Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gind negindit

Părinții ca să mai trăiască,
Doresc doar strictul necesar,
Anii de viață să-și lungească,
Nostalgici stăruie-n zadar.

Părinții își cunosc valoarea,
Nu vor să și-o negocieze,
Nemulțumirea, dezonoarea,
Îi țin blocați pe metereze.

Fragili ca peștii din acvariu,
Bătătoresc doar drumul drept,
Căci nu au bani de onorariu,
Și inima li-e slabă-n piept.

Legați prin înțelegeri, lanțuri,
Fac socoteli să le ajungă,
Cuprinsă-n liste și bilanțuri,
Sărăcia strînsă-n pungă.

Iar dacă-i vizitați mai rar,
Privindu-i rece într-o doară,
Gîndiți-vă presus și clar,
Căci poate fi ultima oară...

poezie de din Volumul Aspirații subtile, publicat la Editura Bibliotheca din Tîrgoviște (mai 2009)
Adăugat de Viorica PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dragă viață

Dragă viață, nu-mi doresc
Să îmi dai mai mult,
Ci-mi doresc -mi lași mereu
Ce am azi și am avut.

Nu vreau bani, căci ei se pierd,
Nu vreau ani, căci anii trec,
Ci-mi doresc fie bine
Oamenii ce îi iubesc.

Îmi doresc doar sănătate
Pentru cei dragi de acasă
Și să-mi fie veșnic sprijin
Și să mî aștepte-acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiți-vă părinții!

Iubiți- părinții cu ardoare
Căci v-au dat viață pe pământ,
V-au zămislit dintr-o iubire care
I-a unit în tainicul legământ.

Iubiți- părinții cu intensitate
Ei sunt icoane ale sufletelor voastre,
V-au îndrumat pașii cu demnitate
Și v-au croit de mici aripi măiastre.

Iubiți- părinții cu candoare
Ei v-au pus mereu pe primul loc,
V-au plămădit cununi strălucitoare
Purtătoare de belșug și de noroc.

Iubiți- părinții cu recunoștință
Inima lor bate-n al vostru piept,
S-au sacrificat cu sfântă credință
protejeze de tot ce-i nedrept.

Iubiți- părinții cu responsabilitate
Nu-i osândiți aruncându-i în azil,
Nu mai furați bruma de identitate
Rămasă bătrânilor cu minte de copil.

Iubiți- părinții, nu trăiți în păcat,
Căci roata se întoarce și vă vine rândul,
Să fiți tratați așa cum voi i-ați tratat
Pe sfinții în mintea cărora sufla vântul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De ce?!

De ce să-i lăsăm pe părinți ne moară?!
Cu ce drept să ucidem?! Căci odată cu ei
Vom muri jumătate, vom muri-ntâia oară
Vom simți pașii lor ca pe-o dulce povară -
Pași pierduți în neant, lacrimi grele sub geană.
Vânt de vieți răvășite, pașii singuri și grei.
Ei vor fi doar o umbră, noi o stea căzătoare,
Noi vom fi doar iluzii, tot iluzii și ei.

Cu ce drept să lăsăm noi părinții plângă?!
Ei au plâns viața toată și-n genunchi au luptat,
La copii, tot ce au, înc-o zi să le-ajungă,
Dintr-un prunc se facă puiul mamei bărbat.
Cu ce drept judecata?! Ce-a greșit un părinte?
Ce-a greșit mama, tata? Vă aduceți aminte?!
Cu ce drept, pentr-o palmă, doar durere lași
Și să pleci la cafea și țigări în oraș?!

Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la tristețe?
Au făcut sacrificii și de ei au uitat...
Cu ce drept le semnați condamnarea la moarte?
Ei de mult dintre voi, ca un vis au plecat.
Că sunt triști sau sunt singuri, nici chiar lor nu le pasă,
Nu le pasă că n-au ce pună la masă...
Luminează, căci au drumul vieții-nainte
Și durere și plâns, dar și griji de părinte.

Nu le pasă de ei, pe ce drumuri apucă,
Nici nu știu ce poveri au sau pot să mai ducă,
Doar de voi le mai pasă, cât rămâneți copii,
Cât aveți un părinte, până-n ultima zi.
Cât e Soare pe cer și în ei Dumnezeu,
Vor lupta pentru voi și vor plânge mereu,
Vor trudi în genunchi, vor muri repetat,
Vor muri zi de zi, că așa le e dat.

Cu ce drept să-i lăsăm condamnați la uitare?!
Da, ne sunt o povară, paranoici sau răi,
Ei au râs când pe voi a uitat să vă doară
Și-au vegheat zi și noapte printre sute de ploi.
Cu speranțe și rugă s-au lăsat în uitare,
Dar pe voi nici acum de părinți nu vă doare.
Un blestem repetabil cu părinți și copii,
Lacrimi, suflete goale, până-n ultima zi...

P. S.
Deci cu ce drept vă condamnați părinții,
Când chiar și ei, pe ei s-au condamnat?!
Rugați mai bine îngerii și sfinții
le lumine drumul întinat!
Întindeți-le mâna cu iubire
Și dați putere! Pașii obosiți,
își găsească forță-n pașii voștri.
Doar asta îi va face fericiți.
Părinții-s doar o lacrimă de-a voastră
În care ca-n oglindă se privesc,
Ei vor rămâne veșnic pronie cerească...
Și dincolo de moarte iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate vine Moș Crăciun

Moș Crăciun cu barbă albă,
Despre toți copiii-ntreabă,
Părinții lor îi povestesc,
Ce ei doresc dacă-l găsesc.

Moș Crăciun îi răsplătește,
Pe toți copii cei cuminți
Daruri el le pregătește,
Și ține cont de-a lor dorinți.

Doar copii fără mamă,
Nu prea știe cum îi cheamă,
Căci la cei fără de tată,
Poarta este descuiată.

poezie de din Pași spre viață (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Băieții de bani gata

Voi la muncă, mai puțin.
La distracție, din plin.
Aveți bani ori nu aveți,
Voi sunteți băieți deștepți.
Vreți părinții să trăiască,
Doar pentru voi muncească.
De la ei voi luați bani
Și-i lăsați lefteri, sărmani.
Dar, dacă moare mama și tata,
Ce fac "băieții de bani gata"?

poezie de (martie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Sângele voinicului...

E floarea ce răsare tot mai rar,
Căci sângele, acum, renaște în zadar.
Și doar voinicii din istorie o cunosc,
Căci cei de azi bravează în anost.
Pe culmi și piscuri ea răsare,
În locuri adormite de uitare
Și săgetează vârfuri ancestrale,
Cu sânge de minuni normale.
Minune renăscută printre noi
Revino blând, ne scapă de nevoi
Și crește astă floare peste țară,
Căci suntem la răscruce abisală...

poezie de (9 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cărarea nopților de toamnă

Pe umbrele bătrânilor copaci,
mergând cu grija celui ce se-ascunde,
din ce în ce mai în adânc pătrunde
prin codrul căutat de cei dibaci.

Lumina Lunii-i este de ajuns,
căci razele-argintii se-aștern pe urme
pe care le-a făcut când a străpuns
desișul ce cărare-a vrut curme.

E drumul nopților de-ndrăgostit
pe care calul său de-acum le știe,
căci le parcurge,-n toamna ruginie
ca într-un ritual îndrituit.

Iubirea îl îndeamnă la un drept
ce-i doar al lui, căci și ea îl iubește,
iar noaptea, pe cărarea ce-i unește,
își simte inima crescând în piept.

Îndeamnă calul, e nerăbdător
îi audă vocea, să o simtă
la pieptul lui cu capul, consimtă
și să-i alunge dorul arzător.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o viață de om, reușești înveți doar strictul necesar!

(2002)
Adăugat de Stefan BăiatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Valoarea bătrîneții văzută de tineri

Orice bătrân e incomod,
Copac scorțos și fără rod,
Trăind pe post de felinar,
Doar arde gazul în zadar.

epigramă de (mai 2011)
Adăugat de Viorica PopSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marius Robu

Anestezie finală

Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Și te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nudoară.

Te-aș mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierți vreo câteva păcate
Căci vreau am la judecată
Din două pete, doar o pată.

Și-acum, ți-o spun așa 'ntr-o doară
Mi-e dor mor, dar să nu doară.

poezie de
Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copiii noului val

Copiii privesc azi părinții drept comori
De zilnice prădări, ce traiul le-ntreține
Ferice; ca-nainte de finișul cu flori,
Să-ngroape tot ce au, să-i lase pe ei bine.

Nu au de ce să-și ia, lumești averi, părinții,
Să-și prăpădească bani pe lucruri efemere;
Să mănânce prea mult?!... De ce să-și "puie" dinții?
Să-mbrace chinezisme!... Că nimeni nu-i mai cere!

Să-și pună trup în ziduri, cum Ane de Manole
Și carduri de carton umfle din mici pensii!...
De-ntreținut... se poate; la rând cu banderole
De nevoiași! La cozi... cu mâinile-n extensii!

Își tocesc minți pe bănci, prin parcuri, la terase,
Băieți și dive june, la cursul de... valută
Cerșind puținul strâns; că-s cărțile prea groase
Și costă mult căminul și bursa-i mult... scăzută!

Mai trec așa pe-acasă, să-i bucure, să-i vadă
Și stau puțin -n-au timp și celularul sună
Și lasă masa plină- au întâlniri pe stradă...
Le trebuie diurna și peste... O arvună!

Așa-și iubesc părinții, copiii din nou val;
Se străduind fie independenți, plecați,
nu-i împovăreze... Le sunt doar... ideal;
Nici tot să nu se știe... moară disperați!?...

Pe vechiul stil; "cu duhul, moară împăcați!"

poezie de (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Țelul vieții

Părinții-l văd un țel spre viitor,
Devine necesar ca apa de izvor,
Se înalță prin eforturi renăscute,
De cei ce-l cresc e bine asculte.

Deprinderea spre viață stă în exemple.
Părinții știu mustre, contemple,
Exuberanța vârstei încearcă s-o suporte,
Însă copilașii știu noul -l importe.

Impunerea creează doar ispite,
Formând din ei mici cópii răzvrătite
A celor mari, ce-și pierd răbdarea,
Iar nedreptatea provoacă răzbunarea.

Copiii visează uneori crească,
Ca unul, altul, se-asemuiască,
Într-un cămin stabil, cu mângâiere,
Pot deprindă bunele maniere.

poezie de
Adăugat de Alexandra TudoranSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima dorință

Când o s-adorm și eu pentru vecie
Tu, fiul meu, să nu te necăjești,
Citește atunci această poezie
Și nu cumva mă dezamăgești.

Nu-ți cer nimic ce nu ți-e cu putință,
Căci știi cât te-am iubit pe-acest pământ,
Ci doar să împlinești a mea dorință
Ce între noi e ca un legământ.

Ia acest trup făcut doar din țărână,
Un biet veșmânt pe care l-am purtat,
Și arde-l, ca din el să mai rămână
Doar cât încape-n urna ce ți-au dat.

Și du-te apoi în grabă la mormântul
În care dorm tihniți părinții mei,
o gropiță, ca să-ți ții cuvântul,
Și varsă urna, fiu iar cu ei.

Iar dacă simți c-o lacrimă apare
În ochii tăi pe care-i îndrăgesc
Las-o să cadă, și-o să crească-o floare
Prin care o să-ți spun că-ți mulțumesc.

poezie de (13 iunie 2021)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai devreme sau mai târziu, oamenii se satură să își trăiască viața într-un acvariu și își doresc un mediu mai confortabil.

în Te-ai născut bogat, Legea vidului și a prosperității
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The ABCs of Success: The Essential Principles from America's Greatest Prosperity Teacher Paperback" de Bob Proctor este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 37.99 lei.
Ion Creangă

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa rămâie". Și s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua mușluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-și mai vadă părinții; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna iasă cu dânsul. Părinții, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, și, întrebând-o despre gospodărie și bărbat, ea a spus tot ce știa.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Știu, te înțeleg perfect

Cunosc durerea, am fugărit la rândul meu plăcerea.
Știu stresul, și nici până azi nu i-am găsit înțelesul.
Am simțit pe pielea mea așteptările celorlalți, părinților, societății, strivindu-mi visele sub bocancul autorității.

Auto-impuse, căci eu nu țin minte să le-o fi acordat,
Și dacă tot suntem aici, permite-mi mărturisesc, că nu cred în păcat.
Am sufletul spălat, curățat de rugină,
Mă uit acum în jurul meu și mă întreb, oare cât mai are haosul de gând țină?

Nu fii doar unul/una din duzină,
Privește dincolo de cortină
Și vezi dacă chiar ești, atât de limitat pe cât le place altora crezi.
Te privezi, de tot ce e mai bun atunci când te maschiezi,
Întoarce-te la vremea în care obișnuiai cânți, crezi în dragoste și-apoi s-o desenezi.

Vreau ca tu vezi, că ești frumos/frumoasă peste măsură, o notă unică pe a vieții partitură.
Să râdem împreună, de vremea în care ai crezut că viață chiar îți este pe dos, fără rost, când căutai lumina soarelui în băltocile de pe jos.

Nu are sens s-o dai la-ntors, nu are sens te ascunzi, nu de mine,
Căci te cunosc din vremuri de demult, oh da, te cunosc atât de bine.
Și d'asta știu că nu mai ține, privezi lumea de tine,
Și d'asta știu că vremea suferinței a trecut, că a venit timpul te ridici, acum ai alte lucruri de făcut.

Renunță la scut, dezbracă-te la inima goală, fă-te de râs, doar așa, că testezi, dacă încă crezi c-o să mai doară.

Și nu e prima oară, când te întorci la tine,
Nu e prima oară când simți deschidere, iubire.
Ai mai trecut pe-aici, toate îți sunt familiare.
Ți le dorești din nou, ti le dorești atât de tare.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părinții învață de cele mai multe ori ce este iubirea adevărată și necondiționată atunci când fac un copil. De aceea, marea majoritatea a părinților putem spune că își iubesc copiii. Asta însă nu îi ajută să nu greșească grav față de ei. Scopul părinților ar trebui fie pregătească tânăra ființă pentru a se descurca singură în viață. Pentru că părinții ne văd ca pe o prelungire a lor, au tendința ne supraprotejeze fără se gândească cum ne răpesc oportunitatea de a învăța ne descurcăm singuri și mai ales ce ne vom face când ei nu vor mai fi. De aceea, părinții din prea multă iubire ajung să își saboteze copiii. Un părinte educat, știe că are nevoie dezvolte abilități în copil, abilități care îi vor servi în viață și astfel nu îl ferește de toate încercările vieții și îl susține când acesta are nevoie încercând însă intervină cât mai puțin în viața lui.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-ai înălțat...

te-ai înălțat mult prea devreme
lăsând aici pe cei ce ți-au fost dragi
nu vor avea de ce te blesteme
cu ei de astăzi pâinea n-o să mai împarți

și bani vor fi de-acum mai mulți
să-și ia câte ceva în casă
vor fi și mai sătui și mai spălați
căci au scăpat de-o gură-n plus la masă

doar nopțile când vor veni
și zâmbetul pe chip o să le-așeze
în visul lor vei coborî îi mângâi
iar ei de dor te îmbrățișeze

blestemată soartă fără de noroc
ce zborul ai înfrânt cu perfidie
din viață ai făcut un straniu joc
din lacrimi scurse neînțeleasă bucurie

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celor care-și bat părinții

Doar monștrii cei mai de temut
Îi bat pe cei ce i-au născut.
Sunt mulți aceștia, fără număr,
Cădea-le-ar mâinile din umăr,
Iar inima din piept le sară
Și neîntârziat piară!

poezie de din Părinții și copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (18 iulie 2017)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În pețit

M-au acceptat, Acum precis,
vor trata ca pe-un fecior,
Căci, doar, părinții ei au zis,
Că seamăn cu purcelul lor.

epigramă de din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook