Țelul vieții
Părinții-l văd un țel spre viitor,
Devine necesar ca apa de izvor,
Se înalță prin eforturi renăscute,
De cei ce-l cresc e bine să asculte.
Deprinderea spre viață stă în exemple.
Părinții știu să mustre, să contemple,
Exuberanța vârstei încearcă s-o suporte,
Însă copilașii știu noul să-l importe.
Impunerea creează doar ispite,
Formând din ei mici cópii răzvrătite
A celor mari, ce-și pierd răbdarea,
Iar nedreptatea provoacă răzbunarea.
Copiii visează uneori să crească,
Ca unul, altul, să se-asemuiască,
Într-un cămin stabil, cu mângâiere,
Pot să deprindă bunele maniere.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre creștere
- poezii despre copilărie
- poezii despre vârstă
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre sensul vieții
- poezii despre devenire
- poezii despre comerț exterior
Citate similare
Copiii nu știu că trebuie să fie fericiți; și sunt.
Maturii știu că trebuie să fie fericiți; și nu sunt.
Cum se explică asta?
Copiii nu idealizează viața, ci o trăiesc emotiv în fiecare clipă, așa cum este ea. Maturii își creează idealuri, pe care nu le pot atinge, și suferă, oricât ar avea.
Noi, cei mari, avem ce învăța de la cei mici...
Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre viață, citate de Dorian Furtună despre viață, citate despre idealuri, citate despre învățătură, citate despre fericire sau citate despre copilărie
Testamentul lupului alb
Nu vreau să fiu în haită și flămând,
Prefer să-l văd pe cel ce mă împușcă,
Să știu că timpul trece ca un gând...
Și el flămând... Să simt că viața-mi mușcă...
Zăpada iernii-i uneori prea mare,
Și drumul, singur, nu mai pot să-l fac,
Însă mi-e greu și nu mai am răbdare,
Și-aștept ca timpul să-mi găsească leac.
Prin fața mea trec haite-nflămânzite
Spre un himeric țel neînțeles,
Mânate de-ale simțului ursite...
Instinctualul drum către regres.
Zăpezile sunt mari și cad întruna,
Mutând hotare înspre necuprins,
Iar dacă uneori răsare luna,
Presimt că-i vremea să m-arăt învins.
În haită pot să fiu un anonim,
Dar viața n-o pot duce clandestin.
Chiar dacă am un drum de-nsingurat,
Nu vreau s-ajung în haită lup turbat.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Anonim mereu (17 iulie 2008)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre timp
- poezii despre lupi
- poezii despre testament
- poezii despre simțuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre graniță
- poezii despre alb
Speranțe
Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.
Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.
Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.
Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum crește-o floare
și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.
Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre ochi, poezii despre minciună, poezii despre lumină sau poezii despre flori
Unui sugar
O s-ajungă om de seamă,
Știu părinții cum să-l crească,
Nu pronunță bine "mamă",
Însă știe să citească.
epigramă de Geo Olteanu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre mamă, epigrame despre creștere sau epigrame despre bebeluși
Răvășiri
Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...
Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.
Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără să știu, deodată.
Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.
Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.
Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...
Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.
Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.
Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre școală, poezii despre valoare, poezii despre tinerețe, poezii despre tată, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani
Nufăr...
Te-am căutat mereu,
De când mă știu,
În limpezimea apei
De izvor.
Aș vrea să pot aduce-n dar
Lumină,
Aș vrea să pot dărui
Mângâiere,
Albul te va face
Mai puternic,
Iar gândul își caută
Drumul spre tine.
poezie de Eugenia Calancea (6 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre cadouri sau poezii despre apă
Patimă nescrisă
Uneori aș vrea să te cunosc
Sau poate e mai bine să rămâi necunoscut,
Căci doar așa pot eu să te iubesc
Fără să știu de-al tău prezent și nici trecut,
Uneori aș vrea să-mi cânți doar mie
Și ochii tăi căprui să-i tot privesc,
Iar dragostea ce-o simt acum în mine
C-o bucurie nelumească s-o trăiesc,
Uneori aș vrea să nu te fi-ntâlnit
Să pot să-mi văd de viețile trăite,
Cu zile scurte și mai lungi
Cu nopțile senine mai dormite,
Uneori aș vrea să nu mă întristez,
Când știu că al tău trudit suflet
Pe mine nu m-a regăsit,
Iar visul meu s-a velnicit în plânset.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre somn sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Războaiele celor mari sunt duse de către cei mici. Cei din urmă vor crede în principiile celor mari, mai mult decât aceștia o vor face vreodată. Cei mari se vor considera învingători indiferent de situație, celor mici rămânându-le doar mult "râvnitul" statut de victime colaterale.
Zeno Sustac
Adăugat de Zeno Sustac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre victorie, citate despre război sau citate despre principii
- bune maniere
- Bunele maniere - oglindă în care unii adoră să se privească, iar alții s-o spargă.
definiție de Giovanni Nuvoletti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bunele maniere
Zâmbete
Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.
Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.
Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.
Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.
Zâmbești dulce și tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbești cu înțeles când alții știu să piardă,
Zâmbești cu simpatie spre un copil deștept,
Zâmbești plin de acreală când omul nu e drept.
Zâmbești cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbești cu întristare găsind alt început,
Zâmbești plin de uimire surprizei neașteptate,
Zâmbești surprinzător când inima mai bate.
Zâmbești făcând cu ochiul, cu înțeles complice,
Când șeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbești cu oboseală la un sfârșit de drum,
Zâmbești și după moarte, dar nu știi cui și cum.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre înțelepciune, poezii despre început sau poezii despre șefi
Și știu...
Nu știu ce viața îmi rezervă mâine...
Nu știu de va fi bine cum doresc...
Dragostea să vină, să răsune,
Căci doar prin dragoste mă împlinesc.
Nu știu de m-ai iubit vreodată...
Să te întorci, să ne iubim nespus...
Ceasul rău, să vină niciodată,
Iar dragostea să nu aibă apus.
Și știu că mult ne va fi bine...
Și știu ce mult putem iubi...
Inima să nu mai suspine,
Și de regrete, nu ne vom lovi.
Și știu o viață ce o visez cu tine...
Atât de fericită... ca în vis...!
Visul realitate el devine,
Și fericirea ieșită din abis...
Și știu că ai temeri adânci...
Ți-e teamă de tot ce va urma...
Te rog iubirea să n-o mai arunci,
Și nici pe mine să mă lași în urma ta...!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre fericire, poezii despre realitate sau poezii despre prăpăstii
Gind negindit
Părinții ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viață să-și lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.
Părinții își cunosc valoarea,
Nu vor să și-o negocieze,
Nemulțumirea, dezonoarea,
Îi țin blocați pe metereze.
Fragili ca peștii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Și inima li-e slabă-n piept.
Legați prin înțelegeri, lanțuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste și bilanțuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.
Iar dacă-i vizitați mai rar,
Privindu-i rece într-o doară,
Gîndiți-vă presus și clar,
Căci poate fi ultima oară...
poezie de Viorica Pop din Volumul Aspirații subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgoviște (mai 2009)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre sărăcie, poezii despre nemulțumire, poezii despre inimă, poezii despre dorințe sau poezii despre dezonoare
Nu știu să zbor decât în versuri...
nu știu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agățate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc și trec și mor
și aripile se duc și ele-n zbor
de albatroși, cocori și alte călătoare...
doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea și versuri chiar
mai albe decât dor...
să știi că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
și nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
și senină
privind
doi ochi ștrengari
ce-și pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre copaci, poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet, poezii despre primăvară, poezii despre poezie sau poezii despre moarte
Nu știu dacă chiar îmi este necesar să văd în viitor. Nu vreau să știu ce se va întâmpla.
citat din Yancy Butler
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor
Copiii nu sunt singurii care cresc. Și părinții cresc. Tot așa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu viețile lor, tot așa ne privesc și ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.
citat din Joyce Maynard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele sau citate despre creștere
Mă uit în jur
Mă uit în jur și "mă crucesc"
Și-aproape nu știu ce să cred
Când văd minciuni care zidesc
Pe cei ce-n ele se încred
Și adevăruri ce stropșesc
Chiar sufletul în care șed,
Mă întristează bucuria
Și zâmbetul nepăsător
Al celor ce-și țintesc privirea
În bunul și-n puterea lor
Și mare mi-e nedumerirea
Că-i văd suind triumfător,
Cu nedreptăți ce îndreaptă sorții
Atâtor minți și vieți credule
Îndreptățind în mari proporții
Diabolism în molecule,
Să treacă peste pragul porții
Iubirii tari și incredule...
Mă lupt în rugi să fiu lumină,
Un soare-n ziua tuturor
Și-adesea inima-mi suspină
Văzând pe mulți ce-n noaptea lor
Se înalță drept ca o tulpină
Într-un decor strălucitor...
Dar sunt și mai nedumerit
Când văd că toți ajung puternici
(Deși, nu-i unul nimerit
Pentru-a fi pus între cei vrednici)
Și totuși pot nestingherit
Să-și facă nume printre "sfetnici"...
Dar mă uimește un lucru care,
(Nu se prea spune pe pământ);
La cea mai mică încercare
Sunt toți ca pulberea în vânt,
Că-n ei, nu au nici o valoare
De-a sta-n picioare pe pământ...
Mă uit la oameni străluciți
Și plini de glorii în viață
Și-i văd de-a dreptul năuciți,
Cu disperarea înfiptă-n față,
Cu pumnii goi și sărăciți
De Adevăr și de speranță...
N-au simțământ ce dă valoare
Și nici valori de crezământ
Să vadă zori, să-apuce soare,
Să iasă afară din mormânt,
Mormânt de patimi orbitoare,
Că-atâta sunt, atâta sunt!
Mă uit în jur dar mă zidesc
Într-un Cuvânt ce dă viață
Și-s fericit să mă trudesc
Chemând pe cei ce stau în "piață"
La "carul" Tatălui ceresc,
În drum spre Patria semeață!
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre încredere
Umbra mea a pornit la drum
Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec ușor,
Azi te naști, mâine ești adolescent,
Apoi te îndrăgostești, simți gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toți murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viață,
Altfel viața nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitați,
Tot o formă de viață, nu știm nimic despre viitor,
Vor ști alții, este marea ștafetă a vieții,
Fără studii, tratate, doar poezie.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre spaimă sau poezii despre prezent
Treapta spre nemurire
În mamă stă divina însușire
De-a pune trepte noi spre nemurire.
distih de Viorica Pop (martie 2011)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă
Știința merge astăzi mai repede ca omul de știință; ai pornit împreună și ți-o ia înainte. Ar fi de scris o dată povestea celor ce și-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Și tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Și comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Și dramele provocate de cei ce, neînțelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică.
citat clasic din Grigore Moisil
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tragedie, citate despre prezent, citate de Grigore Moisil despre prezent, citate despre idei sau citate despre comedie
Știința merge astăzi mai repede ca omul de știință; ai pornit împreună și ți-o ia înainte. Ar fi de scris odată povestea celor ce și-au pierdut răsuflarea alergând după propriile lor idei. Și tragedia celor ce, nevrând să rămână în urmă, nu pot să mai meargă înainte. Și comedia amară a celor ce neputând alerga, încearcă să oprească puhoiul. Și dramele provocate de cei ce, neînțelegând noul, îi prigonesc pe cei ce-l practică.
citat celebru din Grigore Moisil
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!