Sunt iubită de-un Luceafăr
Eu sunt iubită de-un Luceafăr,
Ce pe retină "ieri" mi-a scris:
"Urmează calea spre Lumină!
Trezește-te!" Atât mi-a zis.
Cuvinte azi mă țin de mână,
Condeiul daruri a primit,
Sub pleoape îngeri îmi valsează,
Spunându-mi: "Ce mult ai dormit!"
Și ard trăiri pe verticală,
Bruma la tâmple mi s-a pus,
Mă picură din cer cuvinte,
În timpul meu nedescompus.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vals
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre prezent
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre dans
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Meditația iernii
Ninge cu fulgi mari pe strada noastră,
împodobind castani necontenit,
dansează ilegal prin urme îngeri
și ceasul din odaie a murit.
Încă un an coboară peste mine.
Mă pregătesc de-un nou recensământ.
Trăiri se scurg necontrolat prin mână,
încetul cu încetul spre pământ.
Și dezertez spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n tragicul destin,
compun cuvinte parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul clandestin.
Azi ninge peste mine, timpul strigă,
mă regăsesc în visul de-mprumut,
trec ilegal pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la modul absolut.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre tragedie, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă sau poezii despre cuvinte
Ninge cu fulgi mari...
Iar ninge cu fulgi mari
pe strada noastră,
împodobind castani
necontenit,
dansează ilegal
prin urme îngeri,
și ceasul din odaie
a murit.
Încă un an
coboară peste mine,
mă pregătesc
de-un nou recensământ,
trăiri se scurg
necontrolat prin mână,
încetul cu încetul
spre pământ.
Și dezertez
spre alte anotimpuri,
cumplit de tristă-n
tragicul destin,
compun cuvinte
parcă la-ntâmplare,
îmbătrânind în golul
clandestin.
Azi ninge peste mine,
timpul strigă,
mă regăsesc
în visul de-mprumut,
trec ilegal
pe strada noastră îngeri,
valsând din nou la
modul absolut.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ceas
* * *
Cineva mi-a zis că
Sunt o rază de soare!
Și chipul meu s-a luminat
Spre acea lumină dăruitoare!
Cineva îmi șoptise:
Sunt o pasăre cântătoare!
Și glasul meu revărsa
Melodia alinătoare!
Și, oricum,
Cineva în față mi-a aruncat:
Ești o magie neagră!
Am râs!... M-am speriat!...
Oare câtă viață amară
Să încapă în el,
Ca să poată vedea și în mine
Acest mititel?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sperieturi, poezii despre râs, poezii despre păsări, poezii despre negru, poezii despre muzică sau poezii despre Soare
Cărarea viselor
Iar am visat că urc spre infinit,
iar am visat poteci nenumărate,
întinereau chemările în gând
și noaptea se stingea cu demnitate.
Liniștea de toamnă mă inspiră,
cad umbrele sub nucii arămii,
strivesc în pumn o frunză când tăcerea,
îmi strigă dintre dealuri: "Mai rămâi!"
N-am vreme, cad cuvinte peste mine,
Mor clipe amăgite-n calendar
și-n trecerea de astazi către mâine,
cuprinsă sunt de-un dor rudimentar.
În ora ce se-ascunde-n coame nude,
mi-aș cumpăra doar zile fără ceață,
ceasul nu vrea să îmi oprească timpul,
și răsăritul azi îmi ia din viață.
S-au oxidat secundele-n perete,
îi cer iertare-n trecăt unui nor,
cuminte dimineața stă pe dealuri,
iar eu suspin de dorul unui zbor.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
Tu
A venit un strigoi
mi-a pus mâinile pe piept
și mi-a zis
"Mă sperii!"
A venit o pasăre
mi-a luat mâinile de pe piept
și mi-a zis
"Ce zbor o mai fi și ăsta?"
A venit
un pește mi-a pus mâinile pe el
și a zis
"Simți pieptul tău?"
A venit îngerul și a râs
Avenit melcul și m-a târât
A venit broasca și m-a scuipat
Ai venit tu
și m-ai amputat...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre strigoi, poezii despre pești sau poezii despre mâini
Sub raze creative
steaua din zori de zi mă sărută pe pleoape
coșmarul nopții se sfârșește-n lumină
o nouă zi pătrunde în terne horoscoape
superbă, duioasă, candidă, divină.
razele solare țin timpul în brațe
îi așează pe tâmple nimbul auriu
pe frunze de laur se leagănă speranțe
cerul făgăduinței zâmbește candriu.
pe câmpul fericirii mari lanuri de grâu
așteaptă secerișul doar cu voie bună
orele de vacanță se scaldă-n vesel râu
poeții iubirii slove știu să compună.
condeiul lucrează în frenetic desfrâu
pe fila albă, pură cuvinte se-mpreună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vacanță
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre râuri
- poezii despre poezie
- poezii despre ore
- poezii despre noapte
Puterea dragostei
Apostolul al cărui nume-l port,
Mi-a fost, în deznădejde, un suport,
Că vorbele-i, din Cer aduse, sunt
Lumină a iubirii pe pământ.
Credința îmi e far spre Dumnezeu,
Dar tot ca Pavel, am gândit mereu,
Că mult mai tare-n lumea asta este
Doar dragostea din lumile celeste,
De unde își primește și izvorul,
Așa cum rânduit-a Creatorul,
Ce-a scris în Cer a lumii epopee,
Și-n dragoste-a scăldat-o pe Femeie.
Mă iartă dar, Apostole, că-n minte
Am reținut, din sfintele-ți cuvinte,
Că-n dragostea Femeii pot și eu
Să fiu, în viața asta, Dumezeu!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre Pavel sau poezii despre Dumnezeu
Caverne
Domnul meu doar pielea ne desparte,
Într-o apropiere parșivă și un gest infam.
Mi-e lumea un petec de carne
Presărat cu sare de mare.
Cuvintele se împiedică
De valurile sparte în calea... nimănui,
Numele meu stă scris pe
Suflet ruginit...
Azi pot să întreb timpul:
De ce mi-a bătut un rău necesar
Pe plămânul stâng,
Atât de aproape de inimă?
Liniștea îmi poate răspunde...
În schimb, mă pătrunde
Un gând:
Sunt femeie și îmi pot purta tocurile
Cu mândrie,
Oricând.
poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre mândrie, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
Buchetul de poezii
Buchetul de poezii
Printre cuvinte și esențe
Eu versuri dragi îți compuneam
Scriam adesea poezii
Buchete-n suflet de iubire
Neimpărtăsite până mai azi.
În gând sămânța doar rodea
Apoi prin scris o așterneam.
In drumul meu cel trecător
Nisipul fin cel din clepsidră
Se prelingea nepăsător
Între prezent și viitor
Era destin si al meu dor.
Am scris în vers și-n proză scurtă
A mea trăire purtată-n sânge
Ce prinde inima și o aprinde
Adesea fără un răspuns.
Te port în al meu gând mereu
Un Înger esti tu pentru mine
Ce calea, tu, mi-ai arătat
Cu a ta iubire.
Natura, parte la miracol
M-a răsfățat cu a ei culoare.
Iar florile îmi sunt tablouri
Pe toate le-am pictat în vers
Și slavă eu am dat la toate.
Pe Domnul Iisus l-am venerat
Pe Maica Domnului am slăvit-o
Și-a ei putere mi-a fost stâlp
Credința mi-a fost reazăm
În tot ce-am scris într-un cuvânt.
În univers îmi caut locul
Știind că fericirea-i trecătoare
O clipă ce o ardem
Ce nu o să revină
Cenusa ei, rămâne-n noi pe veci
O amintire cu lumină.
poezie de Maria Bem din Buchetul de poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sânge sau poezii despre răsfăț
Puterea cuvântului scris
Pe când, pe tăbliță scriam,
Scrijelind cu-n condei ascuțit
Mirată îmi descopeream
Numele ce mi-l port smerit.
Bătrâna ce mi-a pus în mâini,
Tăblița cu ramă de lemn
Mi-a dat toată dragostea sa
Și cel mai cuminte îndemn.
Și, parcă-mi dădea o icoană,
Un odor al său mult iubit.
Mi-a rămas în suflet, o mamă
Ce-o plânge azi, gândul cernit.
N-a prins să vadă-n-sfârșit,
Din mâna ce-odată-a condus
Pe-o mică tăbliță de scris:
Omagiul, din suflet adus!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre plâns, poezii despre mamă, poezii despre lemn sau poezii despre icoane
Castravetele...
Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.
Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.
Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.
Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?
A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?
Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?
Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!
L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mâncare, poezii despre castraveți, poezii despre început sau poezii despre zoologie
Idilă
Duminică ne-am dat cuvântul
Să ne-ntâlnim,
Căci ne-am jurat în toată viața
Să ne iubim.
A mea a fost întâia oară...
Și dracului
S-a dat că n-are să mai fie
A nimănui.
Duminică am așteptat-o,
Dar n-a venit;
Am stat pe gânduri toată ziua,
Și n-am dormit.
La cârciumă, un vechi prieten
Mi-a spus curat
O vorbă ce m-a scos din fire,
M-a-ntunecat.
Azi noapte i-am bătut în ușă,
Și mi-a deschis;
A vrut să mi s-arunce-n brațe;
Nimic n-am zis.
De piept am luat-o, ca o fiară,
Și am târât-o,
Dar... arma mi-a căzut din mână;
N-am omorît-o!
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre draci
Litere dansând
Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniștea lor, sunt vârful și pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îți cântă vioară
Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoții în scris,
Un foșnet de carte, un mic paradis
Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar șiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleași citate
Visează poeții, cuvinte... cuvinte,
Îți tac mult prea mult în aduceri aminte
Și strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre rai sau poezii despre iad
Paharul cu lacrimi
Stelele picură tămâie
În paharul verde-fosforescent.
Deseori sunt absent...
Îmi sorb lacrimile de un roșu aprins,
Spre a deveni foc de nestins.
În sufletul meu sunt incendii
Și scrumul a desenat litere
Ce s-au dus în vântul speranței.
Am un abces la aortă.
Îngeri în alb se strâng
Să-mi salveze puroiul pierind în amurg.
O schije mi-a secționat o sincopă.
Sinapsele mi-au dat o mână de ajutor...
De atunci... zbor...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre salvare, poezii despre roșu, poezii despre incendii sau poezii despre foc
Priceasnă
pe scena vieții trăiesc emoții reale
gânduri luminoase mă năpădesc
Hristos Mântuitorul mi-a ieșit în cale
și mă sfătuiește să mă fericesc.
am primit Lumină am primit Speranță
am primit în viață tot ce mi-am dorit
sunt în echilibru în dreaptă balanță
cu sufletul curat sunt om împlinit.
îi cer Mântuitorului să îmi dea sănătate
o bătrânețe plină de înțelepciune
povara crucii să mi-o ia de pe spate
viață să fie lină ca o rugăciune.
spre cer să mă înalte vise înaripate
versul ce arde-n mine ca un tăciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre înțelepciune sau poezii despre înălțime
Copiii
Oare fluturii vor ajunge la inima mea
Sau au înghețat pe undeva pe drum?
Sunt singură și în viața mea se simte un veșnic gol.
Poate ar trebui să văd cerul de argint, să-mi ascult inima,
Mă vizualizez la început de drum,
Sunt iubită de copiii mei dragi,
Fiul meu care nu ezită să-mi arate
În fiecare zi cât de mult mă iubește
Atât de cald îmi șoptește la ureche cuvinte dulci,
Atât de suav îmi zâmbesc amândoi,
Încât mă pot topi de dragul lor, eu, înger de foc.
Atât de dragi sunt că viața aceasta este prea scurtă
Pentru a mă bucura de îngerii mei.
Vulcan de cuvinte mă poartă spre portalul spre rai.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani sau poezii despre urechi
Glossă cu și despre timp
Se scurge tăcerea-n clepsidră
Și ninge în noi liniștit,
Azi chipul reflectă-n oglindă
Un suflet, un gând obosit...
Se nasc chihlimbare la tâmple,
Se zbate o frunză de jad,
Trec îngeri cu plete cărunte,
Gutuile flamură ard.
Se scurge tăcerea-n clepsidră
Și timpul un râu de nisip,
Mai lasă secunde-n firidă
Și riduri pe stâncile-chip.
Mai lunecă-n noi risipirea...
De-o vreme murim repetat,
Se pierde un vis, omenirea
Și totuși nimic nu-i schimbat...
Și ninge în noi liniștit...
La tâmple nămeți de lumină,
Căci timpul mai arde mocnit
Sub râuri de hrană divină.
Ni-i dor de apus! Răsărit,
Ni-s penele arse de dor
Tristețea în noi a-ncolțit,
Săruturi și flori ne-mpresor...
Azi chipul reflectă-n oglindă
Un fals imperfect, un poem.
Nu-s brațe, etern să cuprindă
Ascunsul, uitatul infern.
Și picură-n umbre tăcerea
Și cerul se frânge-n felii,
Vuiește-n furtună durerea...
Coboară în suflet stihii.
Un suflet, un gând obosit...
O linie frântă închisă
Și timpul de-acum s-a oprit
O ultimă flacără... stinsă...
Un clopot bătând vinovat,
Ca inima-n pliuri de ape,
Spre cer, ca un vis a migrat...
Acum e atât de departe!
Se nasc chihlimbare la tâmple,
În inimi secundele mor,
De lacrimă pleoapele-s ude,
Prieteni, de voi ne e dor!
În valuri de stele se-afundă,
Se-afundă etern în uitare,
Lumina și viața pierdută...
Atunci vom afla că se moare...
Se zbate o frunză de jad...
Perdele-n liane de flori,
Se-ascund și-n mătanie cad...
O lume de vis și de ploi...
Și timpul ne ninge în gând
La tâmple iubirile ard,
Ne-ntoarcem acasă pământ
Ne-ntoarcem tăcut printre noi...
Trec îngeri cu plete cărunte,
Cărări în păduri de argint,
Trec oameni cu stele la tâmple...
Se-aude un cânt de alint.
Pornește alai de secunde
În timpuri de timpuri oprite
Și timpul în noi se ascunde,
În nunți de aduceri-aminte.
Gutuile flamură ard,
La geamuri obloanele-s puse
Și pleoapele-s umbre ce cad
În timpuri de timpuri ascunse.
În stâncă de-acu ne-ntrupăm,
Ni-i plânsul ocean de cuvinte,
Un Sfinx, din prezent evadăm
Și plângem... și plângem cuminte!
Gutuile flamură ard,
Trec îngeri cu plete cărunte,
Se zbate o frunză de jad,
Se nasc chihlimbare la tâmple.
Un suflet, un gând obosit,
Azi chipul reflectă-n oglindă
Și ninge în noi liniștit...
Se scurge tăcerea-n clepsidră...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre secunde
Târziul drum
Am apărut de nicăieri pe strada dragostei de scris
Și-am rânduit umile strofe atât cât pana mi-a permis,
Iar simplu joc de început mi-a fost și dor și nebunie,
Preaplinul sufletului meu s-a vrut hrănit cu poezie.
Transpun ce vântu-n zbor mi-aduce, o dulce șoaptă îl aud
Cum lin coboară pe hârtie nedefinit, banal și crud
Și formă dau sfioasei slove ce cu migală-o zugrăvesc
Pe albul pat, răsfir cuvinte și din condei le șlefuiesc.
Iar îngerii de-mi sunt potrivnici și muzele-s în carantină
Atunci n-abat din drumul meu, aștept tăcută, dar senină
Și limpezesc și scutur norii și cu răbdare iar pornesc
Bătătorind târziul drum cu pași mărunți spre ce iubesc.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe și îngeri (2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre nebunie
De 8 martie
De-am dat, o viață, daruri tuturor,
Azi fac cadouri numai din cuvinte
Ce le-mpletesc, cu drag, în mărțișor,
Ca un zgârcit datornic, dar cuminte.
Am pus în cui risipele curente
Și cum fac eu, sfat bun le dau la toți,
Căci toate aceste daruri inocente
Creează tensiune între soți.
Mai bine versuri scrise în cascade,
Cuvinte slobozite în șarade
Ca trubadurul, lira ce și-o plimbă.
De ce la daruri, azi, am renunțat?
Iată răspunsul, vârstei resemnat:
Când anii trec, părerile se schimbă.
sonet epigramatic de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre zgârcenie, poezii despre vârstă, poezii despre soț sau poezii despre sfaturi
A fost să fie poezie
Din toate câte-am încercat pe cea din urmă-o țin aproape
Fiindu-mi aer în plămâni și zbor de îngeri pe sub pleoape,
Din 'naltul cer a coborât chemându-mi sufletul la masă,
Făcându-și loc printre-amăgiri când toamna e la ea acasă.
Nu s-a sfiit de mi-a privit în ochi lumina visătoare
Sperând că-i fac durabil cuib în haina ei nemuritoare,
În tainic mod mi-a arătat ce-nseamnă-a-i fi mereu loială:
Un pumn de gânduri, un condei și-o călimară de cerneală.
Ce-a nins de sus am adunat ca pe-o comoară prețioasă
Făcându-mi inima să creadă că-mi este veșnică aleasă,
Va dăinui cu timpu-odată, încremenită pe hârtie,
Ce-a fost să fie-n stele scris... a fost să fie Poezie.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație