Ucide-mă iar
A înghețat întunericul în această noapte
doar aburii calzi mai acoperă cristalele
s-au revărsat apele de pe Styx
și negrul s-a lăsat în lichid închis
esența nocturnă e străpunsă de pumnale
gheare sclipitoare ce aduc cerul mai aproape
stele albe se privesc ca prin oglindă
văzându-și ochii noi și reci care stau la pândă,
cum umbrele se întind strivindu-le imaginea plăpândă.
În diamante carbonizate degete fine încearcă
iar și iar să spargă pereții ce nici nu vor a se clinti
până când stigmatizate se opresc să guste durerea,
dovada incontestabilă că încă mai sunt vii, dureros de vii
carcasa își cere dreptul la viață, înfometată și însetată
incapabilă să se adapteze, inexistența să o savureze
scurgându-i-se prin vene ca un elixir iar fibrele să-i fie hrănite,
sleită însă de ultimele puteri se prăbușește inertă
când nectarul izbăvitor curge prin ea însăși.
Ce înseamnă o mână fără de întreg
sacrificiul unei părți pentru ca existența să continue
Nesătui dinții rup pielea, macină prin mușchii morți
oprindu-se la fel de înfometați într-un zid de oase
halucinațiile au încetat pentru ca ochii să vadă cu claritate realul
artere secționate, sângele țâșnind din fiecare celulă.
Gura acum însetată tânjește după lichidul pierdut
căci conștiința rămâne trează până la ultima picătură
străpunsă până în adâncuri de o acută durere a necesității.
În jurul ei fluidul cald își topește o posibilă scăpare
dar e prea târziu pentru acest trup învăluit în negru.
Dezbrăcat de material sufletul încearcă să se înalțe
izbindu-se cu furie de propria imagine adormită
totuși oglinzile îl reflectă mereu înapoi în închisoarea imaterialului.
Deși vechile dorințe au încetat, o nouă durere metafizică
îl cuprinde, limitarea îl sugrumă pentru eternitate
orb la tot ce-l înconjoară, doar sângele mai sclipește
Păstrat și el pentru veșnicie, ca sufletul în el să se înfigă
iar cenușa-i inexistentă să vadă lumina zilei.
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre durere
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
- poezii despre imagine
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
Citate similare
La urmă urmei, orice femeie se bucură să mai întârzie în anii frumuseții, iar dacă oglinzile nu o mint, ar fi preferat să mintă ea ochii celor care o privesc. Să fie alții o oglindă mai blândă, pentru ea, și să nu îi reflecte realitatea. Poate că cei mai frumoși ani ascund cele mai frumoase amintiri, iar eu vreau să se vadă asta. Vreau să se vadă că încă mai întârzii în anii mei cei mai frumoși, vreau ca o lume întreagă să vadă că, odată cu amintirile, anii se instalează în corpul nostru, în inima noastră, în ochii noștri, că nu sunt doar niște musafiri în treacăt prin biografia noastră, și că te poți păstra tânăr încă multă vreme. Asta, dacă nu lași pe alții să-ți fure anii.
Doina Postolachi în Maeștri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre frumusețe
- citate despre timp
- citate despre superlative
- citate despre amintiri
- citate despre tinerețe
- citate despre realitate
- citate despre ochi
- citate despre minciună
- citate despre inimă
Simplă credință
Azi noapte m-am gândit la noi, și cerul luminat de stele
Făcea ca valurile mării venind din larg învolburate,
Să vadă cât de tristă sunt și cât de mult privesc spre ele
Și încă te aștept să vii pe o corabie cu pânze albe și curate.
De mult nu te-am văzut iubite și-un dor de tine mă omoară
Și-aș vrea între pământ și cer o scară să-mpletesc din vers,
Facându-mă să cred că vii iar gându-acesta mă-nfioară
Eu neavând ce să-ți ofer decât iubire sau, pe mine mai ales.
Simpla credință-ntr-o iubire ce nu se va sfârși vreodată
Este dovada că prin gânduri tu vii cu fiecare val,
Iar universul nu-mi va cere pentru iubire nici-o plată
Lasându-mă să te aștept mereu, aici la margine de mal.
De mult n-am mai văzut iubite un soare-n dulce răsărit
Cu pescăruși zburând în stoluri veniți acum din largul mării,
Și parcă-n flăcări ochii mei pe tine-acolo te-au zărit
Făcându-mă să cred de-a pururi în veșnicia depărtării.
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre plată, poezii despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ger, poezii despre zile, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre plâns, poezii despre gânduri sau poezii despre flori
(Pi)Erotic
Cum se poate cineva opri din a cugeta
La singurul lucru la care poate reflecta?
M-ai întrebat asta, acum multă vreme,
Iar eu nu ți-am răspuns, și-am ajuns la fel...
În mod ironic, fix tu, Columbiță nedumerită,
Ai plecat atunci grăbită, lăsând în urmă,
O umbră a unui fals iubit cu inima rănită.
Frigea carnea pe mine pentru ce-am făcut;
Pentru felul-n care m-am pierdut în regres,
Încercând să-mi satisfac setea de succes.
Iar acum îmi curge doar sângele de drac
Prin mâinile-necate-n stacojiul lac de vene.
Nu mă înțelege greșit, încă n-am un răspuns,
Știi că somnu-mi se ascunde când sunt stresat.
Plus că sunt străpuns, fiindcă ai îndesat
Atâtea pumnale făurite-n amarul adunat.
Fără odihnă... să mai gândesc eu la soluții?!
Am întrebat un prieten, știi că ne aud pereții.
M-am apropiat de urechea lor cu pretenții
Și-un Mefistofelic răspuns mi-au dat într-un final.
Dar aproape că m-au și judecat mortal,
Fiindcă m-au sufocat pentru bunele intenții...
Așa e când te joci cu lumea aceasta nevăzută,
Neavând niciun habar la ce să te aștepți...
Foarte mulți sfârșesc precum oamenii beți,
Euforizați fiind, de ceea ce vor să conducă.
Sigur, acum pare amuzant, uitându-mă-n urmă,
Dar cu inima în mâna, îți jur că eram terifiat!
Mă gândeam însă dacă au să te ajungă,
Pentru că eu unul am cerut să fiu iertat.
In definitiv, era de fapt întrebarea ta,
Iar imaginea-ți e acum ca un blestem.
Nu aș fi vrut neapărat să suferi un chin etern,
Chiar dacă eu scăpam basma curată...
Oricum blestemul îl iau cu mine-n moarte,
Așa m-a informat cel care mi-a răspuns.
Tot el mi-a mai spus și că se poate,
Să mai plătesc și-un suflet drept ramburs.
Nici nu știu sigur dacă merită să te iubesc...
Stau și mă gândesc, oare câte reușesc,
Sau măcar încerc, chiar dacă nu izbutesc,
Merită dragostea pe care nu mi-o-mpărtășești?!
Mi-am pierdut speranța-n negrul inimii tale,
Ajungând până și sufletul să îmi vând;
Și acum sunt resemnat cu gândul ce doare:
Că dragostea ta pentru mine nici nu s-a născut.
Tot continui să mă gândesc la vocea ta
Și la chipul tău vopsit în falsitatea sa...
Rămân în schimb cu zâmbetul pe buze,
Pentru că ce sunteți voi de fapt? Simple muze...
Nu o să câștigați niciodată lupta cu un artist,
Care învinge până și diavolul c-o urmă de pix.
Ce ai mai vrea să îți răspund la întrebare...
Dar vreau cu nerăbdare și eu să te blestem,
Să te gandșeti mereu la mine și să mă visezi;
Să înnebunești ca mine, în seara în care,
Am căutat și în iad satisfacție să îți ofer!
Trage cortina, Columbița mea iubită,
Căci aud mii de aplauze, cum mă invită,
Să urc pentru ultima oară pe scena vieții,
Pentru a-mi plăti acele vechi pretenții.
Să te uiți în suflet, pentru că-ți voi lăsa pe veci,
Imaginea cu care să te îneci, în eternitate...
Și-un strigăt de disperare, în flăcări numărate,
Pentru fiecare faptă pe care ai ales s-o negi.
Am să îți sting soarele, poate permanent,
Aducând noaptea, din infern, peste vitalitate.
S-a terminat spectacolul, fug după răspunsul,
Pe care îl vei afla doar între viață și moarte...
poezie de George Roșca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre inimă, poezii despre iad sau poezii despre draci
Mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ți-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îți imaginezi tu,
e înalt și mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi și noapte
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.
cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre seară, poezii despre mândrie sau poezii despre imaginație
Acoperire
stau goi la marginea stâncii
tot ce bem, tot ce scoatem din noi
la drept vorbind nu înseamnă prea mult
doar ceea ce e ascuns înseamnă ceva
dar poeții nu știu acest lucru
poate îl știu psihiatrii în halate albe
poate Iisus în cearceaful său de lumină
dar înainte de a mă împinge acolo încă
voi fi în stare să scriu ceva măr copac
măr pară și scrânciob lumina nu curge
lumina este iar ce e înăuntru e viață
mă întreabă ce e de făcut răspund da
pentru a nu o răni poți să-i scrii
ai un picior în izvorul întunecat
cu al doilea calci trotuarul gri și bați
ritmul iar colecționarea zilelor tăcerii
a încetat să mai fie atât de importantă
că poți să pierzi ceva și poți ceva să câștigi
ce-ai câștigat? Dacă este adevărat
și nu o înșelătorie în care pășești cu încredere
poate îl întrebi pe Iisus sau pe Dumnezeu de ce
dar această întrebare își pierde importanța în perspectiva
a ceea ce este
că ai scris cândva pe piele și acum curgi
sub apă în apă ai devenit pește înotător
concomitent la suprafață și în adâncuri
și pământul solid nu-l pierzi de sub picioare
din tine se revarsă întunericul pe stradă
în băltoace
pierzându-te pe tine te-ai câștigat pe tine
din tine se revarsă întuneric profund
peste oameni zâmbitori cu umbrele
și doar uneori doar uneori
se strecoară câte un porumbel
poezie de Michal Pietniewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre înot, poezii despre încredere, poezii despre zâmbet sau poezii despre tăcere
Sfârșitul fanteziei
Trupul nu va mai începe nimic. Atingându-i globurile ochilor,
poți simți că până și o movilă de pământ este mai vie,
că nici pământul, chiar în zori, nu-i atât de tăcut.
Iar un cadavru nu este decât rămășița unor prea multe treziri.
Noi avem doar acestă putere: de-a începe
fiecare zi a vieții înaintea pământului,
sub cerul tăcut în așteptarea unei treziri.
Rămâi uimit văzând în zori atâta trudă;
prin trezirea în trezire se face o muncă.
Dar noi trăim doar pentru a ne înfiora
de ceea ce trebuie să facem și pentru a trezi încă o dată țărâna.
Asta se întâmplă din când în când.
Apoi totul se liniștește, împreună cu noi.
Dacă la atingerea acelui chip mâna n-ar tremura
dacă mâna vie s-ar simți plină de viață atingând acea mână
dacă-i adevărat că răceala aceea e doar răceala
pământului, înghețat în zori,
poate ar exista o trezire, iar lucrurile amorțite-n tăcerea
zorilor de zi vor vorbi din nou. Dar mâna mea
tremură, iar din toate lucrurile care există se aseamănă c-o mână
care nu se mișcă.
Alte dăți, trezirea în zorii zilei
era o durere seacă, o lacrimă de lumină,
o eliberare. Cuvântul, meschin,
al pământului a fost vesel doar pentru un scurt moment; apoi
a muri însemna reîntoarcere acolo. Acum, trupul în așteptare
e ceea ce-a rămas după prea multe treziri; nu va reveni pe pământ.
Ele nici măcar nu pomenesc despre asta, buzele încremenite.
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre dimineață, poezii despre vorbire sau poezii despre muncă
Sonetul 43
Cu cât țin ochii-nchiși, cu-atât ei văd mai bine
Pentru că ziua-ntreagă se uită la prostii,
Dar noaptea când visez, ei te privesc pe tine
Și-n beznă ard puternic, și ard în beznă vii.
Iar tu cu umbra ta ce umbre luminează,
Poți cu a sa esență spectacol să oferi,
Căci cu lumina ei ziua o eclipsează
Și ochilor ce nu văd ea le redă vederi.
Cum aș putea să spun c-am ochi blagosloviți
Atunci când te privesc doar ziua la lumină
Când tu în toiul nopții o umbră îmi trimiți
Prin somn, pe ochii orbi să se așeze-n tihnă.
Și ziua-mi va fi noapte până te voi vedea,
Iar noaptea va fi zi când te visez în ea.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de William Shakespeare despre lumină, citate de William Shakespeare despre noapte, poezii despre visare, citate de William Shakespeare despre visare, poezii despre somn, citate de William Shakespeare despre somn, poezii despre prostie, citate de William Shakespeare despre prostie sau poezii despre miezul nopții
După care vis să mă trezesc?
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
după visul în care
stelele par a fi
încercările creatorului
de a reda vederea
unui întuneric orb?
după visul în care
durerea palpită
ca un gând abandonat
în neant
iar eu încerc să-mi chem
gândul înapoi
pentru a învinge durerea
prin cuvânt?
după visul în care adevărata iubire
începe cu lacrimi vărsate
pe altarul singurătății?
după visul în care
săruturile tremură ca niște frunze
în bătaia vântului uitării
iar umbrele fug în toate direcțiile
de frica unei îmbrățișări?
după visul în care
unii oameni ridică statui
alții le dărâmă
dar prea puțini reușesc
să le readucă la viață?
după visul în care
apa de ploaie se rupe
la nașterea curcubeului
iar noi ne privim chipul
îmbătrânit în bălți?
după visul în care
te scufunzi în propria suferință
pentru a găsi o perlă născută
dintr-un fir de nimic
o poezie pe care nimeni
nu o mai poartă
ca amuletă de protecție
noroc și nemurire?
spune-mi tu, celălalt eu
al celeilalte lumi
pe care o port pe umerii
de Atlas al zădărniciei
după care vis să mă trezesc
pentru a fi mai aproape
de Dumnezeu?
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vânt, poezii despre victorie, poezii despre uitare sau poezii despre sărut
Ai să mă poți ierta, că te iubesc până la sfârșitul acestei nopți
și mai departe,
prin timp,
până când lumina ți se va așeza pe mâini?
Ai să mă ierți,
că locuiesc în partea cea mai întunecată a ființei tale
acolo unde strigătele sunt vii
acolo unde toți demonii își leagă umbrele?
Ai să mă ierți,
că n-am să deschid fereastra,
și n-am să mai plec din camera ta,
acolo unde am îngenuncheat după toate războaiele,
acolo unde mi-am ascuns durerile fiecărei treceri?
Ai să mă ierți?
Ai să mă ierți,
că nu vreau să te las, în mijlocul acestei vieți, fără să guști adevărul până la ultima firimitură
și lumina să îți adoarmă pe piept?
Ai să mă ierți,
că nu pot altfel, că singurul drum pe care îl văd trece prin sufletul tău,
acolo unde voi sta pentru cât mi-a mai rămas?
Oare, ai să mă ierți?
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre superlative
Ca între Tată și Fiu
astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între Tată și Fiu
nu o să întreb nimic
despre cei care se vând pentru
câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și că
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
să stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima
ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua aceea
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga să ai grijă de noi
cu siguranță sufletul e în mâinile tale
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au trecut pe aici
e târziu
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveți să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre tată, poezii despre moarte sau poezii despre siguranță
Frumusețea exterioară este partea vizibilă a frumuseții interioare. Și ea se manifestă prin lumina care iese din ochii fiecăruia. Nu are de a face dacă persoana e prost îmbrăcată, dacă nu respectă canoanele eleganței sau dacă nici măcar nu se sinchisește de părerea celor care îi stau în preajmă. Ochii sunt oglinda sufletului și reflectă tot ce pare a fi ascuns. Dar, dincolo de puterea de a străluci, ochii mai au o virtute: sunt o oglindă. Și reflectă pe cine îi admiră. Astfel, dacă sufletul celui care observă este întunecat, el își va vedea întotdeauna propria urâțenie. Deoarece, ca orice oglindă, ochii înapoiază fiecăruia dintre noi imaginea propriului nostru chip.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre lumină, citate despre întuneric, citate despre urâțenie, citate despre prostie, citate despre imagine sau citate despre admirație
Unui înger
Te-ai adus departe printre stele,
Tu, înger blând fără de vină,
Ești pentru țară un erou.
Acum tu ne privești din cruce,
Iar țara noastră va renaște din cenușă.
Ce crud a fost, Liana al tău destin!
Și Dumnezeu a vrut ca să te cheme,
Ți-ai apărat cu demnitate tricolorul,
Cu sufletul ți-ai apărat poporul,
Iar pentru țară te-ai jertfit ca un martir.
De ce te-au judecat prea crunt călăii?!
Când tu aveai o viață de trăit...
În apele învolburate și meschine
Te-ai avântat, Liana și-ai pierit...
De ce atâta groază pentru tine?!
Eroii toți prin noi or să trăiască,
Să ne amintim de ei cu demnitate,
Prin cuget și simțiri să ne unească,
În viață, până dincolo de moarte;
Călăii vinovați cu viața să plătească.
Nici lacrimi nu-s, eroii să ni-i plângem,
Prin săli de tribunale alergăm,
Dosare prăfuite sunt neluate-n seamă,
Iar pe obraz mai arde o lacrimă de mamă...
Dar din acestea toate nimic nu învățăm.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre eroism sau poezii despre îngeri
* * *
Azi... privirea Ta îmi,, spală" lacrima
Și nu-i târziu, târziu am fost doar Eu
Și Tu doar Tu... așteptarea... mea
În viața mea ce-o credeam trecută!
Și în priviri mă regăsesc o clipă
Și toată clipa fă-mi-o înc'-o viață
Și viața toată înc'-o dimineață
O lacrimă să-mi fie fericirea ta!
Iar ochii tăi să-mi fie poartă descuiată
Să trec prin ea vibrând de mulțumire
Să gust ce m-am mai gustat demult
Să reușesc să pot să am... putere!
Putere când o pierdusem toată,
Când totul părea că-i doar fum,
Aprinde-mă dintr-o scântei acum
Și am să ard doar pentru tine-n veac!
Și veacul fă-mi-l nemurire-n... suflet
Iar Eu cerul pentru tine să-l deschid
Tu fereastră către-o altă lume, iar...
Iar Eu un Tot trăind doar pentru tine!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre fum sau poezii despre fericire
Colivia de aur
stă în sânul familiei albe de hulubi
crește alături de toți ai săi și învață zborul
și zboară și zboară până într-o zi când
e prea târziu să mai dea înapoi îi venise pofta să se mute
s-ar crede că poate într-un alt cuib mai încăpător
de fapt fără să știe de ce tânjește după o colivie de aur
pe care n-o vede prin ușița întredeschisă înfiptă în umerii ornați cu un guler alb de dantelă și ocupată
de un cap de femeie cu ochii larg deschiși spre o zare nevăzută
și atunci chiar nu e nevoie să fie cineva de față
să vadă foirea din lăuntrul unei fețe îngălbenite
ce-și dorește scăpare la dusul acesta de o groază de ani
în timp ce degetele mâinii atârnă
neputincioase să se mai roage dar nu neapărat
să-i ducă ultimul gând la tăiere când își va vedea
nu cu zăbrelele retina împotmolită în ceață
ci cu ochii aproape orbi deveniți ai celeilalte lumi
unde lumina pătrunde neluminoasă dar pătrunde
nu mă îndoiesc o clipă că în capul hulubului
se întâmplă același lucru
puține sunt lucrurile pe care în zborul lui nu le-a văzut
dar cum nu știe dacă proprietarul din colivia de aur îl tolerează
mai bine zboară deasupra altor colivii
poate va găsi
una liberă să fie numai a sa
sau poate chiar pe cea pe care n-a părăsit-o niciodată
pentru că aici
se crede că s-ar termina întreaga lume
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre porumbei, poezii despre alb, poezii despre poftă sau poezii despre mâini
Ultima fotografie
În ultima fotografie îți treceai ușor
mâna prin părul proaspăt sărutat
de o adiere dintr-un ecou târziu
al întâlnirii noastre.
Zâmbeai ca la o altă amintire dintr-un
vis în care alergam până la noi
și înapoi - și tu ajungeai mereu înaintea mea-
apoi ție îți creștea copilăria din ochi,
iar eu îmbătrâneam până la umerii tăi
umbriți de două bretele
prin care te scurgeai până în sângele meu
obosit de vreme.
Și totuși mi se părea că în fotografie uitaseși
să-mi spui că nu poți
să dormi bine
fără noi.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre fotografie, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
O mână, Dumnezee
mi-ai cerut să Te las să mă ții de mână
și eu Te-am lăsat iar Tu
m-ai așezat
pe prima treaptă a scării de argint întinsă
până în nimicul nopții
dar câte stele încăpeau pe cerul negru
ca de pe o broboadă cadeau
să încolțească
semințele liniștii
peste umbrele treptelor întipărite
pe cele zece degete de la picioare
tu povesteai despre un pescar din împrejurimi
ce culegea cu mâna din stele
fosforescentă lumina
după care am închis fereastra
și am deschis o parte din mine
pipăiam cu ochii încăperea să-mi întipăresc
făptura
și n-a fost vis dimineața
prin rana mea trecuse
vindecătoare o mână, Dumnezee
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pescuit
Dragostea de mamă
Prin ceața nopții, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind orașul Nazaret din somnul dulce...
În brațele mamei El doarme adânc, liniștit
La pieptul Mariei Isus, Copilașul Preasfânt
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...
Un vis frumos își deșira prin străveziu lumina
Rostogolind ușor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingășie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor... și-n cânt de păsărele...
Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Și se renasc iar doruri... în sufletul străpuns...
... Iar slovele acelea... ca o sabie îi ating...
Inima de mamă... și tot mai dureros se-înfig...
... El doar zâmbește... și nu-i dă niciun răspuns.
Ea îi mângâie fața și-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
Ce taine El oare-i ascunde în surâsul divin
În zâmbetul blând și curat ca mireasma de crin
De vise purtat prin farmecul plin de iubiri.
Păzește-l, Maria, Dumnezeu ți l-a dat ca să-l crești
Căci în Ființa Lui... cerul la noi se coboară...
Din slavă a venit... lăsând oștiri îngerești
Să meargă prin spinii aprinși și dureri sufletești
Să strângă lumea la piept... și pe cruce să moară.
Dormi, copilaș plăpând, scăldat în dor și gingășii
Veghează-i, mamă, visele... și somnul dulce...
Căci amprenta mâinii tale rămâne în veșnicii
Și va străluci mereu în zâmbet de copii...
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...
poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă
Legea și Viața veșnică
Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți să fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
Să putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici să fim
Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost
De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata să ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința
Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem să fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre nuntă, poezii despre legi sau poezii despre Iisus Hristos
Nostalgie funebră
Prin moartele scânduri ce stau de strajă
Aș vrea să te mai văd mergând prin cimitir
Să îți mai văd ochii cum mă privesc cu teamă
Iar după să dispari ca prin delir.
Ce opere, ce cantece regale?
Doar vocea ta mă-ncântă când o ascult
Ce îngeri care cântă lin la harpe?
Vreau să mai văd corbii din urma ta cântând.
Să bată clopotele să îți anunțe sosirea
Iar preoți să citească-n urma ta
Să arda candeli pe uitatele morminte
Să-ți amintești că tu ai fost a mea.
Și să dansăm în marea mascaradă
Creată pentru noi de ingerii din iad
Să zboare lângă noi roiuri de fluturi
Ce se transformă-n scrum și cad.
Dar nimeni nu va ști această noapte
V-om dispărea ca vorbele în vânt
Doar cimitirul va rămâne-n noapte
O părăsită bucată de pământ.
poezie de Alin Ojog (10 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre muzică