închipui pași de fulg
în iarna ce se-ntoarce.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre păr
Atât de albă
Tu-mi înfloriseși într-un gând,
Eu ți-ncolțisem în priviri,
Și ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.
Erai atât de albă, tu,
Și la-nceputul vieții eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu
În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălțau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Și-n cântece de ciocârlii.
Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori
Farmecul iernii
Cât de alb este întinsul și copacii cât alb poartă!
Printre ramurile goale flori de gheață se arată
Și în liniștea deplină, sub privirea mea mirată,
Văd că iarna-i veșnicie și că totul este artă.
Mă afund, intru năvalnic prin zăpada argintată.
Toată zarea-i veselie, chipul zâmbetul îmi poartă,
Soarele, de sus, șăgalnic, raze mii ar vrea să-mpartă
Și natura, dintr-o dată, doar de alb e-nconjurată.
Ce e mai frumos ca iarna, când lași grijile deoparte,
Când lași albul să te prindă și un chiot să îți scape?
În al iernii, fulg-cetate, lacrimi, doruri sunt departe....
Ce e mai frumos ca iarna, când simți cerul mai aproape,
Când uiți vorbele mărunte și iubirile deșarte
Și simți fulg ușor pe buze ori sărutul său pe pleoape?
sonet de Vera Craciun din Aproape de cer (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Vera Craciun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă sau poezii despre natură
Tu ești Domnul meu
Ești ruga purtată pe aripi de vânt
Ești soare în ceruri și jos pe pământ
Ești pâinea vieții, ești pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit și înfrânt
O rugă se-nalță și zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.
Ești inima toată, ești viața din ea
Tu, Doamne Isuse, ești dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.
Tu ești Domnul meu
Tu ești Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e ușor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Ești Tu, Domnul meu.
Tu ești Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Ești Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere sau poezii despre pâine
Cum ești tu!
Cu inima arsă, de șoaptele fierbinți
Te cred pe cuvânt, dar știu că poți să minți!
M-ai fermecat, cu zâmbetul tău!
Gurii tale, nimic nu-i trebuiește, chiar nimic!
Și cât sunt eu de mare,
Mă ai la degetul tău mic!
Fără de sandale,
Mă plimb pe nisip, pe nisipul moale!
Fără tine!
Atât de simplu, tu spui nu!
Mă lași, pleci! Chiar pleci?
Nu știu când glumești!
Nu știu când greșești!
De ce mă lași?
Adun nisip în palmă
Făcând câțiva pași!
Spre tine vin, cu visele mele!
De mână te țin!
Pe-o cărare mică, dar plină de stele!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre încălțăminte, poezii despre umor, poezii despre stele, poezii despre plimbare sau poezii despre minciună
Avionul
Ai aripi de vultur și-ți place să zbori
Că-i vară sau iarnă te plimbi printre nori
Aproape ți-e cerul albastru de sus
Iubești răsăritul, ești trist la apus.
Ești iute ca vântul cel veșnic grăbit
Sclipești ca un fulger din neguri ieșit
Și ca o săgeată în aer te-nfigi
Alergi ca la curse când vrei să câștigi.
Ți-e mare curajul să zbori în văzduh
Privești omenirea de parcă ești duh
Și munții semeți te salută voios,
Iar marea înspumată te-admiră de jos.
Dar oricât de mândru și liber te crezi
Mai vine și vremea să aterizezi,
Căci chiar dacă-n aer ești plin de avânt
Când n-ai combustibil revii pe Pământ.
poezie de Octavian Cocoș (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre nori sau poezii despre mândrie
Ciclul vieții
Ești gârbovit și mergi împiedicat,
Ai chip de ceară, glasul te-a lăsat,
Respiri cu greu și ești un pic senil,
Nu crede nimeni că ai fost copil.
Dar te-ai jucat și tu și ai zburdat,
De tot ce e în jur te-ai bucurat,
Lipsit de griji, cu ochi senini râdeai,
Când mama te certa te întristai...
Iar anii au trecut și, negreșit,
Ai fost flăcău și te-ai îndrăgostit,
Ai fremătat de doruri mii și mii,
Și ai avut la rândul tău copii.
Când au crescut, și-au luat în lume-avânt,
C-așa e legea firii pe pământ,
Și ai ajuns bunic, cu mulți nepoți,
Și rând pe rând te-ai ocupat de toți.
Azi ești bătrân, slăbit și inutil,
Însă ai fost și tu cândva copil,
Ai chip de ceară, ceasul ți-a sosit,
Dar ai fost tânăr, chipeș, fericit.
poezie de Octavian Cocoș (15 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre promisiuni, poezii despre mamă, poezii despre legi sau poezii despre jocuri
Fără nume, fără cuvinte, fără amic...
Tu nu ai luptat de frică să nu câștigi
ai preferat să te faci nevăzut
într-o lume în care poți să învingi
tu ai rămas cel mai tăcut...
Tu nu ai plâns de frică să pari slab
Căldura ta emană fulgi de iarnă,
În frigul pe care tu l-ai creat
Acum te văd, aluneci pe a mea palmă
Tu ai râs în hohote ținând o ea de mână
Tu, cel ce vrei să pari fericit fără nimic...
Sau poate ai... Acum poate ai totul
dar eu nu am nici măcar amic...
Tu nu ești cel ce ești,
Tu ești un fulg de om
azi topit în inima mea
Pentru că eu nu am știut să fiu așa ca tine
Pentru ca
Eu, nu am stiut sa am rabdare
poezie de Anna Panovici din Clipe
Adăugat de Anyella
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre superlative, poezii despre râs, poezii despre prietenie sau poezii despre plâns